2,257 matches
-
-le vise și doruri și câte și mai câte...în fiecare din noi e copilul care s-ar juca nestingherit de-a cireșele vesele, ar zăpăcii zâmbetele cu sărutări de joc al jocului desprins de tot și toate, ar alerga desculț prin ploaie și ar cântă...:)...poate că și eu, și tu, noi toți, ne-am săruta în draci pe-o geana de soare.. dacă nu ar fii vremuri tulburi...frumos:)}{ da’ mă, ca tu n-ai fost îndrăgostit pe la 12
În vremuri tulburi, copiii se pupă la soare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82889_a_84214]
-
runbaby (nu mă pot loga) bate’mă, omoară’mă, dar nu mi se pare deloc că un om sacrificat e ăla de a trebuit să se facă manager/coordonator al Relațiilor externe bla bla... sacrificați șunt copiii aia de stau desculți pe stradă și mor de foame, de pildă... 1fkwt1y61fcwfb0q
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
și reportaj, impregnate de un spirit injust și caricatural. în această categorie intră atît Taifunul, sau Oameni cu joben de dinainte de război, cît și Rădăcinile sînt amare de după. Pe de altă parte, romanele lirice și vizionare, cu substrat memorialistic, precum Desculț sau Ce mult te-am iubit. între unele și altele nu există decît, cel mult, similitudini tematice. Cele dintîi nu mai prezintă aproape nici un interes literar. Cele din urmă s-ar cuveni reconsiderate (o încercare face Alex Ștefănescu în chiar
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg via cu botnițe la gură. Aparțin unei umanități primare și întunecate, devastată de stihiile unei istorii care nu pare să mai aibă nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea conjudețeanul său lumea pe care o descrie, începînd de la cutumele atît de neobișnuite și sfîrșind cu onomastica absolut bizară. Și Stancu, și Preda (și Rebreanu, de altfel) au părăsit satul de foarte tineri. Preda s-a
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
nuditatea "non-sexuală" (auzi vorbă!) trebuie să fie... goală-goluță ori goală parțial? Și părintele, aflat în situația de a decide, cum se va descurca? Îmi imaginez o scenă: un tată sufocat de caniculă, gol de la brîu în sus, în chiloți și desculț taie fetei lui de 11 ani imaginea de pe ecran în care apare un bărbat gol de la brîu în sus etc. Înțelegeți cu ce autoritate! Dar mai este ceva: cînd părinții nu sînt acasă, ce fac puberii și restul minorilor? Îi
Bulina roșie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14914_a_16239]
-
a zeci și zeci de gesturi cu mii de semnificații: mersul aplecat și pașii mici, mersul legănat de rață, gura pungă, mirările, făcutul cu ochiul și complicitățile, pipăitul cărții de joc, furată și ascunsă la jartea, piciorul care se freacă, desculț, de scaun a plăcere și extaz, ochii vicleni și parșivi care se învîrtesc a intrigă și complicitate fără de sfîrșit împotriva a ceva sau a cuiva. Vînzoleala sau lîncezeala din jurul unei mese de jucat cărți, dimensiunea cinică și grotescă de pe scenă
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
Pe unul dintre scaune era o pernă cu macrameuri pe jumătate începute. M-a surprins s-o găsesc pe copila tuberculoasă stînd picior peste picior pe marginea patului, cu spatele drept și cu cămașa de noapte ridicată pînă la genunchi, desculță și cu o margaretă de cîrpă prinsă în păr, cu mîinile în șold și cu șalul pe umeri. Stătea în poziția asta făcînd un oarecare efort și mă privea cu ochii provocatori și încrezători, de parcă mi-ar fi cerut să
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
febr. La TVR: Salvați copilul. Ăsta nu! Să se înece... Că am salvat anul trecut unul și după-aceea mi-a spart geamurile fiindcă nu l-am lăsat să se sinucidă. Pro Tv: Trenul terorii. Voi merge pe jos la socri. Desculț ca Zaharia Stancu sau cu opinci ca Badea Cârțan. Gata cu lăfăitul prin comodele vagoane ale SNCFR-ului! Per pedes... apostolicește. 12 februarie. La TVR: Scufundarea vaporului Rainbolw. Nu, nu e regizat nici de Traian Băsescu nici de Aurel Novac
Jurnal de cobai cine-telefil by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14153_a_15478]
-
de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un bărbat își punea haina ca să plece, un șal alb în jurul gâtului, și dispărea din câmpul vizual. Când încă mai stau aici sau mă târâi prin casă desculță în pantalonii mei preferați, ăia rupții, sau întârzii ghemuită pe closet, văd în vestibul, prin ușa lăsată deschisă, pantofii lui, doi câte doi, atunci sunt fericită, fericită că sunt singură. Stăteau câteși trei rezemați de mașina ei. El vizavi de
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
fost dăruit unor oameni care au știut să primească darul. Ciulini, praf, mizerie, uscăciune multă, bărbați cu burțile dezgolite adunați în fața unor cîrciumi sordide. E ora prînzului și soarele arde totul în jur. Pîrjolește și destinele. Cui îi pasă? Femeile, desculțe și cu basmale pe cap, țipînd între afuriseli la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
îl rodea mult mai perfid decît bănuia el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din mica piață stearpă. Făcu să amuțească aplauzele cu un semn, aproape cu furie, și începu să vorbească fără gesturi, cu ochii ațintiți asupra mării ce gemea de căldură. Vocea-i domoală
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
sau reportaje la hidrocentrale...) din Pronumele personal, dintr-O baie de umanitate, din Despre Max. Și, mai ales, din Viața frazei - cu savuroasele portrete în mișcare ale lui Marin Preda și Zaharia Stancu (cu genial reprodusele ticuri stilistice transplantate din Desculț la Uniunea Scriitorilor), cu zoologia și botanica bizară din care constă lumea literaților și culminînd, într-un final, cu utilizarea în scopuri nobile (de closet...) a notițelor la Craii de Curtea-Veche. Întîlnirea finală, în WC-ul din Piața Romană, cu
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
ivire de ivoriu.// Apoi s-a trezit pe-un bălegar/ De vise și de bumerange/ Lumina-i deschisese ochii/ Ca două goange.// Și pus în situația aceea/ De a se urina în iarbă/ Era indiferent ca rîul/ Prin care treci desculț în grabă" ( Un coridor). La persoana întîi, poeta practică o dedublare, un "joc dual" spre a o cita, transferîndu-se în lucruri, despărțindu-se de sine, lăsîndu-și în urmă făptura precum un lest delicat: "Mă întîlneam cu fluviul pe mal / Două
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
de ficat". O fi, că prea o spuneți cu convingere. Dar pe tărâmul poeziei, în lumea cuvântului amărăciunea se mai destramă, chiar dacă nu de tot: „Fluturi albi, gândurile mele/ le aprind, le ascult,/ le privesc, le ating./ Fluturi albi/ îngeri desculți/ printre zăbrele/ pășesc tăcuți/ umplând temnița rece/ sufletul greu/ de Dumnezeu./ Cuibărit în cuvânt/ printre umbrele reci/ reaprind în mormânt/ steaua stinsă pe veci/ vestind morților vii/ Reînvierea". De obicei, cei care scriu bine își și dau seama că sunt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
dezastruoase. Din tradiția deschisă de Emerson s-au revendicat, și mai tîrziu, mulți poeți ai Americii, fiecare în felul său, dar împărtășind cu toții aspirația de a recupera prospețimea și puritatea lumii din starea sa primordială, sau putința de "a păși desculț în realitate", ca să-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie mai
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
Carmen Focșa Azi noapte... Azi-noapte am ieșit din nou în oraș În clipa asta n-a mai murit nimeni-mi-am spus Apoi am strigat din răsputeri, dar ce folos Nu s-a-ntors nimeni, de parcă Ar fi străbătut drumul desculți, pe jos.... Din asfalt ieșeau aburi. Oamenii dormeau ca și cum Nimic nu s-a-ntâmplat, nici nu urma să fie În clipa asta n-a mai murit nimic-mi-am spus Aproape cu teamă, cu vinovăție... Nu s-a-ntors nimeni de departe
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
acasă cu moașe empirice tata resimțea o greutate mai mare în ranița de război când a primit scrisoarea care rătăcise câteva luni până la Odessa primii pași i-am făcut când a fost trimis acasă rănit iată-mă zburdând pe ulițele desculțe sub dansul de pe cer al avioanelor de argint anglo-americane în ciocnirile lor cu cele germane repede vino copile mă smucește mama de mână ne-am înghesuit toți vecinii în groapa rămasă de la construcția unei case de pământ bătut de vis-
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai sunt cel din colibă, pe coastă la vie Ori cel ce stă la masa de lucru și scrie
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ceai, mobilul, și ceasul, și cărți, și creioane, Și-n amintire ograda și râtul cu sălcii și răchite... Cine-ar fi spus ce-o să-ajungi după vremuri, Iuane, Pe ce drumuri o să umbli prin două veacuri neliniștite? Încă mai umblu desculț, în buzunar cu sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la capătul celei mai lungi și firave crengi pe care piciorul desculț prudent o palpează neîncrezător în promisiunile elasticității dar mai insistentă decât primejdia e chemarea primejdiei ea pe copil îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
ce sapă tunele în suflet - străine de mine chemările la care răspund. Și octombrie din arșița rece a minții ce mână herghelia tristeții spre Sud și țipătul clipei lărgind depărtările și liniștea asta pe care n-o mai pot stăpâni! Desculț prin deșertul bunelor voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din zbor, multă poftă de viață îți trebuie
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte s-a întors în
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Mici monștri care amușinau cu boturile lor cerul; O, '................! Cerul era umed, igrasios, îngerii se dezlipeau Ca abțibildurile lipite provizoriu Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]