7 matches
-
a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
gurii talea izbucnit în claritatea lacului,țiganii, de la capătul satului , bat potcoaverupând bariera fonică a timpului,potcovind răsăritul dimineții,chipul tău atât de neînchipuit, fumegă,alungând strigoii de pe pereți,îmbraci mantia de smoală,în timp ce pe coaste îți umblă câmpia,țiganul despotcovind răsăritulți-a adus potcoavele,numai două, două ți-a adusdin cele patru cerute,nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră,știi, carcera aceea cu drugi de metalși apă până la brâu,timpul e albăstriu și sticleștepe pieptul tău,luna
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii, Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea, Despotcovind în gându- mi toți caii potcoviți, Potcoavele le- aș sparge, ca ea, nefericirea, Să nu transforme-n oameni, îngeri răzvrătiți. Silvana Andrada Tcacenco- 20.11.2016 Referință Bibliografică: ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul
ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1479681353.html [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
-
a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1485012763.html [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii, Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea, Despotcovind în gându- mi toți caii ... Citește mai mult ÎNGERI RĂZVRĂTIȚISe trece lin în taină, prin zbaterea de gene,Timpul ca picătură vie din pustiu,Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devremeSau pentru mine, uneori, mult prea târziuSunt obosită
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
guri,Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă,Trezită din genunea de aburi fumurii,Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii,Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea,Despotcovind în gându- mi toți caii ... XXVI. VIAȚA O VISAM, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. VIAȚA O VISAM Brusc, în geana dintre-a nopții umbre și- ale dimineții zori, Pe covorul lin și umed
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația" unor trăiri: "Foaie verde ca lipanul / Tot suind la mândra dealul / Mi s-a despotcovit calul, / Dar nu-i vina calului, / Nici a potcovarului; / Ci-i vina mândruței mele, / C-a pus casa-n locuri grele / Și nu pot merge la ele! Și e vina tot a mea, / Că mă duc prea des la ea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]