26 matches
-
de ziuă, de noapte, și-n ochii noștri ademenitori, simțim cum ne sorbim din șoapte si cum ne joacș în vine drăcușori Si, încă, curge timpul pe lângă noi, menit să treacă dinaintea morții; tot mi se pare , atunci, când te desfoi că dragostea e chiar ispita sorții. Citește mai mult Curge timpul, ca o apă, pe lângă noi,nimeni nu-l percepe...Ce sfidare...Sub mine se zbat sânii tăi goice-mi fură bezmetic sarutare. Nu mai știm de noi, de ziuă, de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
de ziua, de noapte, și-n ochii noștri ademenitori, simțim cum ne sorbim din șoapte și cum ne joacș în vine drăcușori Și, încă, curge timpul pe lângă noi, menit să treacă dinaintea morții; tot mi se pare , atunci, când te desfoi că dragostea e chiar ispita sorții. Referință Bibliografica: CURGE TIMPUL... George Pena : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CURGE TIMPUL... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1453883673.html [Corola-blog/BlogPost/376010_a_377339]
-
a scuturat înviere?! Curg liniști fluide peste zare -Metafore rotite-n mistere- ! Este frumos,..privesc printre gene, Acum,.. floarea cireșului cade... Cine, ce.. încearcă să mă cheme? Și-n inimă-mi sărutul tău arde! Un timp nenăscut iar se desface, Desfoaie povești de alinare... Simt!.. același pas lunecă-ncoace, Surâd pe furiș... E sărbătoare! Referință Bibliografică: ORGIA PLOILOR FLORALE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568, Anul V, 17 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate
ORGIA PLOILOR FLORALE de LIA RUSE în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1429221599.html [Corola-blog/BlogPost/372481_a_373810]
-
înalt legând tărâmul viu de celălalt: adaos din adaos, orb și mut, pământul cu uimire a crescut. (...) De ce mai sunt? De ce nu m-am întins, trunchi negru nins, lăsându-mi întradins, ca flacăra din rug cu freamăt larg, să se desfoaie sufletul, zbătut în vântul nou: o pânză la catarg târând spre cer carena mea de lut? Ninsoare sângeroasă, Din pământ, un strigăt, Assur, Arhetip, Auz sunt, de asemenea, poeme pe care le supun și azi cititorului avizat, cu speranța ca
Coline cu demoni by Ilie Constantin [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
Spovedaniei - care este socotită cea de-a doua scândură de salvare a sufletului. Atentă la minunile firești ale Creației Divine, poeta privește, ascultă și ia parte la toate transformările ciclice, știind că toate vin de la Dumnezeu: “Văd frunzele / cum își desfoaie vălul / din muguri dând vieții / crud obolul / Văd florile / cum se deschid la soare / în sunete ascunse rotitoare // E totul doar o muzică / și sus, și jos / ce se topește într-un vers duios / răzbind ca firul ierbii / din pământ
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Intrarea_in_legile_firii_cronica_la_cezarina_adamescu_1356363434.html [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > UN COLȚ DE RAI Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului Un colț de rai Elena Buldum Aștept în zadar primăvara-i în toi, Tristețea revine plesnesc muguri desfoi, Mâhnirea-i în mine zăpada-i cu noi... Anotimpuri așteaptă să fim amândoi. Te-apropii de mine, departe-ți sunt eu Speranțele-s oarbe în Cer Dumnezeu Nădejdea-i pierdută când descrește lumina În zori cade-o stea în păcate
UN COLŢ DE RAI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 by http://confluente.ro/Un_colt_de_rai_elena_buldum_1395263058.html [Corola-blog/BlogPost/347901_a_349230]
-
Cât sunt de pure Razele ce-n rotocol Le desprinzi în strălucirea Fermecatului tău sol. Idoli noi plutesc în aer Surprind clipele mai vii Revin florile acasă Îmbrăcate toate-n ii` Lună ``mai``! Cât e de-naltă Luminarea ce-o desfoi Peste culorile-albastre Decolorate de ploi`. Arunci iarbă peste tot Cu silabele-n zefir Frunzele, iar se sfădesc De placere-s în delir, Iarăși ninge cu lumină Rasucită-n evantai! Cum aduci tu primăvară Sfântul rai în luna "mai" Referință Bibliografică: LUNA
LUNA MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Lia_ruse_1401555281.html [Corola-blog/BlogPost/350601_a_351930]
-
știe să protesteze fără să-mi zgândărească auzul, care mă face să cred că nimic nu-i zadarnic. Restu-i zgură. Dacă ar fi să-l citez pe Harold Bloom probabil că aș începe cu descrierea liniară a limitei canonului occidental desfoind acele pasaje prin care este sugerată duplicitatea interpretativă a simbolului estetic. Dar n-am să fac acest lucru cel puțin din doua motive; odată pentru faptul că metoda de analiza a textelor - potrivit afirmațiilor lui Alain Vaillant, reprezintă în fond
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
scânteia ???nirii lor; spre a broda cu perle iarbă de pe maluri, spre a face sclipitoare de pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i m?rilor, spre a transforma În ninsori de ??pad? trandafirie Înflorirea u?oar? a cire?ului desfoiat de vânt, de-a lungul potecilor, spre a Insufle?i, În chip poetic?. fantastic, ruinele singuratice sau peisajele de mit". Luna este În primul rând simbol al timpului cosmic, etern timp al permanen?ei, pe care Eminescu Îl identific? În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în brațe. Apoi, vede un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
familiar al mierlei și florile de salcîm care deschid ferestrele. Cu melcii ieșiți după ploaie care ne fac pașii mai șovăitori și mai grijulii. Chiar dacă nu e resimțită cu intensitatea durerii, învățătura de minte crapă ușor gingia și mugurul se desfoaie încet. Poemele verii sînt dintr-o dată parcă mai rezervat-constatative și mai obiective. Tărîmul evocat este unul de sine stătător care pare să ignore observatorul ținîndu-l la distanță. Greieri, cosași, țînțari, musculițe, flori și fructe umplu poemele de o rumoare senin-estivală
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
în acest sens, capitolul 20 se impune a fi analizat prin cheia triunghiului ce ni-l oferă subtilitățile decizionale și subînțelesurile, în care umanul este subordonat politicului. Deșerticul și insidiosul mister planează, fie însângerat de lacrima neputinței de a-l desfoia, fie învăluit în mantia fantomaticului, pentru a calma mințile înfierbântate. Merită doar să reținem: “Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele”. (Eclesiastul 12.14) Bibliografie: Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului. Ed. Polirom, Iași, 2011 (Publicat în revista
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era portarul care îi aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul o făcuse fericită. Nicky se gândea pentru prima oară făcând o comparație între Carmen și Julia. O găsi pe Julia mai frumoasă, mai blândă, mai înțelegătoare. Deschise ochii mari, o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ogradă. Postelnicu, mutră de țârcovnic, slab, cu bărbuță bălaie și cu bumbac în urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o roză pe care curtezanii o desfoiază; soțului nu-i rămân decât spinii. Vârtosu Colceag. Sunt nouă numai lucrurile uitate. Măi Codrene, măi Codrene Te cunoști după sprâncene Că iești făcător de rele. Jocu-n bumbi. Cum aveam câteva mii de bumbi. Odată după ce am pierdut tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sălbatice măduva veacului nu mai sună în nici un auz urma adâncă vaierul deznădejdii strigate neamintirea strivește văzduhul și gândul cresc asupră-ne uitările troienele cenușei în pulberea căreia tresare rădăcina crinului negru ce ne despică ființa La răspântii cărările se desfoaie despărțindu-mi pașii și temerea încotro va să caut trecerea străluminată? rămân prins în cumpănă la toate răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
sale!" - Lăsați-mă să trec, de când mă știu amenda o plătesc! Mă învelesc în carnea copacului abia plantat, adorm epuizată printre seve milenare. Dorm dreaptă ca soldatul în picioare. Și doar din respirare, copacul jupuit mi se alungește la picioare, desfoiat Ah ... ce mânere ... ce capac" rabdă tăierea cu-mpăcare, mi se transformă, iar, în pat. TĂIAT ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe dinăuntru ca peștele de icre, ca
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
spre vis sunt trecători adânci și moi,/ aproapele, departele, pe rând/ trec peste gene, se-mpreună blând.// De ce mai sunt?/ De ce nu m-am întins,/ trunchi negru nins, lăsându-mi întradins,/ ca flacăra din rug cu freamăt larg,/ să se desfoaie sufletul, zbătut/ în vântul nou: o pânză la catarg/ târând spre cer carena mea de lut?" (Năvala nordului); "Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași.// Azi, încremenit te privești/ de parcă ai fi în afara ta/ și în toate părțile
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
confuz cenușă/ îmbrăcată în negru" (Proscrisul urbei). Aspectele personajului astfel stabilit sînt urmărite cu metodă. într-o anume împrejurare, acesta pîndește, la ceas nocturn, feericul festin al vieții (tabloul conține o sugestie Jugendstil): Din spatele grădinii printre copacii denși/ seara se desfoaie o fereastră luminată// mă apropiu tiptil de locul decupat de timp/ aud muzică stinsă clinchet de pahare fine/ suspine alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Bellu. Aici casele de piatră cu decorații de marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat de uitări până atunci, până când s-o-mplini de-o mai fi... de n-o mai fi...
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am visat eu, independent de prezența și voința ei, înmugurea în miezul creierului ei, dezvolta un filament translucid care-mi perfora țeasta 59 și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în craniul meu. Se formase un cordon ombilical între mințile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
chiar cele pe care le-am visat eu, independent de prezența și voința ei, înmugurea în miezul cre ierului ei, dezvolta un filament translucid Pentru D., vingt ans après 19 care-mi perfora țeasta și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iu beam fiecare fibră din amărâtul ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]