1,902 matches
-
multe motice: urăști homofobii, deci “gay” ăla de acolo nu are valente negative... “schoolgirls” e clar ceva peiorativ, iar “industry” știe toată lumea că distruge mediul, inclusiv delta... ce să mă fac? aștept răspuns... urgent, monșer! Vlad, încerci prea mult să despici firul în patru. “First come the gay, then the schoolgirls, then the industry” e un citat din serialul “Sex and the City”, pronunțat de publicista Samantha, care încerca să-l încurajeze pe amantul ei actor/fotomodel. A spus chestia asta
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
Ele ne răscolesc nopțile, trecutul și corespondență. Femeile țesute în atelierele ascunse ale minților noastre, proiecțiile fantasmatice ale mamelor, traumelor și ale copilăriilor noastre. Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amușinam, le cucerim, le posedam, le despicam, le dezvrăjim, le privim lung și le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăți și se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumina. Ele sunt cele care ne fac
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
1986. Îți mai amintești o zi de repetiții? - Una precisă nu. Am să încerc să combin mai multe momente. A fost o nebunie... Ce se repeta cu obstinație, după opt-nouă ore de muncă? Făcutul cartofilor prăjiți! Ne strîngeam toți și despicam firul în paisprezece. Țin minte naveta lui Silviu la București, venirile și plecările lui, atmosfera care se încingea din ce în ce mai tare, disputele fetelor. A fost un spectacol care s-a construit fără să ne dăm seama, fără să fim conștienți că
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
în fața televizorului, urmărind declarația președintelui, legistul arde urmele poveștii: o cămașă de noapte de dantelă, cîteva icoane pe sticlă eretice, scrisorile fostei soții plecate în America. Totul, putem crede, n-a fost decît reveria unui pensionar înainte de vreme, sătul de despicat cadavre și obsedat de o studentă. Formula romanului polițist este doar parțial respectată, ancheta glisează spre fabulos, criminalul în serie trece în plan secund, acoperit de criminali de ocazie și răpiri misterioase. Circul lumii prezintă bărbați cu frică sau inconștienți
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
Nu întâmplător volumul de față își ia titlul de la poezia Arta seducției: "...Vine cineva mă frunzărește și pleacă. Vine altcineva/ Mă calcă-n picioare și-așteaptă. Ultimul venit/ este și cel dintâi care:/ Își pune degetul pe limbă și mă despică/ Filă cu filă: numai cuvinte rasate cu glezna subțire/ Vede-n culori și totul se mișcă..." Sau, într-unul din poemele inedite datate 2002: "Trebuie să dorm/ numai în somn mi se dă versul pe care/ să-l scriu / între
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
1 Decembrie, la Budapesta. Nici în cele mai sumbre scenarii naționaliste nu și-ar fi găsit loc o asemenea scenă "de trădare". Și totuși, Adrian Năstase s-a aflat de ziua festivă în Ungaria, fără ca scoarța pămîntului să se fi despicat în două. Gestul său a fost îndelung comentat și criticat atît de opoziție, cît și de persoane din propriul său partid cantonate în ideea că ziua națională o simți doar atunci cînd piciorul ți se înfundă în țărîna națională." După
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
și pătruns de preceptele unui tată opac la creație, care erau, în mare măsură, și ale vremii, "se temea - după spusele nașului său literar - ca nu cumva Casația să-l găsească mai repede în Urmuz decît în propriul lui nume, despicat din Dumitru." Suprarealist avant la lettre (André Breton își publică celebrele Manifeste abia în 1924), Urmuz apare în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
și văd chipuri fioroase care apar și dispar din lan, cînd sus, cînd jos. În cîteva secunde fețele cresc, ca și disperarea mea, ca și vina mea. Să iau floarea, să las floarea, să o iau... Las floarea pe pămîntul despicat de secetă și fug la mașină. Scap. Mai merg ce mai merg, mă apropii de oază. Verdele se arată și schimbă peisajul, aerul, lumina. Opresc mașina într-o ușoară curbă și îl întreb, într-o doară, pe bărbatul de dincolo de
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa arăta când flăcări jucăușe coceau șoricul pe spinarea porcului. M-am bucurat și, fără să vreau, o sorbeam din ochi. - O să-i Împărțim când ne
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
prieteni de-ai medicului. Și am reușit să mă strecor și eu. Sticla de rachiu trecea din mână în mână și eu beam zdravăn, ca să prind curaj, căci începusem să mă pierd cu firea când am auzit scârțâitul fierăstrăului care despica craniul și trosnetul coastelor care erau tăiate, una după alta. Până la urmă m-au dus acasă, beat mort. Tata m-a pedepsit aspru pentru beție, dar și pentru "sadism". La înmormântările sătenilor, sicriul era așezat în fața porții bisericii, care era
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
altfel în artiști, ne-am definit, altfel, valorile. Nu mi-a fost profesoară, dar am învățat multe de la ea. Și, privind peste anii care ne-au adus împreună, peste nopțile de la București, Arcuș sau Timișoara în care fumam ca șerpoaicele despicînd în paisprezece destinele teatrului românesc, contrazicîndu-ne sau pactizînd, îmi dau seama că acest timp mi-a fost dat și ca un dar. Mi-a fost dat ca să pot recupera ceva din trecutul familiei mele, din poveștile nepovestite din tot felul
Portret subiectiv by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13625_a_14950]
-
au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
întotdeauna dulce, din Despre Orașul meu. ( Romel-Ion Vulpeș, Onești) * Toate bune și frumoase, activitățile extrașcolare, studiul, traducerile, patima bună a lecturii. Versurile însă nu trec deocamdată de nivelul general hărăzit adolescenților: "Un vânt se strecoară/ Mintea o-nconjoară/ Pereții se despică în petale.../ Și tu, chiar poți să zbori spre visare./ Deasupra: cerul purpuriu și nori albaștri/ Dedesubt, copii pe plaiuri ce-au în mână praștii./ Ochiul perfid și verde-al unuia/ S-a pus pe sfera în care pluteam,/ Din
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
un scripete, una de alta, crengile cele mai puternice și de fiecare din ele se fixa câte un picior al martirilor, după care se dădea drumul crengilor să revină la poziția lor firească: în chipul acesta, într-o clipă se despicau în două trupurile nenorociților pe care-i chinuiau în acest fel. Și astfel de chinuri nu durau numai câteva zile sau numai un timp oarecare, ci ele s-au prelungit ani de-a rândul<footnote Tâlcuirea Pr. Bodogae: Πετροσ, cel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în stînga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși/ un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfîrșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane" (Realitate și duioșie). Nimic nou, prin urmare, pînă aci. Ceea ce intervine ca factor novator în perspectiva lui Petre Stoica e figurarea ființei sale care pînă acum s-a văzut îndeobște pusă în paranteză, topită în masa imaginilor ce reprezentau
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Astăzi, ehei, într-adevăr, ei se clatină, mă dor, vor cădea. Într-atât, venind din viitor, cum se tot zice, bătrânețea Se anunță cu un vis urât, până să cadă peste mine și c-o nuia De carbon Să mă despice. fără împrejurimi Înainte de masă e pregătirea mesei de azi de mâine și apoi Timp mult în trecere În iulie am înnebunit: am absolvit cursul întreg de poezie Azi am vorbit iarăși despre daruri Astă-seară am vorbit cu mama: moartea e
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
jucării despachetate șoldurile mele sunt pe măsura pieptului tău ca niște steaguri vii pe câmpul de bătălie în rochia mea de femeie există o violență tandră așa cum în cămașa ta de bărbat există o dulceață crudă atunci când rochia s-a despicat de la strălucirea mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea decât tulburându-se. 8. m-am înșurubat înaintea pieptului tău genunchiul meu ți se așezase pe șold și lustruia osul pelvian ca un pantof cu toc rochia îmi era despicată pe șira spinării te auzeam cum numeri pașii înapoi scârțâind pe parchet între vârful piciorului și călcâi se găsea o viață de femeie iar între gâtul și gura mea se găsea o viață de bărbat trupurile erau niște litere anonime
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
arate în toate părțile, la cine se nimerea, poate-poate i-o lămuri careva, ce era cu aceștia. Vorba că Anghel Furcilă ascundea ce ascundea, s-a întins din gură în gură ca molima. Odată prinsă din zbor, aceasta a fost despicată în paisprezece, răsucită în toate chipurile, apoi înflorită zor-nevoie mare, după felul și meteahna fiecăruia, și aruncată mai departe, încât, la prima strigare, vestea a părut una gogonată, ba mai mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
conștienți și inconștienți. Să fiu eu Odette - Sunt mai mult ca oricând în mâna Celui de Sus; zadarnic alerg să nu-mi atingă creștetul umbra ei și să nu-mi prindă tălpile, ca o plasă de păianjen: lama strălucitoare mă despică și aruncă-n țărână carnea haotică, înmulțită fără măsură. Poete, poți umple golul, căutând piatra de deasupra apei, pe care să se-așeze porumbelul întors cu ramura verde, poți să veghezi oricât, pace nu va fi în lumea asta; ci
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
contur din propriile mișcări din cântecele înflorate pe câmp și livezi prindeau contur din iubire. La început lucrurile erau lucruri le foloseam pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream cuțitul tăia carnea vițelului sacrificat toporul despica țeasta, arcul potopea săgeți în pieptul vânatului plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă să pască depărtările
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui armăsar asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
a întrebat Inman. Malvern Hill. Sharpsburg. Petersburg. Oricare dintre acestea constituia un exemplu grăitor de priveliște nedorită. Dar Fredericksburg însemnase o zi care i se întipărise cu precădere în minte. Așa încît s-a rezemat de stejar, a început să despice cojile umede ale arahidelor și să-și vîre miezul cărnos în gură, în timp ce-i istorisea orbului povestea lui, începînd cu perdeaua de ceață care se destrămase în dimineața aceea, dînd la iveală o oaste numeroasă ce mărșăluia pe deal în
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]