12 matches
-
al Adevărului literar. Și de voi găsi versuri, ți le trimit cu dragă inimă. Numai să nu fi fost între hârtiile de pe masă! Că au dispărut 2 blocuri. Dar sper că n-o să fie așa, nu vreau să fii mata despoiată de un lucru la care ții. Destul am fost eu! Da, greșelile le făcea cu puritatea, cu simplicitatea și cu neglijența unui copil. A unui copil care se simțea iubit și știa că i se iartă orice. Așa cum l-ai
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
decide a-și apăra moșia precum și-o apărau străbunii lui, cu parul, atunci d. C. A. Rosetti e virtuosul, poporul e criminal. Dar ce să facă poporul românesc daca legiuitorii și căpeteniile lui nu fac nimic? Să se lase despoiat, să se simtă străin în țara lui proprie, să moară? Libertatea de-a muri e desigur aceea pe cari i-o [con]cedeți mai lesne, după cum ne 'nvață datele statistice. Existat-au și în alte țări cestiune izraelită, ba există
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Atunci dar când Pontul și Dunărea spumândă, De iarnă îmbrățișate prind pielița de gheață Pe-a Istrului lucioasă și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
românul era adăpostit în așezări uneori sătești, mai adesea însă în cătune de munte sau în stînile ciobănești a determinat "o ăretragereă din istorie, și din toate posibilitățile ei ritmice și dialectice, într-o viață nu lipsită de cultură, nu despoiata de forme, dar anistorica". Iar "viața anistorica e stăpînita de categoriile și de imperativele organicului". Și "Poporul românesc ăboicotînd istoriaă se retrage, mocnind interior, într-o viață de tip organic... Boicotul istoriei, atitudinea de totdeauna, ia din cînd în cînd
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
Poarta Otomană. trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. postav făcut din părul castorului. boier care avea în grijă strângerea dării pentru băuturile spirtoase. persoană care conduce sau face transporturi cu căruța. centură. brazi despoiați de coajă, în jurul cărora se înfășura o funie de paie împletite, aclăite în rășină. albastru-închis. conducător al unui cnezatăformă de organizare politică de tip statal în evul mediu, bazată pe autoritatea cneazului). antreprenor. cătun, grup de așezări țărănești care nu
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
zâmbești, că tac? Ce ești tu pentru mine - idol frumos de tot, Dar idolului mândru cu mintea ochii-i scot. Și pielea de deasupra și buzele îi tai Și ce rămîne-atuncea naintea minți-mi - vai! Hidoasa căpățână de păru-i despoiată Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. Tu crezi că poți pe Roman să-l miști vodinioară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară? O, tu! cu suflet putred, cu gânduri rele, sterpe, Tu crezi că mă atrage
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A doua zi, cum treceam săltând în buiestru spre girezi, îmi aruncai ochii spre mori. Una umbla, își învârtea spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pleșuv, în loc de mantie largă, un sac strîmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe. 25. Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. 26. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor jeli; și ea va ședea despoiată pe pămînt. $4 1. Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, și vor zice: Vom mînca pîinea noastră înșine, și ne vom îmbrăca în hainele noastre înșine; numai fă-ne să-ți purtăm numele, și ia ocara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Sburat-au chip și cântec - urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se-schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pierde cu suflarea gurii Lui. 31. Dacă se încrede în rău, se înșeală, căci răul îi va fi răsplata. 32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui și ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, și cortul omului stricat îl va mînca focul. 35. El zămislește răul și naște răul: în sînul lui coace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
se îmbracă în ele și de argintul lui omul fără prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia, ca o colibă pe care și-o face un străjer; 19. se culcă bogat, și moare despoiat, deschide ochii, și totul a pierit. 20. Îl apucă groaza ca niște ape și noaptea îl ia vîrtejul. 21. Vîntul de răsărit îl ia, și se duce; îl smulge cu putere din locuința lui. 22. Dumnezeu aruncă fără milă săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]