107 matches
-
umană își realizează devenirea și își săvârșește predestinarea trecând peste timp. Cum? - Nu se poate ști, dar trebuie crezut: „Nimicind, ai să vezi, se // păstrează. Lasă-mă să fiu... Să nu fiu.” Norocul se filtrează la nesfârșit în spațiul unui „despotat” eminent, actual (numai vederea noastră temporară îl separă de „aici”). „Au fost și-am uitat. Eu, Mamă,-am uitat la-ntors / de norocu-mi”. O proaspătă/veche Morea. „ Tu ai fost acolo mi-am spus. La Porțile Fierbinți / sau dincoace către coastele
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_de_taina_semnata_vasile_grigore_latis.html [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
proaspătă/veche Morea. „ Tu ai fost acolo mi-am spus. La Porțile Fierbinți / sau dincoace către coastele Moreei prin puzderia / de insule, cu pasul, alinat de cutreierul larg al / mării și de cel ce-i acolo din fire străinul”. Un despotat exemplar. „Bunuri de tot felul treceau încolo și-ncoace / peste mări neoprite”. În aspirație, Împărăția lui Dumnezeu și pilda ultimă, definitivă, a Învierii. „Iisus din somn se trezi... apoi, ca pomii-n aprilie / din nou înflorind se vestiră cu tatăl
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezie_de_taina_semnata_vasile_grigore_latis.html [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci.În 1388/9, Mircea cel Bătrân învinge garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Istoricul Sergiu Iosipescu are o altă părere. Acesta consideră că Ivanco și-a supus țara de bună voie la 1388 lui Mircea cel Bătrân pentru a putea face
ȚARA CĂRVUBNEI (DOBROGEA DE SUD ) UN VOIEVODAT ROMÂNESC CU CAPITALA LA BALCIC ȘI CALIACRA, ÎN SECOLUL AL XIV-LEA, STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1478538349.html [Corola-blog/BlogPost/367479_a_368808]
-
cu autoritățile otomane și au rămas activi ca briganzi până în secolul al XIX-lea. Termenii cleptomanie și cleptocrație sunt derivatele aceleiași rădăcini grecești, "κλέπτειν" ("kleptein"), „a fura”. După cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453, iar mai apoi a Mystrasului și despotatului Moreei, cea mai mare parte a câmpiilor grecești s-au aflat sub controlul ferm al Imperiului Otoman. Singurele teritorii care nu s-au aflat sub controlul otoman au fost regiunile muntoase, greu accesibile forțelor regulate și administrației otomane, și câteva
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații statale prevoievodale pot cel mult fi denumite „state medievale pre-românești”. Despotatele Vidinului, Tărnovei și Dobrogei, provenite din destrămarea Țaratului Vlaho-Bulgar, erau deasemenea multinaționale, „Vlahii” fiind doar una din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman au exercitat presiuni asupra domnitorilor români pentru
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Ordinul Teutonic, jupânii și boierii români rămași ortodocși sunt marginalizați sau constrânși să treacă dincolo de Carpați ("descălecarea" în Moldova și Țara Românească), pe când cei trecuți la catolicism se maghiarizează devenind grofi ai Ungariei. La sfârșitul secolului XIV, Imperiul Otoman cucerește despotatele Vidinului și Tărnovei din sudul Dunării, în timp ce acela al Dobrogei se alipește Țării Românești, episcopul dobrogean Iachint al Vicinei devenind primul metropolit al "Ungro-Vlahiei". Dar în anii 1418-1422, și Dobrogea cade pradă a Turcilor. Constantinopolul, total încercuit de teritoriul de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
cucerească partea occindentală a Thessaliei, era alungat și trebuia să evacueze teritoriul. Acum, când Thessalia era anexată, trebuia urgent rezolvată problema epirotă. Luptele neîncetate, pretențiile rivale și atacurile continue ale vecinilor determinau o agitație profundă în regiunea Epirului, iar căderea despotatului nu era decât o chestiune de timp. Victoria bizantinilor la Arta grăbea finalul acestuia. Despotul Ioan era otrăvit de soția sa; Anna, care prelua regența în numele fiului său Nikephor al II-lea, deschidea negocierile cu împăratul. În fruntea unei puternice
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
de soția sa; Anna, care prelua regența în numele fiului său Nikephor al II-lea, deschidea negocierile cu împăratul. În fruntea unei puternice armate, al cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia și obțineau supunerea despotatului Albaniei (1337). Epirul și Acarnania erau și ele încorporate imperiului, după 130 de ani de secesiune. (Anna calculase greșit: ea scontase că recunoscând suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
loc în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
sârbe. În partea de sus a zidului de piatră aflat înspre Dunăre au fost cioplite patru seturi de ferestre cu arcuri duble într-o combinație de stil gotic și romanic. Aici a fost semnat contractul comercial între Republică Veneția și Despotatul Sârb. Există, de asemenea, un turn în orașul interior cu o inscripție mare pe cărămidă ce poartă numele lui Đurađ Branković și atestă dată construcției. Textul inscripției este următorul: „"V Hrista Boga blagoverni despot Gurg, gospodin Srblju i Pomorju zetskomu
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
al III-lea Angelos, care a fost probabil strămoșul lor. Deși sursele contemporane bizantine și Ibn Kemal îl considera sârb, unele surse otomane de mai tarziu îl considera croat. El s-a născut în 1420, în satul Novo Brdo din Despotatul Șerbiei al Imperiului Otoman (azi în Kosovo). El a fost răpit în 1427, în timpul unei invazii otomane în Șerbia, de către turcii otomani ("devșirme", o practică otomană) și a fost trimis, împreună cu alți doi băieți la Edirne. Potrivit lui Laonikos Chalkokondyles, el
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
turn). Locul a fost întărit întâi de Tirizi, un neam getic, timpuriu elenizat de coloniile apropiate Dionysopolis (Balcic) și Kallatis (Mangalia), sub numele de Tirizis. Cetate succesiv romană, bizantină, bulgară, din nou bizantină, se pare ca ea a fost capitala despotatului Dobrogei (condus de jupânii Balica apoi Dobrotici) între 1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la „Marea cea Mare”. Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori, cucerind-o
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
(Θεόδωρος Κομνηνός Δούκας, "Theodōros Komnēnos Doukas") (n. cca. 1180/1185 - d. cca. 1253) a fost conducător al despotatului Epirului între 1215 și 1230 și al salonicului între 1224 și 1230. Theodor a fost fiul legitim al sebastocratorului Ioan Dukas și al nobilei bizantine Zoe Doukaina. Prin aceasta, era văr primar cu împărații din dinastia Anghelos, Isaac al II
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
sub dominația statului Imperiului Vlaho-Bulgar, numit în documentele epocii "Regnum Bulgarorum et Valachorum", dar în istoriografia modernă „Al doilea Imperiu Bulgar”. Aceasta durează până în 1320/5, când Dobrogea devine independentă sub numele de "Principatul de Cărvuna", denumit în istoriografia modernă „Despotatul Dobrogei”. În acest timp se vorbea în zonă graiul „dician” menționat în lucrările lui George Vâlsan, un grai al limbii române influențat de limba greacă (influență perceptibilă prin unele nume de plante sau animale și îndeosebi pești, prin numiri de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
stăpânire gurile Dunării cu cetățile Oblucița (azi Izmail, Ucraina) și Chilia, și Insula Șerpilor, în timp ce un nou stat apare sub jupânul tătar creștinat Demetrios în zona Vicinei (actualul masiv al Măcinului, malul sudic al Dunării). Mai la sud de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de acesta, despotatul Dobrogei este creat de Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin, care, cu ajutorul Genovezilor și al Tătarilor, o recucerise în 1262 de la Țaratul Vlaho-Bulgar (șubrezit de invaziile tătare). Despotatul Dobrogei se întindea pe teritorii aparținând astăzi Bulgariei (la sud) și României (la nord) cu o populație mixtă cuprinzând nu numai Bulgari, Români și Tătari (aceștia din urmă, sosiți în 1224), ci deasemenea Greci, Armeni și Genovezi în porturi. Capitala
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
a-și exercita autoritatea asupra celorlalte state latine întemeiate pe teritoriul Greciei (Romaniei), precum Regatul de Salonic, Principatul de Ahaia etc., și a fost slăbit de continuele lupte cu bulgarii și cu statele grecești succesoare ale Bizanțului (Imperiul de la Niceea, despotatul Epirului, Imperiul din Trapezunt), în cele din urmă fiind cucerit de către Imperiul de Niceea, condus de Mihail al VIII-lea Paleologul în anul 1261. Ultimul împărat, Balduin al II-lea, a plecat în exil, dar titlul imperial a supraviețuit, prin
Imperiul Latin de Constantinopol () [Corola-website/Science/314377_a_315706]
-
începe conflictele dintre occidentul medieval și imperiu. În 1204, cruciada a patra a devastat Constantinopolul și a fondat Imperiul Latin al Romaniei (1204-1261), capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma, însă alte doua state romane s-au desprins acum, Despotatul Epirului (1204-1337) și Imperiul din Trapezunt (1204-1461). Cei din Niceea, vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul, dar imperiul nu-și va mai reveni și va continua să cadă în declin. În secolul al XIV-lea, Anatolia va fi pierdută
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
dintr-un mai lung șir de evenimente haotice din sudul Balcanilor. După mutarea capitalei la Edirne, liderii europeni și-au dat seama că otomanii aveau intenția clară să rămână în Europa. Statele balcanice - Imperiul Bizantin, Al Doilea Țarat Bulgar și Despotatul Serbiei - nu erau pregătite să facă față noii amenințări. Teritoriul bizantin era fragmentat între capitala Constantinopole și câteva regiuni din Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să rămână în Europa. Statele balcanice - Imperiul Bizantin, Al Doilea Țarat Bulgar și Despotatul Serbiei - nu erau pregătite să facă față noii amenințări. Teritoriul bizantin era fragmentat între capitala Constantinopole și câteva regiuni din Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai pe mare, rutele maritime prin Dardanele fiind ținute deschise cu ajutorul celor două puteri italiene ale vremii: Republicile Venețiană și Genoveză. Bizantinii erau mult prea slăbiți pentru ca să se
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să profite de această situație și au fragmentat statul sârb. La început, au ieșit de sub controlul sârb provinciile grecești Tesalia și Despotatul Epirului, urmate de regiunile locuite de albanezi. În Macedonia de sud și vest au apărut o serie de principate independente. În același timp, Regatul Ungariei a cucerit teritorii sârbești în nord. Uroș a reușit să păstreze controlul doar asupra zonei
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Bizantin - până ce Constantinopolul a fost capturat în Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forțat să-l vândă Veneției, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
ca povața să fi fost întemeiată, chiar dacă ea nu izvora din rațiune. Căci, cu sau fără soția italiancă, numirea lui Constantin ca al doilea despot în Morea afecta sistemul de guvernământ și avea să aducă necazuri în viitor. Până în 1428, despotatul fusese guvernat de un vlăstar al familiei imperiale, numit de împăratul din Constantinopol. Acum urmau să fie doi și, în curând, trei. Al treilea avea să fie fratele mai mic al lui Constantin, Toma, care crescuse la Mistra. Teoretic, despotatul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]