26 matches
-
se diferențiază de araba vorbită printr-o trăsătură considerată un fel de marcă de noblețe: mărcile de de caz și de mod ce apăreau sub forma desinențelor în cazul substantivelor și verbelor. Aceste mărci (în arabă "al ‘I’rab" - „flexiune desinențială cazuală și modală) caracterizau limba beduinilor ca având o înaltă ținută în raport cu celelalte forme de arabă. O altă trăsătură a beduinilor, dar și a altor arabi pe care o subliniază al-Ğahiz este înțelepciunea, "hikma" pe care o pune în oponență
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
îl consemnează sub numele Maris, ca pe un rîu pe care este așezată populația agatîrșilor, un neam dacic. Alte atestări antice înregistrează formele Marisos, Marisia, Marisius, Morisis. Silaba finală putea combina transcrierea lui ș ca si cu adaptarea la sistemul desinențial grecesc, rostirea care transpare din aceste forme putînd fi Mariș, paralelă cu „strămoșul“ Samus (al Someșului), Mors, Moros, Morosvar, Maros, Marusius și, înce pînd cu 1660, Murăș, Morăș, Moreș, Mureș, Mieresch, Merish, Mörisch. Apare, așadar, la multe dintre ele vocala
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
patra, al treilea b. *Ai patrulea tineri au dansat în costume populare. (vs. A patra pereche de tineri au dansat în costume populare.) Prin urmare, numeralul ordinal nu poate exprima ordinea pentru entități +plural, cu trăsătura de plural exprimată morfosintactic, desinențial. Acest lucru este însă posibil în engleză: (66) a. The second children arrive to find someone already ahead of them. When within 6 years of the older child, and again depending on age and similar variables, second children typically will
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din acest set este al doilea copil în familia sa. Contrastul cu româna se explică prin diferența de trăsături dintre articolul românesc și cel englezesc. În engleză, articolul definit nu are trăsătura de număr, iar numeralul ordinal nu marchează morfosintactic (desinențial) trăsătura de număr. În consecință, combinarea cu entități +plural nu este blocată. În română, numeralul ordinal este marcat pentru singular, blocând combinarea cu substantive la plural. O posibilitate de a exprima ordinea pentru nominalele +plural este folosirea articolului definit cel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reprezintă un acord fenomen de acord (această analiză apare la Culbertson și Legendre, 2008). (ii) Argumente tipologice, contrastive. Există limbi în care verbul se acordă cu complementul; relația dintre verb și complement este marcată afixal, prin mărci flexionare (de tip desinențial), așa cum tot afixal este marcat acordul predicat - subiect. O astfel de limbă este maghiara (limbă non-indo-europeană), unde există o conjugare obiectivă, pe lângă cea subiectivă. Cu alte cuvinte, verbul flexionează în funcție de subiect (conjugarea subiectivă) și în funcție de complementul direct (conjugarea obiectivă). Verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare non-canonică a acordului (dacă alte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe de o parte de morfem și, pe de altă parte, de sintagmă. Cuvintele unei limbi pot fi, în raport cu ea, primare sau secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care marchează funcțiile lor în structura enunțului. Cuvintele primare pot fi, din punctul de vedere al originii, moștenite sau împrumutate, ori pot fi construcții onomatopeice, care, deși sînt create pe terenul limbii, nu prezintă prelucrări pe
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
38 ambele: 7 54) tuneluri: 38 tunele: 58 ambele: 4 55) vagine: 63 vaginuri: 37 56) voiajuri: 6 voiaje: 94 5.3.2. Oscilația între o formă de plural omonimă cu cea de singular și o formă de plural marcată desinențial, prin -uri 57) brandy-uri: 41 brandy (pl. invar.): 57 nu răspund: 2 58) café-frappé-uri: 30 café-frappé (pl.): 70 59) cappuccino-uri: 4 cappuccino (pl. invar.): 95 ambele: 1 60) cherry-uri: 8 cherry: 90 nu răspund: 2 61) drive-in (pl.
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă, marcarea desinențială a pluralului: frate frați, roată roți etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în pronunție, atunci cînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
montes. În spaniolă și în portugheză, la cuvintele terminate la singular în consoană, pluralul se realizează cu ajutorul unei vocale de legătură, încît desinența devine -es: sp. ciudad ciudades, señor señores, pg. flor flores, senhor senhores. În unele limbi moderne, -s desinențial nu mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului substantivului realizîndu-se pe baza determinanților (articol sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea tare și, nefiind precedat de un articol sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile articolului hotărît, ajunge în situația de a reda cazul. În asemenea condiții, germana are suficiente mijloace sintetice (desinențiale) pentru a indica funcțiile, fără a recurge la procedee analitice, reprezentînd o situație deosebită în raport cu celelalte limbi germanice importante. Deseori, în germană, articolul hotărît se aglutinează cu prepozițiile (zu + dem = dem, zu + der = zur etc.), așa cum se întîmplă în limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
obligativitatea prezenței pronumelui personal, care îndeplinește rolul de marcă a persoanei, întrucît desinențele nu realizează o distinc-ție suficientă în acest sens. Din acest motiv, numai franceza prezintă în grupul romanic o corespondență cu această situație, celelalte limbi neolatine avînd mijloace desinențiale care nu presupun o astfel de necesitate. Prin urmare, limbile germanice nu au posibilitatea de a reda în mod sintetic categoria persoanei, fiind, din acest punct de vedere mai analitice decît cele romanice, iar faptul că toate prezintă, într-un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai analitice decît cele romanice, iar faptul că toate prezintă, într-un mod mai accentuat sau mai puțin pronunțat, această trăsătură se explică prin unele tendințe din faza lor comună și prin contactele dintre ele. Limbile scandinave nu au mărci desinențiale pentru nici una dintre persoane, încît, în suedeză, de exemplu, la prezent indicativ, verbul are aceeași formă la toate persoanele, singular și plural, formă care însă are drept indice desinența -(e)r, adăugată la rădăcina verbului. Ca atare, de la verbul att
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lucra", rădăcina este arbeta-, iar indicativul prezent este jag arbetar, du arbetar etc., de la verbul att söka "a căuta" rădăcina este sök și prezentul indicativ jag söker, du söker etc. În limba engleză, numai persoana a treia singular are marcă desinențială, -(e)s, încît de la to go "a merge", la această persoană este forma he (she, it) goes, dar you go, we go etc., în vreme ce limba neerlandeză are trei forme la indicativ prezent: cu desinența Ø la persoana întîi singular, desinența
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenite caracteristice pentru limba cultă (precum perioadele), modelul lor fiind preluat, în epoca manierismului umanist și de unele limbi moderne, precum germana și suedeza 64. Totuși, latina literară uza în mod obișnuit de o topică cu anumite rigori, deși mărcile desinențiale folosite după reguli precise puteau indica funcția unui cuvînt indiferent de poziția lui în șirul componentelor propoziției. Astfel, propoziția Caesar bello Gallias subegit expune în forma normală, neutră un fapt, "Caesar a supus Galia prin război", cu subiectul pe primul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înlăturat de o construcție prepozițională, nu a mai fost posibilă decît ordinea filius de rege, încît în italiană există figlio di (del) re, iar în franceză fils de (du) roi. Chiar în română, unde s-au păstrat unele redări sintetice desinențiale la cazuri, nu este admisibilă decît ordinea fiul regelui, fiindcă modelul romanic prevalează în raport cu cel latin 65. Există în aceste contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au creat condițiile renunțării la folosirea desinențelor, iar, ca element de relație, prepoziția cerea vecinătatea elementelor relate, între care se interpunea pentru a face relevantă relația: fiu de rege. Pe de altă parte, extinderea obișnuinței de a renunța la mărcile desinențiale trebuia să ducă la o soluție și în cazul Petrus ferit Paulum, și, pe de altă parte, filius de rege oferea modelul logic al atributului care succedă substantivul. În general, elementele de relație trebuie să ocupe o poziție între cuvintele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alta, printr-o confruntare cu situațiile din latină. Din acest motiv, multe dintre elementele preluate din franceză de celelalte limbi romanice au fost adaptate prin urmarea grafiei franceze (care, fiind etimologică, era mai aproape de latină) și nu au realizat serii desinențiale paralele cu cele latinești, ci s-au asimilat acestora. Prin urmare, în epoca modernă, toate limbile literare romanice au preluat din latină cuvinte pentru a denumi concepte noi, multe dintre aceste limbi făcînd împrumuturi și din idiomuri cu alte origini
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice sînt mai analitice decît latina, deoarece nu sînt analitice în mod absolut. Pe de altă parte, dacă în cazul substantivului analiti-citatea a devenit definitorie prin instituirea prepozițiilor în realizarea opozițiilor cazuale, la verb, unde pierderea terminațiilor cu valoare desinențială ar fi dus la o nivelare a opozițiilor paradigmatice, s-a produs refacerea acestor opoziții tot pe bază desinențială, deci, tot sintetic și nu s-a produs, decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect în marcă de persoană și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cazul substantivului analiti-citatea a devenit definitorie prin instituirea prepozițiilor în realizarea opozițiilor cazuale, la verb, unde pierderea terminațiilor cu valoare desinențială ar fi dus la o nivelare a opozițiilor paradigmatice, s-a produs refacerea acestor opoziții tot pe bază desinențială, deci, tot sintetic și nu s-a produs, decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect în marcă de persoană și de număr. Dar, chiar la substantiv, opțiunea pentru exprimarea analitică s-a realizat numai la categoria cazului, în vreme ce la gen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît în franceză, transformarea pronumelui personal subiect în marcă de persoană și de număr. Dar, chiar la substantiv, opțiunea pentru exprimarea analitică s-a realizat numai la categoria cazului, în vreme ce la gen și la număr au rămas în continuare mărci desinențiale și nu se constată o tendință de înlăturare a lor. Există, prin urmare, o orientare deosebită în evoluția limbilor romanice în raport cu latina, care arată că anumite categorii gramaticale tind spre o redare analitică, iar altele își păstrează caracterul sintetic, fenomen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cele împrumutate. Grupul latin -ct-, de exemplu, a fost modificat prin evoluție în rom. pt, it. tt, fr. it, sp. ch și pg. it, în vreme ce, în împrumuturile neologice el ar trebui redat ca atare, fiindcă nu face parte din structurile desinențiale sau sufixale, afectate de obicei în procesul adaptării. Situația se prezintă într-adevăr astfel în marea majoritate a cazurilor, încît, în franceză, există cuvîntul moștenit lait și neologisme precum lacté (produits lacté), lactase, lactique, lactomètre, lactose. În mod asemănător, nuit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la singular, și la plural (fratele acesta, florile acestea), și la masculine, și la feminine (fratele acesta, casele acestea), și la neutre, singular sau plural (numele acesta, numele acestea). 2.1.3. Apare un nou tipar flexionar, constituit din corelația desinențială [sg. -o (neaccentuat) - pl. -i (nonvocalic sau vocalic)] Tiparul este reprezentat de împrumuturi, unele foarte recente, și este recunoscut de principalele lucrări normative ale momentului: DOOM2, GALR (cf. GALR, I: 78): flamingo - flamingi, picolo - picoli, paparazzo - paparazzi. În ansamblul sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cuvînt la alte cuvinte sau regularizarea formelor morfologice în funcție de un nou model) ori pot produce restructurări în alt compartiment al limbii prin dereglarea unui mod de structurare (precum erodarea terminațiilor latinești în perioada tîrzie care a dus la dezorganizarea sistemului desinențial și a favorizat o serie de modificări la nivel morfologic). Mulți lingviști din prima jumătate a secolului al XIX-lea credeau că, de la faza primitivă și pînă la civilizațiile antice, evoluția limbilor s-a făcut în direcția constituirii flexiunii, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]