33 matches
-
spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci liber e din corpul său să plece, să se-ntoarcă-n tină! Și nu încheie bine rugămintea, căci brațele încă întinse-n lături, de Cruce țintuite, vor, alungite-n voie, să îmbrățișeze firea! Da! Să ocrotească
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
dar mai ales până îți descoperi rostul în noile circumstanțe. Dacă înainte știai ce ai de făcut, te aflai în treabă - cum se spune-, ba chiar simțeai, ce paradox, că povara e mult prea grea, acum, dintrodată, te-ai trezit despovărat și chiar nu știi ce să faci cu energia ce se acumulează și tot acumulează. Te refugiezi adesea în expediente mărunte ce te satisfac pe moment, dar simți acut faptul că rostul ți s-a dus, a zburat, precum zboară
UN NOU ÎNCEPUT de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1444297720.html [Corola-blog/BlogPost/381805_a_383134]
-
cu descântece pe genunchi adeverind povestea iubirii la prima vedere. Sunt semne că vinul fiert face minunile pe care le visează de a rămâne vindecată de întâmplare. Nu știu dacă pașii mei se vor mai întoarce rămâne dorul de femeia despovărată, de visele lumii ca de propriile ei haine și de câteva zile împovărată cu dragoste. Referință Bibliografică: Mă vor răni ninsorile / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1085, Anul III, 20 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MĂ VOR RĂNI NINSORILE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ma_vor_rani_ninsorile_llelu_nicolae_valareanu_1387543752.html [Corola-blog/BlogPost/353169_a_354498]
-
fiecare părticică a ființei sale în aceeași direcție dar numai și numai după ce acest capitol se va încheia definitiv. * Când sufletul îți este apăsat, povara muncii devine un adevărat balsam. Cu cât muncea mai mult, cu atât își simțea sufletul despovărat. Dacă nu ar fi avut această senzație cine știe unde l-ar fi dus închistarea sufletească. Muncea ignorând totul. Ignora germenele urii și al dorinței de răzbunare ce-i încolțea uneori în suflet dar ignora și iubirea ce o nutrise ani în
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470228426.html [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cu viscerele smulse urlă Pădurea, sub topoare ciunte, Rămâne surd pleșuvul munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai aude triluri, freamăt, Gerul din cioturi stoarce geamăt, Duse-s eternele frunzare. Se-apropie de ceruri, iadul! Nestăvilita lăcomie Și incredibila prostie 'și croiesc, prin omenire
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1467123663.html [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]
-
grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul de viață Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt Protectia îngerilor izbăvitoare de geamăt Anulează singurătăți, încununează împărat Omul cu sufletul reînfrunzit, despovărat. Aici, în raiul acesta mirific, pământesc Te reîntîlnesc iubire, suflu dumnezeiesc Ce-mi înmulțești puterile și dragul de viață Cântul slăvitor al naturii în armonie mă răsfață. Referință Bibliografică: Pădurea / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1426236917.html [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
se păru Mirei. Faptul îi întărea convingerea că mătușa sancționa pe cineva cu presupusa-i neputință de a vorbi... Despre câte nu a mai povestit în după-amiaza aceea! Tocmai când depășise epoca deplinei bucureștenizări, observă că Marieta ațipise. Respira ușor, despovărată, parcă, de niște greutăți. Și, cum privea cu mulțumire spre mătuși-sa, fu surprinsă că nu băgase de seamă când Mira-Mică intrase iar pe tăcute în casă și sta răzemată de tocul ușii. Chiar vorbeam cu Cosmin și ne întrebam
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1449390043.html [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
farfurii de unică folosință, murdare de muștar, de pungi de tot felul, unse cu ketchup și mai apoi, cu mersul peste măsură de îngreuiat, însă cu un zâmbet nobil, de fericire, în colțul buzelor, se îndreptă încet, încet, parcă ușor despovărat, spre casă. Treptat, treptat, scriitorul începea să iasă din transa în care i se păru că intrase înainte de distribuirea volumelor și ținea morțiș să-și explice (abia acum!) de ce încercase el, pe tot parcursul distribuirii volumelor, să afișeze, timid chiar
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/Nicolae_Suciu.html [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > URME DE DRAGOSTE - CAP.II / 1 - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pasiuni ucigătoare Violeta a ieșit mulțumită, liniștită, împăcată cu sine, despovărată parcă de griji. Zâmbea în mers și își făcea planuri de viitor. Se simțea eliberată de multă supărare adunată-n timp. După mulți ani, vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii ațintiți în caldarâm
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_1_marian_malciu_1327000577.html [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
om prin matricea ce se află sus, undeva, în care atunci când vom pleca de pe Pământ ne vom rândui ideile în ea: Tumultul mișcării risipit, încolțit în freamăt / Protecția îngerilor izbăvitoare de geamăt / Anulează singurătăți, încununează împărat / Omul cu sufletul reînfrunzit, despovărat.[ 7] Amnar și amar, simbolistică și semnificații Amnarul l-a ajutat pe om ca sursă de aprindere a focului, pentru încălzirea trupului în vreme rece, a pregătirii hranei pentru vigoarea de a înțelege că răul e mai puternic decât binele
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_lucian_muresanu_1396435906.html [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare, scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar și putând să își plănuiască viitorul în literatură cu mai multă relaxare. Biograful intuiește însă inevitabilul sentiment al vinovăției: din cauza notelor slabe obținute la academie și a eșecului de a promova (veste
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
o călătorie labirintică cunoaște un salt evolutiv de substanță, urcă pe o treaptă superioară în ascendențele sale către perfecțiune privind de sus la cine a fost înainte de intrarea în labirint. Totodată, odată cu ieșirea din labirint, ea se resimte pe sine despovărată, scoasă de sub incidența unei poveri, a unei sarcini, a unei încărcături subjugante. Această povară este acea presiune situațională negativă a labirintului. Poate nu întâmplător despre un context dificil, complicat, ce ne întâmpină în viață se spune adesea că este un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală și prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare. Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil despovărat și despuiat de podoabe este Însă, În sărăcia și lipsa lui de strălucire, unul sobru, modest și eficient. Căci, numai În acest fel, textul Își Îndeplinește cu brio rolul de vehicul verbal care ne aduce la fața locului pentru a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuprinzându-le în acolada unei singure mișcări: vederea nelimitată. Acum cuvântul - smuls din materia discursivității, golit de rostirea ce-și egalează rostitul, căzut în binecuvântarea propriei orbiri - vorbește în numele luminii, vede nelimitat. Cuvânt care nu mai poate fi închis, căci despovărat, imponderabil, absorbit de darul noii vederi, el rămâne veșnic deschis precum ochiul în care coboară văzul lui Dumnezeu. Exilul vizibilului (Andrei Zanca) Cum apare ființa imaginii din neantul unui posibil imprevizibil, acolo unde ea nu e decât premanifestarea unui semnificabil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îngeri,/ în vrafuri de puf cristalin în care dorm fluturii,/ sufletul meu însetat de lumină/ vine pe sănii prin nămeții purificați"93. Transparența pune în distanța transcendentului, a transferului în invizibilul vizibilului. Trupul străluminat, înălțat în puritate, premerge sufletul care, despovărat, legat doar de ceea ce sus îl dezleagă, vine în lumină, trece în netrecător. Iar ceea ce trece se distanțează, își arată o clipă imaginea înainte ca ea să dispară, lăsând vederea plină de golul care o absoarbe. Altfel decât a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ascultarea, supunerea, dar nu orice fel de supunere, ci una voioasă! Deși, chiar și această „voioșie” nu trebuia să fie una afundă, reală; nu, nimic nu trebuia să devină grav, real, singura certitudine admisă fiind aceea că individul se lăsa despovărat, „dezbrăcat” de orice răspundere și inițiativă, evacuat de „vechile” sentimente „burgheze” - printre care se număra și speranța sau demnitatea personală! - și-și lăsa totul, pe el, familia și destinul său, În grija „Celui de sus”! Da, Încă o dată,k era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar trebui să fie o federație a coexistenței culturilor naționale, un organism proteic, policrom, polivalent. O „gândire pozitivă”, de tânăr scriitor însuflețit de libertatea explorărilor culturale, suprapuse pe ipostaza călătorului într-un spațiu de vis. Fericire în stare pură. Identitate despovărată de ghiulelele memoriei. 6 iunie, marți VITALIE CIOBANU: Notez la repezeală impresii, în autobuzul care ne duce la Cascais, o localitate de vacanță, situată la vreo 60 km vest de Lisabona. Pornim îmbarcați în trei autocare, din fața hotelului. Discut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin mijloace specifice acesteia. N’avem decât să-l cităm pe : “Nu mă interesează mijlocul, de vreme ce el aduce vindecarea pacientului − spun terapeuții transpersonaliști. Dar pacientul astfel tratat este el oare într’adevăr sănătos? Vindecat? Normal? Este el într’adevăr un despovărat? O ființă liberă?” Ca și carrierul însuși, care în ontogenia (devenirea) sa embriologică reproduce filogenia regnului uman [84], corpul cauzal parcurge, pe parcursul seriei de reîncarnări în regnul uman întreaga serie de regnuri începând cu primul înzestrat cu un corp cauzal
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
multe privințe". (I. Lăpădatu, în Școala vremii, nr. 8, octombrie, Arad, 1936, p. 61-62). ...Din ape de vechi gazete, din când în când, răsar biserici de cuvinte, ziduri de gând, privind doar tăcute spre lumea noastră, a celor de-acum, despovărații în neștiința fărădeamintirilor.
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
testat nenumărate mărci ale tutunului castaniu. Și-au avut vremea lor de aur, în cele mai grele vremuri. Pentru asta fuseseră făcute. Am fumat șaizeci de ani. Sunt șaizeci de minute de când m-am lăsat. Mă simt alt om, spiritualizat, despovărat, liber precum Ferrante Palla. Ieri, pufăind impur, azi cu nasu-n azur. Ieri sclav, azi brav. Ieri boșorog pestilent, azi veteran eminent. Cei ce mai departe fumează au problema lor care-i privește. Lumea e plină de perdanți - și doar de
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
Departe de poemul pustiitor ce te lasă fără strop de aer în plămîni;/ Trupul în întregime o rană să ți-l adăpostești într-o ocnă de sare;/ În dreptul vizuinii șacalului să-ți așterni spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
verii când ieșea de la scăldat din Dunăre. De sus până jos era negru de praful înmuiat și lipicios în care zăcuse, iar hainele îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-mi fac o torcăitoare, planetă Pământ! 13 ... Am să torc toată iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt! Muză adormită o nucă ce a căzut pe o frunză și-acum doarme tăcut Octombrie 2011
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
conductele imunde de scurgere ale metropolei, cu toate dejecțiile inerente! Și, totuși, există în Despre eroi și morminte și altfel de spații citadine, nedemonizate, care se sustrag pervertirii: parcurile, de pildă (în speță Lezama și Retiro) sunt zone de suflu despovărat, libere de constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
el surpriza asta continuă, senzația asta de deșteptare dintr-o prefăcătorie îndelungată? De ce-l tulburase cazul ăsta și nu sutele de cazuri de dinaintea lui? De la pubertate nu se mai îndoise atât de tare de impulsurile lui. Când se va simți despovărat, cu datoriile plătite, gata din nou să-și acorde încredere? Devenise un obiect de fascinație clinică intensă, subiectul propriului său experiment deschis... A doua zi de dimineață se plimbă prin oraș, căutând restaurantul unde luase micul dejun o dată, în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]