94 matches
-
cu întuneric lumina/ zgripțori cu măselele degerate/ mi-astupă copilăria/ cu douăsprezece năvoade/ de ademenit îngerii/ cu douăsprezece descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
ajuns. Suntem în Rai. 30 decembrie 2006 Estompare Dar cum priveam, un înger, Se despleti ca norul, Iar zâmbetul Fecioarei Se-ndepărtă pălind, Căci timpul ca potopul Intrase-n catedrală, Ștergând-o de imagini, Până când, la sfârșit, Rămase numai Duhul Desferecat pe ape. 7 aprilie 2007 Proiecție Ce straniu - să te vezi, când nu mai ești, prin ochii altcuiva, care te-adună din poze de demult și din scrisori, visând la taina ființei ce s-a dus... Căci cititoru-ajunge prea târziu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
am întîlnit cu Albert și am dejunat într-un restaurant luxos și gol de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă, marcă japoneză, la el acasă. Am urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru. O casă uluitoare, de tînăr artist decadent, care își ține hîrtiile nu numai pe masă, ci și pe mesuțele joase și, mai ales, sub mesuțe, da, pe jos, pe mocheta de culoarea cafelei cu
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o tăcere de cremene cuprinde clipa ceasul și ziua câtă iarbă și frunză naude navede nagreul văzduhului nici urmă de foșnet adierile-s duse’n pierzanii și nu e duh ori arătare neștiută să desferece graiul ascuns al pietrelor iar până la miezul magic al nopții în care tremură frunza și iarba-și dezvăluie jindul și foșnetul e-o vreme amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
neauzită pe-o margine de timp dintr'o gură de uitare ochiul bufniței străpunge taina nearătată ce va să fie logodna apei cu focul istovirea spaimei din spargerea norilor lacrima îngerului înduioșat clipa căzându-și izbava pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
e zi, să dea înapoi soarelui raza împrumutată. Dacă e noapte - și arborii în jur dorm, rezemați în flinte, ca niște ostași obosiți - minerul deschide lămpașul lăsând raza să urce, stea de veghe, pe boltă, luminându-i drumul spre casă. Desferecă binișor ușa: „Ai venit?”, se aude în toate casele o voce de femeie adormită; „Da”, vine mormăit răspunsul. Își sărută copiii cufundați în apele somnului - și se culcă și el, obosit aidoma arborilor acelora întâlniți în cale. Își trage cerul
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
a avut dreptate. Pînă la urmă, anglo-americanii au recunoscut legitimitatea alegerilor și, cu asta, lințoliul s-a așternut peste țară. Dar mai speră, și în septembrie 1946, în posibilitatea declanșării unui război al anglo-americanilor împotriva sovieticilor, singura posibilitate de a desfereca destinele țării. Își încheia, totuși deznădăjduit, jurnalul pe anul 1946 cu interogația tulburătoare: "Iubitul meu neam, încotro mergi? Spre paradisul lui Stalin, de bună seama!!" Iar în 1947, cînd SUA a lansat planul Marshal o clipă a crezut că și
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
că arhivele românești nu sînt accesibile cercetătorilor, avînd nevoie pentru detalii semnificative și stabilirea corectă a unei hărți a evoluției numerice a mișcării legionare de la arhivele Siguranței Generale a Statului, zăvorîtă și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
Liviu Dănceanu Acum două decenii l-am întîlnit pe Alexandru Matei, un ardelean mic la stat, mare la sfat, pe cît de mignon, pe atît de greu de desferecat, pe cît de zgîrcit în efortul de a risipi, pe atît de mărinimos în risipa de efort și hotărîre. în plus, mi s-a părut a fi posesorul artei de a disciplina apetiturile colaboratorilor pentru a face posibilă munca în
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
fur din curcubeu un petic de culoare, Să îl răsfrâng spre lume, zidindu-l în cuvinte Și-așa, prin vorbe calde, să îmi descui cătușa, Să dau și să primesc iubiri și jurăminte Și-oricărui om dorește eu să-i desferec ușa. În beznă, cât de-adâncă, pot să-ntrevăd lumină Și, chiar de-nțeapă spinii, eu merg pe drumul drept, Deși îmi țipă glezna iar aripa mi-e-n tină Și dorul îmi înfige pumnalul rece-n piept. Chiar dacă doare drumul eu
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
revenim la antologie. Cartea începe cu o “prefață” în versuri de Maria Niculescu intitulată „Odă castelului cuvântului”. Ce e mai frumos decât să aduci o odă cuvântului! Nu spune Biblia că la început a fost cuvântul?...Cuvântul care ferecă și desferecă, cuvântul care mângâie sau lovește, cuvântul care urăște sau iubește... Prima parte ne prezintă pe scriitorii înscriși în concursul “Petale de suflet la ceas aniversar”, 67 la număr, din care s-au remarcat cu locul întâi, Dumitru Ichim și Mihai
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu să fii roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile herghelii ce mă-nneacă în praf? dă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o planetă de la un somnoros și trist papagal. Hîrtiuța aproape indescifrabilă îi prezice, drept soartă și destin, o iubi-oarte. Pe Îngereasă, pe Fecioară, pe Mărie o va descoperi chiar în hărmălaia tîrgului, a iarmarocului, a drăgăicii. Nici că se poate desfereca din verdele ochilor de zugrav de biserică. O iubește cu bărbătească blîndețe și o face să rodească. Îl nemurește biologic prin trei copii frumoși. Copiii frumoși se zămislesc dimineața. Îngereasa (Fecioara, Măria) îi devine altar. Urcă în frescele bisericilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în vîntul puternic”, „Văi aproape obscene, întunecate și umede”, „Fiare flămînde și jalnice”. „Spaima” voluptuoasă pe care o încearcă poeta are un dublu substrat, abstract și totodată senzorial, precum un joc de-a v-ați ascunselea. Ideea ar dori să desferece misterul care e prin natura sa indecriptabil, îngăduind însă o destindere, un fior al acestei cinegetici intelectuale care poate captiva: „În așteptare, confundînd fiorii, / Spaima se-amestecă plăcut cu taina/ A cărei dezlegare mi-e destin:/ Am de trăit pînă
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
Distribuind eficient statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
în poemul acesta nu se pătrunde cu barca ce taie valurile mai înalte ca viața băiatul Filip se joacă de-a galerele împărătești cu metaforele facile vâsla este cât întreg alfabetul cu privirea ațintită spre miracolul oglinzii de apă băiatul desferecă ziua își invită concetățenii la o călătorie păstrând pentru sine speranța că își va însuși întreaga înțelepciune a lumii din care blondul nostru Filip ne trimite semne fără speranță printr-un ram de măslin bătându-și capul cuprins de delir
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
și 51, din 5-11, respectiv 12-18 noiembrie. Despărțite de o săptămînă, discuțiile cu doi oameni de teatru, potriveală, prind la mijloc Festivalul Național ,I.L. Caragiale". Prima întîlnire, dintre Marina Constantinescu, selecționer unic și director artistic al evenimentului, și Ana-Maria Onisei, desferecă histoires despre profesionalism și modele. Rapelul, cînd stau de vorbă George Banu, regizor și critic, acum profesor de Artele spectacolului la Paris, și Emilia Chiscop, e despre școli, diferit înțelese, despre influențe, despre schimbări și literatură. Fiecare asemenea acoladă se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!... Desferecasem porțile fericirii, Când prima săgeată de foc m-a străpuns. Și acum o visez: cu părul sălbatic, Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin... Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic; Mi-a luat ani de zile să
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
iubirea-i o floare.Iar noi -muritorii- petalele ei;Târziu am aflat că iubirea nu moare,Doar noi ne tot trecem, mereu singurei.Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii,Ce fete au plâns!...O! ce fete am mai plâns!...Desferecasem porțile fericirii,Când prima săgeată de foc m-a străpuns.Și acum o visez: cu părul sălbatic,Cu ochii de neguri, cu zâmbet divin...Cât de mult am iubit-o!... - ca un fanatic;Mi-a luat ani de zile să
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 4 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mira așteptă îndelung până ca Mira-Mică să desferece cu cele trei chei ușa apartamentului și, nici nu intră bine, că și află cât se bucurase mătuși-sa când auzise cine avea să stea cu ea. Să fi trecut un minut ori mai mult de când intrase?! Mira nu știa
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Verde crud (bacovianul) însenină blânda zare Seva scoate însetată psalmodii de clorofilă Parcă tremură o umbră în oglinzi retrovizoare Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
un domeniu fertil de intuiții și ipoteze menite a explica atât omului cât și programul operei sale. O atare "concesie" făcută unor elemente de biografism nu poate fi decât profitabilă și fructuoasă, puține fiind cazurile în care cheile biografiei pot desfereca energiile Operei, intențiile fundamentale, mesajele implementate, obsesiile cifrate. Pornind de la paradoxul, metaforic în acest caz, "Luceafărul" nu poate lumina și nu se poate arăta în toată splendoarea lui decât în "Nopțile" adânci și profunde, ne face să credem că apropierea
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii O orgă într-o pădure O antologie de poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele ei se armonizează cu vocile
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului E dat acestei vremi pe care o petrecem la cumpăna a două veacuri și două milenii să ivească un glas pe care îngerul să-l împrumute de-nfășat și alinat biciuiri de la viață, ori de desferecat tăcerea unei conștiințe, de izbucnit din ghesul inimii văpaia unei iubiri, de smuls sau de pironit din sau în ocnele ochilor un plâns, de dus departe, legănat sau pe vifor, un gând... Glasul acesta e al artistei Adriana Antoni, iar
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]