1,786 matches
-
compactă care te absoarbe în intestinele ei transparente și-ți perforează pielea, e un vălătuc diluat prin care plutesc rămășițe din tine, descompusă de atîta nemeritată plăcere." O anume voluptate lingvistică a inventarierii olfactiv-culinare o pune pe Cecilia Ștefănescu în descendența Simonei Popescu cu care împarte și tema spațiilor închise care acutizează percepțiile, poemele ,studențești" ale Anei Maria Sandu din Amintirile unui Chelbasan pot fi puse în relație cu poemele lui Kiki, iar preumblările prin vechiul București te trimit, evident, cu
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă se situează Ștefan Luchian, a cărui capacitate de
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale. în cea mai pură descendență bizantină, apropiat moralmente și spațiului eclezial, el ridică această geometrie de fond pînă la cotele mărturisirii și transformă retorica modulară a liniilor în ceremonial sacru și în act jubilatoriu"), tocmai aceea de care mi-e teamă mie acum, îmi mărturisește
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
re-make-urile cu care ne-au obișnuit poeții anilor '80, e că Geo Dumitrescu pare mult mai aproape de avangardă decît de "ușurătatea" tinerilor lunediști. La el mînia cu care privește înapoi nu s-a decantat încă într-o grațioasă melancolie a descendenței. Nu se întrevede niciodată relaxarea, farsa benignă pe care o întîlnim de pildă în Levantul. Nici umorul gros, șugubăț din poeziile lui Marin Sorescu. Diferența se poate vedea foarte bine, deși nu cu ușurință, în poeziile cu substrat erotic-rural. Între
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
fixa mai exact atmosfera volumului în discuție, îmbibat de exacerbare etnicistă: "Holocaustul culturii române începe cu denunțuri seci, cu liste negre, alcătuite de scriitori de linia a doua, de linia a treia sau chiar mai de jos, care vin din descendența revistei "Cuvîntul liber" scoasă cu ideile și pe banii "Ajutorului roșu" și ai Moscovei bolșevice, ca și din descendența unor efemere publicații suprarealiste". Datele istorice alcătuiesc doar un pretext pentru atitudinea naționalistă ce nu șovăie a se dezlănțui. În continuare
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
liste negre, alcătuite de scriitori de linia a doua, de linia a treia sau chiar mai de jos, care vin din descendența revistei "Cuvîntul liber" scoasă cu ideile și pe banii "Ajutorului roșu" și ai Moscovei bolșevice, ca și din descendența unor efemere publicații suprarealiste". Datele istorice alcătuiesc doar un pretext pentru atitudinea naționalistă ce nu șovăie a se dezlănțui. În continuare apare incriminat, din acest punct de vedere, I. Ludo, care în Răspîntia, "revista pereche a Orizontului lui Sașa Pană
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
egalității între pseudonimul cunoscut și numele, ca rădăcină biografică, ci relatează situații cum este aceea a rolului lui E. Lovinescu în a-l face pe I. Călugăru beneficiar al unui nume, de veridicitatea căruia ajunge singur să se convingă, prin "descendența sa dintr-un presupus monah". Prilej de a ne reaminti de schițările de portret ale lui E. Lovinescu din "agende". Criticul îl apreciase ca autor, dar pînă să ajungă la semnatarul Cailor lui Cibicioc văzuse omul "cu aparența tîmpă, dar
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
pasiune a teatrului care ne-a făcut să ne dăm rău de tot în spectacol. Prin '73-'74, am jucat amîndoi, țin minte, în cadrul Festivalului Național al Artei Studențești, scena deslușirii dintre Iancu Pampon și Crăcănel - Mache Răzăchescu, evident, în descendența sau în pastișa cuplului Toma Caragiu și Marin Moraru - eu fiind pe post Moraru bîlbîit. Uite c-am ajuns la vîrsta evocărilor! Cum arată o zi din viața unui cronicar literar? Ați atins aici un punct sensibil. Eu sînt invidiat
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
unor mari boieri dinainte, dacă nu prin tată, cel puțin prin mamă, ceea ce conta foarte mult; puteai de fapt să iei și numele prin mamă. Printre marile familii găsești unele - ca Brâncovenii și Floreștii - trecute și de cinci ori prin descendență feminină în decursul a 600 de ani. - Foarte interesant. - Aceste nume dăinuiau aproximativ o sută de ani ca mari familii, după aceea dispărând din circulație, fie nemaiavând mari boierii, fie stingându-se din punct de vedere biologic. Un alt lucru
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
coordonatele "poeticii" sale. "Eul creator" nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul se substituie, își arogă prerogative demiurgice, dimpotrivă, el subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții. În contrapunct, ciclul de lucrări prezentate de Mihai Țopescu: Politicienii, Proștii, V.I.P.
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
revistă culturală cu pretenții și, pe de alta, grăitoare pentru felul cum s-a învățat și se mai învață încă latinește în România ultimelor decenii. Deși mulți (mai cu seamă politicieni) nu pierd azi nici un prilej să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
nu trezește în rîndul spectatorilor emoția și aprecierea pe care sconta valorosul mentor. Reacțiile de semn contrar între public și critică dispar însă, o dată pentru totdeauna, cu Titanic vals (1932), comedie de succes imediat și absolut. Îi urmează în aceeași descendență răspicat caragialiană ...Escu, iar din noianul celorlalte compoziții se detașează, prin contururile fragile ale comediei lirice, Visul unei nopți de iarnă. Și chiar dacă Teatru la domiciliu cu zecile de piese într-un act, amuzantele epistole din Doresc ca micile mele
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa descendență în care vă situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în 1999? Cu modestie. Nu e
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
din jur, mai degrabă ca un observator decît ca un agent activ. Admiră necondiționat pictura lui Tonitza, Pallady, Iser și este entuziasmat de pictura lui Pătrașcu, iar acest fapt îi definește foarte exact personalitatea și orizontul (estetic) de așteptare. Dezavuînd descendența grigoresciană mecanică, dar protejînd și principiile ,,seriozității clasice", - așa cum le numește el însuși -, adică respingînd insurgențele și esteticile postulate prin teorii, el se oprește hotărît la ceea ce va numi mai tîrziu ,,pictura mare", adică la acea pictură care valorifică tradiția
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
subiectivă, empirică, fenomenală" și una creatoare, transfiguratoare, �mimenală", e constatată altă dată cu perspicacitate prin punerea sinelui propriu sub lupa analitică. Ioan Adam și-a propus identificarea surselor și izvoarelor spirituale ale lui Duiliu Zamfirescu. Scriitorul este astfel inclus în descendența unui Cletto Aoorighi, Emilio Pragha, Igino Ugo Tarchetti, Giovani Prati, nume necunoscute cititorului român de azi, la modă la începutul secolului trecut, toți fiind poeți popularizați de doamnele mondene ale Bucureștiului de pe atunci, impresionate vinovat de carnalitatea iubirii declamate de
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
era și el o construcție vidă, însingurată și mimetică, în timp ce omul optzeciștilor fie interferează cu zoologicul (Darie Dup), fie se resoarbe în propria sa substanță (Mircea Roman), fie participă la marele cortegiu funerar al propriei condiții (Aurel Vlad). în această descendență, celebră din punctul de vedere al performanței artistice, dar zguduită moral de frisonul conștiinței tragice și al revoltei irepresibile, se așază, în mod cert, și tînărul pictor Ciprian Paleologu. Absolvent, în 1999, cu o prelungire într-o formulă aprofundată pînă
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
Hortensia Papadat-Bengescu i-a citit pe frații Goncourt, pe Zola, Maupassant, Daudet, Octave Mirbeau, Henry Necque, ca și pe precursorul lor, Flaubert, și tot atît de indiscutabil aceștia i-au înrîurit scriitura în cel puțin egală măsură cu Proust, în descendența căruia e îndeobște plasată, fără ca exegeza să fi insistat, așa cum se cuvenea, pe factura naturalistă, decisivă, a creației sale. Să menționăm că afectarea științifică, acele fișe sociologice sau clinice care abundă în paginile literaturii de acest tip, nu reprezintă, în pofida
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
publicat de Polirom, însă multe altele asemenea sînt de găsit în Sfîrșitul unui roman de familie, în excelenta traducere a Anamariei Pop, un roman tipic pentru Europa Centrală, prin acea obsedantă preocupare pentru memorie și istorie, evreitate, comunism, identitate și descendență, din - este exemplul pe care-l dă și Daciana Branea în prefață - Grădina, cenușa sîrbului Danilo Ki". Probabil ar fi interesantă o analiză a imaginii tatălui în scrierile autorilor est-europeni, pentru că ea revine constant, asociată regretului de a-și fi
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
finalul, fiind o dezarticulare a limbajului (ca la Huidobro?), rămîne la îndemîna celui care și-l poate asuma. La acest final trimite titlul - Sfîrșitul unui roman de familie e, la urma urmei, integrarea în masa amorfă a copiilor cu o descendență cu grijă ocultată, care-și pierd vocea proprie și, odată cu ea, identitatea lor ca parte a unei tradiții. Nádas Péter e, după cum s-a spus deja de multe ori, un autor postmodern(ist), scriitura sa trimite irevocabil către această asociere
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
altă dinamică a gîndirii artistice. Salon și productivitate Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași ,,grandios festival”, așa cum s-a întîmplat încă vreo cîțiva ani buni după ’90. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
cu articolul nehotărît și a locuțiunilor tip întru totul este în limba de azi o marcă a limbajului religios, cel mai arhaizant registru al limbii. Sau cel puțin era pînă la a deveni și o marcă a discursului filozofic de descendență noiciană. Proba Internetului funcționează, aducînd dovezi în acest sens: la o căutare cu Google, primele atestări ale prepoziției sînt cam în proporție de 90 , citate din texte religioase: "căzuți întru Hristos", "iubiții mei întru Hristos", "întru această zi", "întru înțelegerea
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
este cartea unei vieți. O carte pentru și întru arta sunetelor. La toate acestea am meditat pe când eram martor la recitalul lui Francesco Filidei pe cea mai mare orgă, se zice, din Europa. Un recital în care s-a văzut descendența protagonistului din școala coloriștilor germani și în care imaginile cinematografice din Predella lui Mauro Lanza ori balaurii omofoni din Gmeeoorh de Xenakis au locuit nestingherit întinderile reverberante de la Saint-Eustache. Același Xenakis atât de asistat și de vernisat de către fratele Radu
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Grisey s-a născut în 1946, Murail în 1947, iar Hurel în 1955. în sfârșit, cu toții sunt tangenți la un simbolism muzical aflat în permanentă mișcare (poate chiar în continuă zbatere), ca expresie a ordinii micro- și macrocosmosului sonor de descendență fie serială (Murail), fie spectrală (Grisey, Hurel). Bunăoară, în La Barque mystique, pentru ansamblu cameral, Tristan Murail își extrage factura simbolismului dintr-o serie de pasteluri ale lui Odilon Redon. Evidența unei cromatici abundente, plajele de ritmuri frecvent contrastante, paleta
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
potențialul poetic al țambalului și urmărește, mereu "pe fază", meandrele improvizatorice ale lui Dresch și Kovacs. În ultima gală am făcut cunoștință cu grupul pianistului de origine chileană, stabilit la Roma, Antonio Flinta. Sunt explorate valențele trio-urilor intimiste, în descendența lui Bill Evans. Secția ritmică strălucește mat în fundal: Claudio Gioannini, laborios și creativ la baterie, Roberto Bucci la contrabas. Piesele de predilecție sunt baladele, pe când în compozițiile sale mai dinamice Flinta are suflu scurt și recurge (poate prea des
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
revolta împotriva a ceea ce scriitoarea resimte a fi un destin marginal. Conștientizarea exacerbată a unei presupuse condiții inferioare a femeii în lumea contemporană, un soi de deficit existențial generat de boală, accentuat o dată cu înaintarea în vîrstă și permanenta raportare la descendența dintr-o familie aristocratică din Transilvania, în care cultul luptei pentru emanciparea românilor nu s-a stins, reprezintă cele trei elemente definitorii ale existenței Angelei Marinescu. Conștientizarea obsedantă a acestor elemente constitutive ale personalității sale reprezintă punctele de pornire ale
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]