30 matches
-
despre situația de la graniță” își spuse Sorana. Șoferul răsuci un buton și din difuzoarele mașinii începu să se reverse muzica. Romanțe despre o tinerețe pierdută. Apoi, apăsă cu nădejde pedala accelerației și microbuzul prinse viteză. Șoseaua își încolăcea și-și descolăcea spinarea udă și gri peste dealuri și văi. De pe scaunele din fața Soranei, un bunic cu nepotul său de doi, trei ani, continuau încă de când porniseră la drum, să-și tot povestească ceva unul altuia. Bătrâna zâmbi și intră în vorbă
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443807239.html [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj (ca de obicei!), cu mâinile legate fedeleș, împiedicat astfel să se automutileze, tocmai ce se descolăcea și se întorcea somnolent, de pe un umăr, pe celălalt, pe îngustimea priciului, absolut dezinteresat de cele ce se petreceau, în vecinătatea lui. Deci, numele, prenumele, data nașterii... Agentul Mânecuță ridicase arogant tonul, vizibil enervat. Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fricii l-a părăsit cu desăvârșire și în sufletul lui s-a sădit demnitatea... S-ar putea, cu adevărat, ca descălecătorul întregirii să fie și el, românul din nordul peste care mai bântuie crivățul înstrăinării. Căci în el s-a descolăcit voința, s-a descătușat memoria. Căci în venele sale gâlgâie năvalnic sângele mazililor și răzeșilor de odinioară. Sol al Bucovinei vestiri este el, românul nord-bucovinean.” Când asemenea semnale sunt emise și receptate de copii și tineret, mesajul, neîndoios, încolțește, rodește
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce se uciseră unii pe alții. Dar iată că balaurul neadormit, cu solzi zbârliți, trăsnind și șuierând, se descolăcește amenințător, măturând cu foc terenul în fața lânii de aur. Unde era atunci bogata-ți zestre? Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care acum am devenit pentru tine o barbară, eu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să răspundă, dar împăratul îi tăie pofta de vorbă, zicând: Este o necuviință de cele mai mari să răspunzi înaintea judecătorului de acolo de sus, de unde te afli. Nu știi că împricinații stau jos pe pământ în fața judecătorului? Șarpele se descolăci și se dete jos pe pământ, de unde spuse că el se ține de învoiala care pentru el e sfântă.Văzîndu-l jos, împăratul zise: Copilul care n-are milă de părinții lui nu este vrednic să vadă lumina soarelui! Pe el
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și cald, În care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel Încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum Îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului etaj 1 al fostei clădiri m-am pomenit cu un otgon gros înfășurat în jurul gâtului ca o cobră metalică ucigașă. Speriat, l-am apucat cu amândouă mâinile și mi l-am descolăcit cu un fel de scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai fi circulat curent electric prin firul acela de tramvai atârnând în gol de la înălțimea cine știe cărui stâlp invizibil, m-aș fi prefăcut instantaneu într-o grămăjoară de cenușă
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă neașteptat de lung. Această operație de eliberare din arcanele fularului era de tot hazul. Geo Bogza, descolăcea de zor fularul lung și lat cît un șal, și operația nu se mai termina. Cînd totul luase, totuși, sfîrșit, Geo Bogza l-a ridicat în brațe, aproape pe sus, și l-a instalat la una dintre mesele nemuritorilor. Scena
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai modest.// Dar el se descojea anume/ De sine și de șarpe deci/ De plictiseală și de lume/ Ce încă-i atîrnau prin creci.// Și stăpînit de
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
se-mprăștiaseră peste tot, fugind ca nebunii și țipând, ascunzîndu-se până și-n atelierul de reparat televizoare, unde altfel nu intrau niciodată. Herman se-ntorcea de la aprozar cu o plasă-n mână și, trecând prin dreptul Scării 1, văzuse funia descolăcindu-se repede pe asfalt. Lăsase plasa și, din câțiva pași, fusese acolo, sub puțul de beton. Apucase funia în ultimul moment, și greutatea băiatului ce cădea din cer aproape-i smulsese mâinile din încheieturi. Herman îi spuse să nu povestească
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prunc nu năvălea, cu țeasta-nainte, pe nisipul arenei. Un glob de piele întinsă, umflând buricu-n afară, apoi o cavernă totală, apoi iar un glob, și iar o scobitură hidoasă. Omul Șarpe se lăsă din nou pe mantia mătăsoasă, se descolăci încă mai lent decât se-nnodase, rămânând câteva clipe-ntr-un lotus relaxat, de Buddha lipsit de dorințe, și-apoi își caligrafie corpul, din nou, într-o literă imposibilă din alfabetul cunoscut doar de câțiva literați ai propriei cărni, pe când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cald, în care citeam amândoi poezii, reviste interesante de la București, ne plimbam de mână pe malul Dunării și mergeam la festivaluri de jazz. Doi ani și jumătate stătusem astfel încoconați, dar acum simțeam că a venit timpul să ne descolăcim, să-i iau blana pe genunchi, să o mângâi, să o cos și să plec. — Ai un ac și ață maro ? El privea trist cum îi cos puloverul, simțind că i-l coseam cu adevărat, nu ca să-i fac în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a zis lui frate-său: Ai dat cu harapnicul În mine!, descalecă și vină să mă iei: tu cu harapnicul, eu cu parul... - Dar În ce limbă vorbeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sesizat intenția de seducție dar Într-adevăr nu se vedeau Însă se auzeau trecînd prin fața mea Maestrul iar apoi Margareta cu buchetul ei de flori galbene Într-o primăvară moscovită. Îmi pusese o bandă magnetică mare cît un sombrero. Se descolăcea Înainte iar textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
suflu. Vom vîsli sută la sută Fairbairn", ne-a anunțat antrenorul. Asta însemna să te ghemuiești ca un tigru, spatele flexibil înclinat cu mult înainte ca apa să fie prinsă cu o mișcare rapidă, și apoi de-a lungul atacului descolăcind spatele, astfel ca presiunea să se deplaseze treptat dinspre picioare spre piept, brațe și umeri. Numai ultima parte, porțiunea care permite mîinilor să întoarcă și să împingă, devenea mai degrabă mai dificilă decît mai ușoară, în felul acesta. Trebuie să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ei, care-i umplea, pe moment, pustiul și singurătatea îngrozitoare din inimă. Înghesuindu-și murdara răceală în corpolența caldă a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se Înălța turla bisericii, Îi amintea de așezările pitorești de munte care, prezentate În tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăpânul l-a auzit, că l-a Înțeles sau măcar că este cu adevărat treaz, dar nu are importanță. Simte tensiunea care l-a cuprins Încă de când s-a Întors În Anglia, teama de a nu fi trimis Înapoi pe front, descolăcindu-se În el ca un arc puternic. N-a povestit până acum nimănui cum a fost cu adevărat, dar a venit vremea să se descarce și Îi convine să aibă un ascultător tăcut și răbdător, care nu-l Întrerupe, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
delectabilă viteză de croazieră. - Mare pișichier! Pehlivan nepereche al întregii nații române și versificator șef al nădragilor mei!!... își reînnodă Ho diábolos comentariile, înlocuindu-și cu bruschețe masca gravă și trecând cu repeziciune dintr-o stare în alta. Încolăcindu-se, descolăcindu-se și iar încrețindu-se într-un imens hohot de râs. Desfăcând, fără a mai lua, fără să mai ia seama, cu cotul, mânerul portierei. Portiera crăcănîndu-se, și el continuând să râdă, pe trei sferturi alunecat în afară. Cu capul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sedevistică. Scule și dispozitive. Minuni ale tehnicii. Apeși un buton și podul rulant îți deșartă sacul cu piulițe în cârcă... Și, de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment de tăcere. Luate prin surprindere, femeile se priviră o clipă. Patricia își descolăci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre Pink Floyd, privind prin el tot ca printr-o foiță de geam. - Mai poftim puțin lichior, domnule Floyd. Dacă e cu putință. Degetul cadaveric, format din două oscioare și trei burtici din piele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
madama cu umor. De două, trei ori, înainte de culcare, n-o mută din loc. Nici puștiul nu s-ar plânge că-i cauzează. - "...Uite, am să-ți explic folosindu-mă chiar de cu cuvintele lor: "Prea neînfricatule Alcibiade!..." s-a descolăcit din ghem și-a 368 DANIEL BĂNULESCU Doamna Iosif Petrică, doldora de temperament. Doamna Vinea, plicticoasă. Doamna Ion Pillat, nici n-o simțeai. Doamna Vasile Voiculescu, evlavioasă. Doamna Gellu Naum, fistichie, de te amorțea și te lăsa fără grai. Doamna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Întreaga lume nevăzută a poeților și-a iubitelor lor (cu care parte se culcase, parte nu) stătea cu ochii ațintiți pe el să-l vadă ce scrie. Iar în clipa în care disperarea îi concentră ultimele puteri pentru a se descolăci dintre cearceafuri și pentru a o rupe la fugă către oraș, Doru Sinistratul se trezi față în față cu doamna Maria C. Nicolici, care descânta deasupra unei cafetiere plină ochi cu măselariță, inimă tocată de șobolan, patru pânze de păianjen
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
propriu-zis. Încolăcindu-se, de încercare, în jurul cablului de oțel, părea că este și ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă aplec pe spate un pic mai mult când fac așa? — Mă refeream la mobil, Marie. Dar și ce faci tu este frumos. — Te simți confortabil? întrebai eu. Adică, na, pe cât de confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]