89 matches
-
patimile împrejurărilor imediate dar capabil deopotrivă de a le privi din depărtare, dar nu de undeva de unde ele să pară neînsemnate, ci dintr-o perspectivă care le scoate la iveală detalii altminteri insesizabile. Frankfurt scrie și gîndește într-o tradiție descinsă din Pascal sau Montaigne, mai degrabă decît din John Dewey sau William James. O face însă cu rigoarea analitică a spiritului anglo-saxon și cu o permanentă atenție la împrejurările vieții de zi cu zi. Ideile lui sînt inspirate de cotidian
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
propriului scris urmau să fie mai modeste decât au sugerat comentatorii primelor sale cărți. Probabil că nevoia de ordine, de claritate, de ierarhizare și limpezire a criteriilor a dus la o etichetare pe cât de grăbită pe atât de inevitabilă. Abia descinsă pe sol britanic, Doris Lessing s-a văzut anexată gălăgiosului grup al tinerilor furioși. Tânără era, într-adevăr, și ea. Cât despre furie, aceasta se canalizase mai ales într-un soi de frenezie a trăirii: o neliniște care explică atât
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
furie, parcă din dorința de a se răzbuna pe cenușiul unei epoci ingrate. Bizareria e că din lumea aceasta nu iese nici o nuanță picarescă sau lascivă. Aerul pare de ospiciu, dar populat cu ființe de inocență angelică, chiar dacă unele par descinse din balamuc. Niște copii mari cărora lipsa libertății le-a stricat mințile. Igor Isac are simț de observație, care e un dat psihologic fără legătură cu instrucția, dar în plus are ochi estetic, cu care poate descrie galant scene de
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
vreme, dincolo de înverșunarea avocaților conjuncturali (de fapt, perfect imuni la frumusețea genului) și dincolo de scepticismul procurorilor la fel de conjuncturali. În Postmodernismul românesc, Cărtărescu punea degetul pe rană, numind clar decalajul teoretic în care se află o bună parte a poeziei contemporane (descinsă din Blaga și din emulii acestuia). La vremea aceea, verdictul a produs rumoare. Acum e reluat, în esență, fără menajamente (dar și fără agresivitate, ce rost ar avea?) cu privire la o anumită direcție a poeziei tinere. Decât aceștia, Mircea Cărtărescu s-
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
asemănărilor, dintr-o altă lume decât aceea - jucat kantiană - parcată, într-un celebru text al vremii, sub bolta înstelată. Rostul ei e fremătător, dinamica ei nu are nimic nostalgic, zgomotul ei nu poate fi amortizat în vreun fel. Agitația ei - descinsă dintr-o patologie expresionistă - contaminează chiar bucăți din carte inferioare ca grad de relevanță: "Ce să mai gândești sau să scrii/ când propria ta viață/ e o jumătate de cearșaf alb/ cealaltă jumătate, irecuperabilă, fiind iubirea/ căreia, așa, încerci să
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
exact aceleași cuvinte. (Ce vor face, contează mai puțin.) Mai cu seamă rigiditatea aceasta trebuie să ne pună pe gânduri. Căci ea îi aparține întru totul naratorului. E o intruziune rară și tocmai de aceea semnificativă. Nici unul din incubii aceștia descinși din Baltă nu poartă vina limbajului perifrastic cu care e gratulat. Unul poartă nu știu ce pălărie de paie de orez model Los Paraguayos în turneul din vara lui 1963 la Urlați, altuia îi atârnă de gât un craniu vorbitor care-i
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
deconecteze o idee înaltă printr-o fină și inocentă cozerie, fără a produce rupturi ori tensiuni primejdioase. Cred că intelectualitatea și bunul- simț s-au echilibrat în el cu fantezia și au iscat împreună muzici în egală măsură stricte, austere (descinse din stăpînirea remarcabilă a tehnicilor de compoziție) și incisive sau incitante (rod al unui talent tumultuos și a unei pasiuni însuflețitoare pentru creația muzicală). Iar lupta pe care o duce cu nărăvașul și parșivul lui morb reprezintă o dovadă grăitoare
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
a lungul și de-a latul pământului. Tipologia e bogată și contradictorie: de la ingenua trăind între realitate și mistică, reamintind-o pe dantesca donna angelicata, la amazoana energică și primejdioasă, la femeia fatală și necruțătoare și la ființa pur imaginară, descinsă din mitologie. Raporturile sunt, de regulă, dominate de cavalerism și politețe, cu incidentale note de sarcasm și ironie. Simți însă în fiecare replică a personajului că e un admirator al femeilor, un egal al lor - nici seducător, nici protector, ci
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
istoria artei europene. Rând pe rând, se reprezintă ca un "dandy" de inspirație rubens-iană ("Autoportret cu pălărie înflorată"), cu un gest al mâinii ce-l invocă pe Dürer, ca un schelet ("Portretul meu în 1960") sau ca o insectă parcă descinsă dintr-un desen de Odilon Redon. Pictate cu agilitate, în culori stridente, "Mirarea măștii Wouse", "Schelete încercând să se încălzească", "Schelete disputându-și un hering", sunt mai degrabă satirice decât înfricoșătoare. Picturi în ulei, desene, gravuri - "Diavoli călare pe o
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l ia naiba pe nebunul care spada și-o descinge... Începu să recite printre dinți, ca să-i treacă timpul mai ușor. Murmură și alte fragmente din Fuenteovejuna a lui Lope de Vega, care era una din dramele lui preferate, Înainte de a amuți din nou, cu fața ascunsă de borul amplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și graba vieții [...]. Ea nu are altă pretenție decît ca analizele propuse să fie corecte și, pe cît posibil, complete [...] Orice om întreg la minte și întreg la suflet ar putea scrie o carte asemănătoare.“ (p. 8) Modestia aceasta inițială, descinsă dintr-o smerenie menită a-l pune în gardă pe cititor, nu-și are rostul, fiindcă nici un alt om nu ar putea scrie o carte asemănătoare. Cauza nu stă în noutatea de conținut a volumului, imposibilă în virtutea clasicității epuizate a
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
-l alături de alți prestigioși creatori contemporani care participă la definirea identității spiritualității naționale. Confesiuni ȘTEFAN HOTNOG ...Culoarea de apă a lui Hotnog, evitând luciul sticlos, mai lesne de obținut decât virtuțile mate, sugerează priveliștii un calm suveran, o anumită liniște descinsă din multa experiență a faptelor trecute prin lucruri, așa cum mărturisește Sadoveanu că natura, cu toate prefacerile ei, trece prin el. După câte știu, la acuarelă ai ajuns prin ulei. De ce o asemenea evoluție și preferință pentru grafică, Ștefan Hotnog ? Consider
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic populara furnizoare de amabilități sociale aici, în Grădină, cincizeci și două de kilograme de rafinament republican și cea mai obraznică pereche de sfârcuri din Noua Anglie, descinsă din New Canaan, statul Connecticut, Sarah Abbott Maulsby! Vreau să zic, doctore, că par a-mi înfige sula nu atât în fătuțele astea, cât în mediul din care provin ele - de parcă, prin futing, mi-ar fi dat să descopăr America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și caractere plăcute, integre. În Sfânta Scriptură se spune că farmecul unui om vine de la bunătate. Așa era Diana: o fată deosebit de frumoasă, veselă, plină de energie, de vitalitate, mereu cu zâmbetul pe buze și cu bunătatea pe fața-i descinsă din soare. Ochii ei Îmi păreau trandafiri În floare. Iar calitatea care mă făcea s-o Îndrăgesc ca pe nepoatele mele Iulia și Alexandra din Los Angeles (pe care le știu doar din fotografii) era educația ei aleasă, de-a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
era elev la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”, când a cunoscut-o pe gimnazista de 13 ani Carmen Sireteanu, o blondă cu părul ca soarele În asfințit și cu ochii ca un cer senin venețian. Părându-i o dulce minune, descinsă din soare (Într-o fotografie dinaintea arestării și Octav este de frumusețe celestă, angelică), Octav se Îndrăgostește de dânsa de la prima vedere. Apoi, În vreme de patru ani, pentru Îndrăgostiții Carmen și Octav nu există alți băieți și alte fete
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ridică un steag popoarelor îndepărtate, și le fluieră de la un capăt al pămîntului și iată-le, vin repede și ușor. 27. Nici unul nu este obosit, nici unul nu șovăie de oboseală, nici unul nu dormitează, nici nu doarme, nici unuia nu i se descinge brîul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28. Săgețile lor sunt ascuțite, și toate arcurile încordate, copitele cailor lor parcă sunt cremene, și roțile carălor lor parcă sunt un vîrtej. 29. Răcnesc ca niște lei, mugesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
foarte mari, ne osteneam până după miezul nopții în fața unui public de noi îmbogățiți, din care făceau parte și artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți și admninistratorii lor. Și, pentru că patronul și patroana de la Czikos, amândoi ospătari, păreau personaje descinse dintre-o acțiune romanescă, ei au fost potriviți mai târziu pentru acea acțiune secundară în cursul căreia toba de tinichea a lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
între primejdia apei și a cerului, ne simțeam mai mult unul al altuia, fiindcă nu ne aveam decât pe noi. Regina nopții, scăpând dintr-un nor, ne-a inundat cu un val de argint. Mihaela deveni ireală ca o făptură descinsă din vis. ― În noaptea asta luna oficiază numai pentru noi. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem, altfel ar fi găsit o replică. După un timp mi-a spus: ― Dor, nu vreau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu tatăl său, care sărise să-i întâmpine și să-i ajute. De la porți și de prin dosul gardurilor, o mulțime de ochi de vărășteni iscoditori le urmărea fiecare mișcare. Vecinii aveau și ce vedea: Mariana, dichisită ca o cucoană, descinse din cabina autocamionului în praful uliței, ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vedea, un episod frenetic. Când, În 1860, Baudelaire proiectează Dandysmul literar, el știe deja care ar fi cele două mari linii de forță ale „câmpului dandy”. Pe de-o parte, Freneticii byronieni, romantici, revoluționari, pe de alta, mai așezații conservatori, descinși din spiritul catolic al lui Chateaubriand: Barbey d’Aurevilly, Joseph de Maistre, Custine. Unii străbat ambele tabere, după cum le trec anii (Gautier și Barbey, de pildă). Fără putință de tăgadă este Însă faptul că, spre 1840, dintre cele două mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unei piese, inocente față de, și imune, aș adăuga, la mecanisme ideologice? Firește, În ton cu boom-ul doctoranzilor din lumea occidentală, fel de fel de interpretări culturaliste sînt posibile, cea mai la Îndemînă, pentru că recomandată de Însăși autoare, fiind aceea descinsă din antropologia spațiului. Pentru că materia cărții este organizată În patru capitole - “Numărul”, “Spațiul”, “Spațiul repliat” și “Detalii” - care primesc fiecare cîte o categorie de percepții ale personajului-autor-narator - paralele sau În interferență cu Înregistrările quintalelor de acte sexuale bifate (și descrise
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Angajată În a spune adevărul crud despre lume, despre Occident, despre omul occidental, despre civilizația pe care ei o văd În agonie, ca un eșec răsunător al Încercării multiseculare de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît prin revenirea la natură a celui care și-a cedat viața regulilor societății civilizate. Civilizația, conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]