9 matches
-
adolescente sunt două grațioase puellae, dacă nu docte, cel puțin enigmatice ca două tinere magiciene deținătoare de secrete. Procedeu important și aici, intertextualitatea vizează îndeosebi două spații poetice prestigioase: universul eminescian, exploatat ca termen de contrast (nota dureros-ironică a modelului desolemnizând discursul alienării), și universul bacovian, aflat la altă extremă a oboselii de a fi. În Tratat de oboseală M. își propune asumarea sentimentului inconsistenței. Dezamăgirea poetului se nutrește din derizoriul naturii umane, el scrie acum poemele amurgului, obsedat de trecere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
mai puțin solemn, Întorcîndu-se către universul copilăriei, Radu Patrichi vede lucrurile mult mai degajat și mai uman: atent să nu mă Împiedic pe treptele copilăriei Printr-un simplu joc de cuvinte și o imagine și jucăușă și contemplativă, David Alexandru desolemnizează și el irecuperabila pierdere: copilăria furată urmele șterse de valuri Dar pierderea copilăriei nu este doar una personală, și mai acută este aceea a căderii În desuetudine a unor obiceiuri și a ireversibilei lor pervertiri: o pocnitoare colindul copiilor doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poetic studiat semnificative pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume Ultima secvență a compoziției ternare (versurile 12- 17) dezvoltă tema morții, întro manieră neconvențională, sfidând tonalitatea gravă care îi este asociată prin tradiție. Moartea văzută ca o călătorie este desolemnizată prin tonul ironic și prin jocul de cuvinte care alătură surprinzător expresia populară „lumea cealaltă“ și clișeul lingvistic al stilului oficial, „lumea a treia“: hai dați zor cu porumbul că eu mă duc / puțin pe lumea cealaltă adică a treia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea în text”. Iată, de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
vers distinct. Într-o oarecare măsură textul se supune unui proces de disecție demonstrativă pentru un curs fictiv de poetică. În astfel de texte, nota Radu G. Țeposu, "universul liric, în care se întrevede, polemic, și un kitsch psihologic, e desolemnizat prin limbajul umil, argotic, mustind de pitorescul oralității. Sensul polemic e întotdeauna evident, transparent"253. Discursivitatea, adresarea retorică revine și la Ion Caraion: "Domnii mei, domnii mei,/ n-am să termin niciodată de scris." (Memorie), și e comparabilă cu spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
francezi este copilăros-entuziastă, în ciuda oboselii acumulate pe drum. Poeta vanitas! Vom putea oricând spune că numele nostru a fost rostit pe o scenă la Paris, că n-am trecut anonimi prin orașul lui Proust și René Char. Parcă pentru a „desolemniza” atmosfera, Andrei Bodiu, ca de fiecare dată inspirat în momentele când frontiera dintre sublim și ridicol e abia sesizabilă, spune în limba rusă: Ia balșoi poăt pastmadern!, o rusă de tot hazul, „însușită” de la studenții basarabeni care au trecut pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată cu termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel este
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
erosului, inclusiv în momentele în care se interesează exclusiv de forma lui să spunem lumească, nu poate fi privit niciodată drept ceea ce Ovidius numea un tenerorum lusor amorum ("cântărețul glumeț al dragostei ușoare"), căci nu comite niciodată eroarea să îl desolemnizeze. Chiar și atunci când pare a se revendica de la tradiția poeziei erotice autohtone sau europene care își are rădăcinile în galanteriile specifice concetismului, poetul camuflează în texte mărci ale potențialului sacramental al iubirii. De altfel, nici primilor noștri cântăreți ai erosului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic studiat semnificative pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume Ultima secvență a compoziției ternare (versurile 12- 17) dezvoltă tema morții, întro manieră neconvențională, sfidând tonalitatea gravă care îi este asociată prin tradiție. Moartea văzută ca o călătorie este desolemnizată prin tonul ironic și prin jocul de cuvinte care alătură surprinzător expresia populară „lumea cealaltă“ și clișeul lingvistic al stilului oficial, „lumea a treia“: hai dați zor cu porumbul că eu mă duc / puțin pe lumea cealaltă adică a treia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]