20 matches
-
visul, în care îmi curg lacrimi de doamnă, Iar lina și fireasca îndumnezeire mi se leagă Cu rocade de frunze, jucând o cosmogonie-ntreagă. CLIPA DIN ARHEU Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și moartea o domin, de parcă aș trăi, Desferecată, inima -mi se urcă în Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam un vânt și risipeam furtuna, Ademenind Erasmul, iubind întruna, Purtată pe aripa grea a păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1441811179.html [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
Nu voi aici decât cerească navă Diecii-n strană să cioplească-ncet Poteca lui Iisus și multă slavă Și eu să-i fiu al lui definitiv atlet. 31 iulie 2002 PLÂNSUL CLOPOTELOR Nouă zile clopotele-au plâns Cu cântarea lor desferecată Dând de știre satelor că-i sus Ștefan dus de-o lacrimă curată În cățuie-a tainiță prin veac Curg oloaiele făr’ de-ncetare. Stelele-n clopotniță se fac Toate ceară pentru lumânare. Nouă zile și-ncă-atâtea nopți Clopotele-au plâns
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Culese_din_atlet_moldav_aut_marian_malciu_1377890438.html [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
prilej de sărbătoare, Ne vrem uniți și-mpătimați mereu. Să curgă-n rime mustul din ciubare Și bine să ne fie când ni-i greu ! Noi, robii tăi, speranță-nlăcrimată Te strângem demn și-nfrigurat la piept C-ai să veghezi în noi desferecată Pe un motiv străbun și înțelept. Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: ROMÂNUL ȘI POEZIA / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ROMÂNUL ȘI POEZIA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1439916751.html [Corola-blog/BlogPost/372252_a_373581]
-
clipa inundată de lumini, ți-amintești? Când eu deveneam un punct destăinuit Văzduhul ne boteza sângele grăbit Și eu eram un cântec căzând în risipire Iar tu erai un strigăt ivit spre ispitire Tu erai un punct în taina ta desferecată În lumea punctelor găseam cărarea deodată Părea că ne-ntorceam spre cortul cerului Locul sacru, cuibul tainic al misterului Și mai departe, spre cosmice alintări Spre roditoare începuturi, mângâieri. Spre reîntorceri ades ne-ndreaptă firea Cu bucurie! când călăuză e
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_cantecul_iu_elena_armenescu_1363249933.html [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
cu iubire: HRISTOS A ÎNVIAT! *** Adrian MUNTEANU MĂ DESPART SENIN Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme, Între-austere ziduri de cetate, O mamă, tatăl, sora sau un frate, Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme. Iar porțile rămân desferecate. Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme Pustiitor, dar nimeni nu se teme. Strigat a fost și nu se mai abate. N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare. Rămân așa, pierdut și trist, dar demn Și mă despart senin, chiar dacă
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_lirica_pascala_george_roca_1334586567.html [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
m-a cuprins, ca notele, pentru concertul de vioară și-n toată neputința mea, te vreau `napoi, pe esplanada mea, cea plină de-amintiri și care poate, aduce realitate. E doar comoara unui vis, ascuns, în calea-mi inimii cetate, desferecata doar de mine și de tine, vino, să ne spunem, tot ce-ar fi de zis, e-atât de simplu și-ar aduce cred, atâta bine, ar însemna din nou, doar tu și eu, doar eu cu tine. Undeva departe
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1480263444.html [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
de sare / În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori. Deschideți ușa! Hai, fuguța! Deschideți că s-a-ntors mămuța!” Iedul cel mare-a auzit / Și către ceilalți s-a răstit: „Haideți de grabă, nu mai stați, / Și ușa o desferecați! Deschideți dar, în graba mare! / Vine mămuca cu mâncare!” „Sărac de mine! Te-ai prostit?” Zise cel mic, neliniștit. „Să nu deschizi cumva, măi frate! / Nu e mămuca! Nu se poate Să fie ea! Îi știu și pasul / Și îi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1448869997.html [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
Primind ecou din patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru,/ Am plantat un fir de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A lăcrimat adânc și-a ferecat/ Eternitatea în găoacea unei oaze./ Ca o candelă, nufărul alb,/ Prin desferecate raze/ Luminează potecile inimii/ De la imposibil la posibil./ Sus, pe cer, în albastru căpăstru,/ Luna, nebunatic mânz, dansează”. Cartea se încheie cu o pagină de „Mulțumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariția acestui volum bilingv. Aduc
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1487583059.html [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
se învârte prin jurul lui până-i atrage atenția. Mai existau și alți comandanți, înafară de Katsuie și Nobumori, care erau nemulțumiți de situație. Cei mai mulți dintre ei presupuneau că Hideyoshi plecase cu Nobunaga în munți, plănuind vreo strategie cu limba lui desferecată ca de obicei. Aceea era principala sursă a stânjenelii lor. — Nu ne ia în seamnă pe noi - generalii din cercul lui interior. Fie că Hideyoshi nu înțelegea aceste fenomene lăuntrice ale firii omenești, fie că prefera pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
folos (fiind neconvențional „instructive”). Eseistul are predilecție cvasiexclusivă pentru textul scurt: cărțile lui sunt alcătuite din fragmente eseistice concentrate (pe care el însuși le desemnează drept „textúle”, „texticule”, note și „notúle”, „eseuri explodate, cogitațiuni intemperante, aluviuni moldovinești, ghiveciuri bahluvioase, anamneze desferecate”, „lucrături frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale unui continuum, ale unui solilocviu virtual infinit și atotcuprinzător. Definitorie este identitatea lor stilistică, inconfundabilă. Scriitorul combină erudiția cu spiritul ludic, cultivă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
în manieră oarecum soresciană (Muntele, Don Quijote, Printre prieteni, Eminescu, Fericirile, nefericirile... etc.). Fervoarea cerebrală, hieratismul ascetic și laconicele ecuații lirice oracular oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând după tabăra de la Budila, într-un accident stupid). O altă
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
mare soarele căzut; Cu mine faza lunii a-nceput; Pe drumuri ziua mi-așternea odoare; Pămîntu-mi înverzea și da în floare. În noaptea cea dintîi, la al meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a, în afar^ de mine? Dar, liber, cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica-mi lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
alte spații", însă conținînd incredula constatare că "aceleași învîrteli se rostogolesc pe dale" și azi, tinde spre o desfășurare în sine, spre o eliberare a întunecatului imaginar. Materiile nu mai sînt prefirate ca entități cuminte cuprinse în contururile lor, ci desferecate, biciuite pentru a se întoarce în ruină, în decreație. Eul se trezește în centrul unui cataclism, totul se prăbușește în jur, spațiul vital se arată tot mai meschin, copiii se nasc bătrîni, bătrînii nu se-ndură să mai moară: "căzuse
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană se-ntâlni cu pădurarul Ghiță. Aide repede, doamnă! Știați? Ce să știu? Atunci de ce veniți încoace? A fost Tudor și m-a chemat! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fragmentul, eseuouant au ba, inclasificabil și inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe care îl citeam și... nu-l urmam)... cu o "structură de căcat", adicătelea inasimilabilă dispre orificiul guraliv al Sinecdoacei Totalitoante. Ceea ce nu înseamnă că în mini-eseuri, în "gândemele desferecate", în "ghiveciurile moldovinești", nu o călăream pe Madam Rigoarea Hermeneutică și nu-mi aduceam pițuliana contribuție, oricât de modestă, la dezghiocarea cutărei problematici din ograda științelor umane, ca un telectual de soi aparte, capace, la o adică, să scrie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aferente, suprapuse, interpuse și mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să visez. Pasărea măiastră Victor Gavrilovici „Fără veste, intrați și într-o poveste. Așa, fără vorbe prea multe, unul după altul, cu mine în frunte. Luați-o pe poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]