64 matches
-
slavă, iar birul a fost explicat prin maghiară (în Dicționarul limbii române, DA, cf. DEX), prin slavă sau prin turcă (Ciorănescu, Dicționarul etimologic al limbii române). În terminologia veche, de mult ieșită din uz, sînt și alte împrumuturi - din slavă (deseatină), din grecește (mortasipie) etc. Modernizarea aduce neologisme, prin franceză (taxă) și prin refaceri culte după latină (impozit). În lexicul vechi atrag atenția sensurile legate de situații foarte particulare (cuniță desemnează, printre altele, impozitul suplimentar plătit de fata care se căsătorește
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
după înglobarea în Imperiul Rus. Nu este deloc adevărat. S-a produs un regres economic pe toate planurile. Românii mureau pe capete din cauza epidemiilor. Reforma agrară din 1868 a rușilor a făcut ca românii basarabeni să primească 3,5 - 7 deseatine, pentru care au plătit un preț triplu. La sfârșitul secolului XIX, 21% din țăranii basarabeni nu aveau pământ. Așa se explică exodul de populație, care a început în 1891 până în 1914. Românii își abandonează vetrele în căutarea pământului promis de
Vitalia Pavlicenco, preşedinta Partidului Naţional Liberal(Basarabia) () [Corola-blog/BlogPost/340021_a_341350]
-
orți și de tote dările și angheriile, câte sântu pre alți mișei în țara domniei mele, satul Voroveștii, ce iaste a svintei mănăstiri, a Galatei de Sus,... pentru căci ei sântu poslușnici svintei mănăstiri... Așijderea, să fie în pace de deseatină de stupi și de goștină de mascuri, precum le scriu și cărțile altor domni”. Vodă îi larg la inimă, dar pune condiția: „numai să aibă ei a sluji la ce vor hi trebele svintei mănăstiri”. Cred că ai băgat de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a dăruit mari întinderi de pământ, numeroși boieri moldoveni s-au mutat cu iobagii și sclavii lor în Podolia, iar guvernul Republicii cunoaște cel puțin ucazul din 27 ianuarie 1792, prin care împărăteasa Rusiei dona câtorva boieri moldoveni 260 000 deseatine de pământ arabil. Au fost întemeiate numeroase sate românești acolo, dintre care unele mai prosperă încă, pentru că examinarea oricărei hărți vădește existența între Nistru și Bug a foarte numeroase sate având nume pur românești și fiind locuite de coloniști de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dreptate, spătarul Dia „au intrat de au mâncat moșia mănăstirii cu năpaste”. Urmărind documentele în înșiruirea lor cronologică ajungem să constatăm că numărul prisăcilor era mai mare în vechime, înregistrându-se o descreștere (semnalată și de Neculce), poate și din cauza deseatinei, darea pe stupi, poate și din alte pricini. Unii boieri au dat, totuși, o mare importanță stupăritului. E cazul lui Gavril Costache amintit deja. În diata întocmită de el, în 1685, între numeroasele valori materiale consemnate, aflăm că dispunea încă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sau „Valea Stupilor”. Aceste localități au dispus de condiții propice pentru creșterea albinelor, în sensul existenței în zonă a pădurilor de salcâm sau de tei (moșiile Siliștea, Pleșa, Bărboasa sau Valea Iepei). Stăpânii prisăcii erau obligați pe atunci să plătească deseatina 1 și camăna, reprezentând darea pe miere și ceară. În secolul al XIX-lea, această dare se evalua la un stup din 50 sau la un leu de stup. Prisăcile erau îngrădite cu garduri din mărăcini sau din nuiele împletite
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cheltuielile nenumărate ce se fac în fiecare an la Poartă” (Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători, vol. II, pag. 5-6 ). Importanța acestei activități străvechi este pomenită în actele vechi domnești din Epoca feudală, care amintesc de dijma de miere numită „deseatină”. Ceara și mierea erau cerute mult peste hotare, fiind îndeosebi monopolizate de turci. În anul 1890, se găseau în Oncești 180 de stupi cu albine care au dat 326 kg de miere și 72 kg de ceară. În trecutul comunei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
regimul alimentar al mănăstirii. Fiecare familie era datoare să contribuie cu o anumită cantitate de fructe uscate și ciuperci, nu mai mult de a zecea parte, așa cum erau supuse la zeciuială majoritatea produselor obținute în gospodărie. Din stupi se percepea deseatina (deseat = zece - n.a.), iar ceara atât de necesară pentru lumânări nu era percepută după numărul de stupi, ci după suprafața de teren aflată în folosință. Inițial, mierea și ceara erau obținute de la albinele sălbatice, care-și aveau cuiburile în scorburile
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
îngrijită de călugări specializați, apicultori, nu de locuitorii vămeni. Este de presupus că majoritatea familiilor, dacă nu toate, aveau pe lângă casă un anumit număr de stupi, confecționați din trunchiurile de brad scorburoase, numite buduroaie, din care mănăstirea percepea darea numită deseatina. Darea pe fructe și pe toate produsele de grădinărit se numea posadă, luându-se a zecea parte din fasole, mazăre, bob, varză, ceapă etc. Vămenii mai erau obligați să presteze un număr de zile la cositul fânului în braniștea și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
-lea, în 1628, și cu introducerea obligatorie a zilelor de muncă. Categoriile de obligații ale țăranilor se structurează astfel <footnote Ibidem. footnote>: a. Dări permanente, în care se includeau darea pe vite, ilișul pe produse agricole, posada pe produsele leguminoase, deseatina din stupi sau albine, berbința de miere din mierea curată, deseantina din porci, din peștele proaspăt, din vin. După cum s-a văzut, doar o parte din aceste dări erau percepute vămenilor. Ceara și fânul constituiau pentru vămeni dări cu cea
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
în trei ranguri. Noblețea boierimii de rangul întâi era dată de vechimea neamului și, ca urmare, acesteia îi revenea privilegiul de a putea ocupa cele mai importante funcții politico-administrative ale țării. Boierii, episcopul și clerul nu plăteau decât gorștina și deseatina, având și un număr de oameni care-i slujeau, scutiți de plata oricărei contribuții. În numele stărilor privilegiate ale Bucovinei, Balș solicita recunoașterea, chiar și în cazul schimbărilor reformatoare iosefine, preconizate a fi introduse aici de autoritățile habsburgice, a drepturilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
să-i explice cauzele. După obiceiul din Moldova, aceasta era împărțită în trei clase fiscale, prima plătind un impozit anual de 35 de guldeni, a doua de 25, iar a trei de 15 guldeni, la care se adăuga goștina și deseatina, precum și obligația de a presta 12 zile de muncă în folosul stăpânului de moșie și de a efectua diferite munci în folos public. Leneși și insolenți cu stăpânii lor, țăranii trăiau în colibe mici împrăștiate în cuprinsul satelor, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și să li se indice să tindă către o comportare mai cuviincioasă. Boierii, clerul, ca arhiepiscopul, episcopul și stareții mănăstirilor au fost întotdeauna scutiți de oricare fel de contribuție, dar ei trebuie să achite cunoscuta impunere a goștinei și a deseatinei, deși erau scutiți, pe măsura stării și demnității lor, de o anumită cantitate din impunerea pe animale. Astfel, episcopul trebuia să achite impunerile pentru tot ce depășea o mie, boierul pentru tot ce trecea de 800 sau mai puțin, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și a treia de vreo 15 guldeni, alăturat au să împlinească lucrări în fortificațiile de la Bender și la celelalte lucrări publice, în măsura în care cheltuiala depășește pomenitul cuantum al contribuției lor și, în plus, sunt datori să achite impunerea goștinei și a deseatinei. Ca totuși scopul final al noilor Preaînalte organizări să devină apropiat, creșterea impunerilor în primii ani n-ar fi admisibilă, căci se poate face presupunerea sigură că, după aplicarea bine gândită a respectivei măriri, vistieria va fi practic despăgubită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cea mai indicată. G. Spre liniștirea publicului și pentru a face plebea să înțeleagă întru-totul în privința încălcările sale, conținutul dispozițiilor emise de către Preaînalte locuri, cu privire la vămuire, să fie aduse din când în când la cunoștință publică. H. Darea goștinei și deseatinei ar trebui desființate la această organizare nouă, ca fiind nefavorabile comerțului, spre despăgubirea vistieriei ar trebui găsită altă formă de contribuție și, în cazul că plata acestei impuneri ar trebui totuși menținută, rugămintea generală este ca, din cauza multelor excese la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prin prisma a ceea ce am amintit, în treacăt, până aici. Totodată, petiționarul trebuie să achite pentru oi, porci și stupi de albine o taxă apăsătoare, atât pentru agricultură, cât și pentru el însuși, contribuție cunoscută sub numele de goștina și deseatina și care se ridică de la 5, până la 61/2 kr. pe bucată. Pe lângă acestea, el trebuie să plătească, pentru el și pentru agricultorii săi, impozitul de război. Răul se reproduce la nesfârșit, aceasta este în general soarta lucrurilor omenești, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ruso-turce din perioada 1809-1812 Basarabia trecând sub jurisdicție rusească colonizează 3000 găgăuzi și bulgari iar la recensământul din 1817 se Înregistrează Încă 1205 oameni. Totodată este Încurajată colonizarea În continuare a refugiaților din sudul Dunării. Fiecare familie primește câte 50 deseatine pământ arabil și vize de muncă; se Înființează școli cu limba de predare În rusește. În perioada 1856-1878 cele trei județe din Sudul Basarabiei revin statului român În care interval se acordă libertatea Învățământului În limba națională și promovarea găgăuzilor
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Învățământ. Istoricii scot În relief „cât de Însemnată a fost aici influența elementului etnic românesc”. Studiul istoricului I. Nistor numește proprietarii de moșii, În număr considerabil care au dezvoltat centrele Ananiev, Tiraspol, Odesa, Nicolaiev. Boierii moldoveni au primit 377.445 deseatine de pământ În teritoriul colonizat cuprins Între Nistru și Bug. O contribuție de mare importanță În dezvoltarea teritoriului a avut mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni, originar din Transilvania, care păstorind În regiunea dintre Nistru și Bug a reunit Transnistria cu Arhiepiscopia Chișinăului
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
a dăruit mari întinderi de pământ, numeroși boieri moldoveni s-au așezat cu țăranii și slugile lor în Podolia, iar Guvernul Republicii cunoaște cel puțin ucazul din 27 ianuarie 1792, prin care împărăteasa Rusiei dăruia câtorva boieri moldoveni 260.000 deseatine de pământ arabil. Atunci au fost întemeiate multe sate românești, dintre care unele sunt încă prospere, căci examinarea oricărei hărți demonstrează existența între Nistru și Bug a numeroase sate care poartă nume pur românești și care sunt locuite de coloniști
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în domeniu era deplină: nici un proprietar de vii, din apropierea orașelor Huși, Hârlău sau Cotnari, nu putea începe culesul fără aprobarea lui. Pe lângă atribuțiile administrative și militare, paharnicul cel mare avea și sarcina de a percepe din regiunile viticole ale țării, deseatina de vin cuvenită domnului. Paharnicul al doilea, cu reședința la Huși, „ține locul paharnicului cel mare și are în seamă mai ales viile domnești de la Huși, îngrijindu-se ca acestea să fie lucrate și culese la vreme potrivită”. Totodată, avea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Totodată, avea atribuții judecătorești în pricini ce țineau de domeniul viilor (furturi din vii etc.), având chiar dreptul de a condamna la moarte; dar condamnații se puteau răscumpăra. Fiind subordonat marelui paharnic, avea atribuții militare și obligația de a percepe deseatina de vin cuvenită domnului. Din dreptul de judecată asupra orășenilor, încasa gloabele „obicinuite”. Paharnicul al treilea supraveghea viile din regiunile Bacăului și Trotușului. În orașele cu vii (Huși, Cotnari, Hârlău etc.), pe lângă paharnici, mai era un dregător, numit pivnicer care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poruncea vameșilor să scutească de dare slujbașii Episcopiei: „Scriem Domnia mea la slugele noastre la Vameșii din Huși, dându-vă scire pentru câțiva poslușnici care sunt ai Sfintei Episcopii [...], să nu-i învăluiți pentru vamă”. Desetnicii erau strângătorii dării numită deseatina sau zeciuiala (a zecea parte) din darea pe pâine, vin și stupi. Desetnicilor din Huși li se adresa domnitorul Gheorghe Ghica (1658-1659), în 1658, când scutea de dări pe doi preoți și pe un diacon al Episcopiei („desetnicilor de stupi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
directe erau cele care priveau bunurile materiale ale populației și erau fixate, de obicei, la 1/10 din veniturile realizate: pe ovine, porcine, albine, grâne, vin, miere, ceară, fân etc., numite și dări de cotitate, cunoscute prin termeni generici: desetină (deseatină), decimă sau dijmă. Zeciuiala, luată de stăpânul unui hotar de la oamenii care munceau indiferent unde se afla așezat hotarul, rezultă și din hrisoavele: „1667 - Iulie 30. Ilieș Alexandru Vv. volnicește pe jupâneasa răposatului logofăt Neculai Buhuș să ia de a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
spre a fi recunoscut dintre ceilalți locuitori. Pe lângă vornicii de poartă, foștii căpitani și marii căpitani s-au bucurat și ei de scutiri și reduceri de dări, de muncă etc., însă numai la cerere. De scutiri asemănătoare către vistierie - de deseatină, gorștină, de vădrărit etc. se bucurau și alți slujitori, cum erau postelnicii de exemplu. Ei puteau primi chiar oameni în slujbă, dar în număr redus, aleși dintre străinii scutiți de obligații fiscale. Luând în discuție o condică de vistierie - „O
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe animale, dar și critici pe care le face autorul lui Mihai Racoviță pentru că în cea de-a doua domnie a lui adusese în țară un „alt obicei nou", care „nu mai fusese", boierimea, mazilii și mănăstirile aveau de dat „deseatină de stupi și de mascuri câte doi potronici", deși acest soi de bani erau tot mai rari, deoarece după anul 1500 „bănăria scotea exemplare" tot mai puține, asprii turcești fiind atunci în căutare, semn al supremației politice și economice a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]