17 matches
-
senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin sânge și prin limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
oferi ofranda-n faptă? Credincioasă Teodora, Tu, cea mai nedeflorată, Ai trăit să-ți vină ora Să vrei să te dărui, toată...? Ispitită Teodora Tu, ispititoare zână, Cărei soacre-i vei fi nora, Cărui prinț ratat stăpână? Pustiită Teodora, Tu, desfătului dedată, Cărui snob și muritor a Fost făptura-ți deja dată? Voluptoasă Teodora, Tu, potrivnica și grava, Nici minora. nici majora, Cine te desfeciora-va? Ne-iubită Teodora, Tu, în desfătări lucide, Crezi în dorul ce în dor a Izbucnit? Te
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Teodora_romeo_tarhon_1389990025.html [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele hăt Urcase la amiază, Iar ei în dulcele desfăt Nu îi venea să crează! Pe buzele-i ca de pojar Și pântecu-i de nimfă Simțea sărutul ca de jar Prin sânge și prin limfă. Și neștiind că starea ei În vrăjă o s-o prindă, Privi în lac, văzu scântei
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 by http://confluente.ro/Navalnicul_republicare_po_romeo_tarhon_1392708715.html [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Și, în plutiri de gânduri line, În sufletu-mi, ce e un fir de ac Însăilez feericul îngheț, ce vine. Și fulgul meu, din om, cum e, Un fir de-omăt devine și lumină, Și iarna cade, ca într-un desfăt, Pe umeri tot purtând genunile senine. Referință Bibliografică: CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1805, Anul V, 10 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂND CINEVA ÎȚI VA LIPSI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1449761119.html [Corola-blog/BlogPost/369714_a_371043]
-
umbra ta) Pe firul timpului, se-mpletesc căderi și înălțări, scăpătări și reveniri: „Născându-mă din nou, / Iată-mă! / Am trecut prin furcile unui vis urât. / Neștiută de nimeni, / m-am împresurat în suferința-mi mută. / Dar acum, Doamne, mă desfăt / cu darul tău de viață nouă, / să pot râde, să pot plânge, / să pot lupta, să trăiesc, / precum în neclintirea lor stâncile”. (Mă uit la cer) În opinia sa și stelele cad, uneori: „Căderea stelelor / o percep ca o scurgere
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vasilica_grigoras_1483175562.html [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu o sclipire de desfăt eternitatea de flacări la care vederea ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi Nici muntele cu rîpele-i cumplite; Cu golfuri calde marea se deschide În fața ochilor uimiți și noi. Dar zeul pare-n jos s-o țină; Și se trezește nou impuls, desfăt, Dau zor să sorb eterna lui lumină. Cu ziua-n față, noaptea îndărăt, Cu cerul sus și valuri jos, sub mine, Un vis frumos, în timp ce fuge el. Alături de aripi de duh la fel De lin aripi trupești nu se vor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
la al meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a, în afar^ de mine? Dar, liber, cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica-mi lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi oriunde! Căci noi te cunoaștem, parcă; Orice inimă-ți răspunde, Ziua-ți cînd nu-i să se-ntoarcă. N-am prea vrea noi tînguire, Pizmuim
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
lui majestuoasă și trândavă și neîntreruptă, sau oamenii, sărmanii, nu pot vedea decât bâldâbâcul unei pietre azvârlite în apă și orice alta ar atrage luarea aminte și orice e bătător la ochi, clipa cea îmbuibată de mreaja bucuriei și a desfătului, sau clipa cea triumfătoare, când pescarul scoate mreana din val, sau clipa înălțării, când bătrânul cârmaci salvează din fluviu, cu prețul vieții, copilul aproape înecat - și amintindu-și de acestea, Ștefan nu era foarte sigur care e adevărul, căci istoria
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
fericite! Fără îndoială că efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar frânți de-a lor iubire-mare;/ Cei doi străini sub cărnuri lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grave.” (p. 15) Sau, mai departe, patru versuri care
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
un muritor; Și-mi calmai tu sîngele fierbinte, Ca din rătăcire să mă-ndrept, Brațe îngerești, să mă alinte, îmi strîngeam din nou zdrobitul piept; Fire mi-l țineau în vrăji, ușoare, Și-l distrai cu fleacuri cîte-o zi. Ce desfăt și-extaz, cînd la picioare îți zăcea ca pentru-a-ți mulțumi: Inima-i cu-a ta sta-ntr-o bătaie, Se simțea în ochii tăi mai bun, Se-alina și sîngele-n văpaie Și-orice simț se lumina acum! Amintirea
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie spre al morților lăcaș cobor. Nicicând...“ ― „...făr’ de noroc...“ ― „Făr’ de noroc!“ Urăsc chestia asta! „Nicicând, făr’ de noroc cum sunt, n-o să-mi ridic de-acuma ochii spre zei, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit mult, el taleb mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de ceea ce încă vedea în el. — Trecut tot, zburat tot, pierdut tot, cât umblat și bucuri căutat, nu aflat. Doar spaimame și fric aflat, Mion efendi. Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucur�ndu-se de toate drepturile, p�n? ?i de ilegalit??i, fiind scutit? de orice �ndatoriri c?tre ?ar?; al?turea de acea boierime un cler ai c?rui ?efi, veni?i de la Fanar ?i din vizuinile muntelui Athos, se desfăt? �ntr-o via?? de lux, tr�ndav? ?i scandaloas?; iar jos, �n pulbere, o gloat? cu cerbicea plecat? sub toate sarcinile. Sus puterea egoist?, jos ?erbirea ?i mizeria f?r? protec?ie, totul mi?c�ndu-se �ntr-o atmosfer? neguroas? de ignoran
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]