5 matches
-
de portretistică morală. Prima constatare e că metoda din mai vechile „figurine” nu suferă modificări importante; de altminteri, L. a simțit nevoia unor precizări, el fiind cel dintâi memorialist român care, ca autor, teoretizează inteligent despre problemele genului. „Purificare prin despersonalizare”, iată direcția preconizată; aceasta implică un transfer programatic de la tensiunea în conștiință la trăsături „mai stinse”, estompate, „mai amorțite prin stilizare, strămutând interesul brut al faptelor în planul unui interes exclusiv psihologic și în cadrul unei portretistice morale oarecum generalizată, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
tendințe comune: aceea de a-și așeza șevaletul în fața motivului din natură, spre a-l picta cu o sinceritate atât de obiectivă și cu o devoțiune atât de totală, încât să echivaleze cu uitarea de sine, o uitare ,smerită" până la despersonalizare. Horia Bernea, pășind pragul expoziției, s-a întâlnit cu Paul Gherasim în capul scărilor (se aflau la Căminul Artei) și privirea căzându-i pe primul tablou care o întâmpinase, a exclamat: ,Admirabilă lucrarea asta a ta, îmi place!" După o
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
căreia stă robotizarea dusă la perfecțiune, ca-n faimosul roman al lui Orwell. Monotonia opresivă a mass media, studiul ineptelor scrieri propagandistice, standardizarea vieții în toate compartimentele sale, cantina populară, casa de cultură ș.a.m.d. produc o transă a despersonalizării. O asemenea mortificare a ființei e resimțită de la un punct drept o comoditate. Un soi de budism caricatural. S-a încheiat oare această oribilă perioadă a unei istorii trucate? Autorul de la Familia crede că nu: Noi mai avem nostalgii de
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 100. footnote>. Din acest punct de vedere au fost stabilite, modernitatea clasicului I. L. Caragiale și sursele mai importante
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Cațavencu prin mimica, gesticulația și ilogismele lacrimoase din timpul discursului, cât și în viața particulară de Veta și Chiriac, Zoe și Tipătescu în scenele reproșurilor. S-a observat la oamenii lui Caragiale o „absență psihică”. Acest procedeu, denumit de Elvin „despersonalizare”, demonstrează o manieră nouă de structurare a personajului comic. La aceasta se adaugă lipsa portretului fizic, de unde caracterul sintetic al personajelor. Detalii fizionomice nu apar în teatrul lui Caragiale, cu excepția câtorva notații despre costumația Efimiței și a lui Leonida. Dramaturgul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]