39 matches
-
pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale zilei munții bibliotecile șoaptele din bucătărie strănutul motoarele departele strîngerile de mînă cartierele aproapele paturile încăpățînările monumentele etajele pariurile sărbătorile sub stratul fragil de gheață sunt toate așteaptă să se desprimăvăreze odată să curgă la vale Dumnezeu. Poemele Scunde și atît de naive poemele tale aidoma unor copii ce-au uitat să mai crească.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
să nu mai știu că-încep dezlegarea când semnele scad ca dintr-un suspin, cum c-aș silabisi printre lacrimi convalescența mersului. (Onești, joi, 11 ianuarie 2001) Ca douî lentile-planete Arta prânzid ca prin sită, sub scutul cu scară s-ar desprimăvăra, dar nu până-acolo, încât să mă dau comesean lângă timpu-n pendul, între timbru și paloare, la cuvântu-abia trecut printr-un șoc de ciocolată, să se usuce pe șevalet. (Onești, vineri, 12 ianuarie 2001) Una postvulcanicî Nu-ntrebam graba verde
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
școala nu a apucat încă să asmută haita de convenții asupra sincerității” (p. 32); „«Eu nu am avut o copilărie corectă», mi-a spus fiica mea cea mică” (p. 34); „Eram țânc la țară. De cum dădea omătul și până se desprimăvăra, veneau la noi femei bătrâne cu furca” (p. 41); „Cu ceva vreme în urmă, am văzut la televizor un reportaj care m-a uns la inimă” (p. 51). Și așa mai departe. Sunt mici proze, pornind fiecare de la câte un
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
asta. O poveste de Crăciun Un copil cu numele Ionuț care nu Împlinise Încă șapte ani, Își dorea foarte mult să meargă la școală. Cum familia lui era foarte săracă, nici mama nici tatăl nu-i dădeau nici o speranță. Se desprimăvărase bine când și-a luat inima În dinți și a plecat de unul singur, Într-un sat vecin unde locuia un frate de-al tatălui său, ceva mai Înstărit. Unchiul Vasile, fratele tatălui lui Ionuț, avea o fire aprigă dar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rezerviștii. Și cine știe?... S-ar putea să intrăm și noi în luptă... Frontul se apropie cu repeziciune... După doi ani de retrageri, încă nu au reușit să stabilizeze frontul. Tare mă tem că rușii vor veni peste noi... Se desprimăvărează și rușii sunt la porțile țării. Când le va veni la îndemână, nu vor sta mult pe gânduri și vor trece Prutul... Angloamericanii bombardează zona petrolieră la metru pătrat... Lucrurile se complică cu fiecare zi. Să instruiești bine oamenii din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
zăbovit și a început a povesti: Apoi îi drept că milităria a coborât din pod chiar de a doua zi. Se făcea instrucție la cataramă. Nu se gândea nimeni la noi, că suntem cam bătrâni pentru tăvăleală... Începuse să se desprimăvăreze... Într-o dimineață, la revista de front, colonelul nu a mai lăsat pe căpitan să-i prezinte raportul. A venit în fața noastră. Ne-a privit lung și, oftând - ca un bunic - ne-a spus: „A sosit ziua când - din nou
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
O așchie de pâine!... Musafirii își țineau respirația de încordare. Nu a încercat nimeni să evadeze? - a întrebat într un târziu inginerul Cicoare. Iarna? Nici să nu te gândești să faci un pas, că ai și murit! Cum s-o desprimăvărat, o încercat unul, da’ l-o adus repede înapoi. Doamne, prin câte o avut de trecut săracul! Bătaie, carceră... Luni de zile. Și apoi, cele mai grele munci. Odată cu primăvara și-au făcut apariția și politrucii... Întâi ne-au anchetat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coborât în cramă. Când au revenit la suprafață, pământul era, tot-tot-tot, alb, ca-ntr-o frumoasă poveste. În cealaltă zi s-au mutat la celălalt, să dea cep. și, tot așa, azi la unul, mâine la altul, până când s-a desprimăvărat de-a binelea. Acum, da, au reluat, în una din zile, firul povestirii cu arpagica. Acum e tocmai bine de plantat. În mustul zăpezii. Vezi-ți de treabă, ce, bunătate de must, să l stricăm cu niște arpagică de anul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau: de unde să știm noi; nu ți-am spus, odată, că a fugit? În pădure a fugit! Făurari de pădure Se desprimăvăra. Albinele începuseră să treacă din floare în floare, culegând puțina materie primă, din care ulterior să iscă mierea. Un tip, cam anacronic în acțiuni, dacă luăm în considerare turbăciunea problemelor care sfâșiau lumea a luat o inițiativă. Era lucrător de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acolo, la mine acasă, și, după atâta vreme, aici, În plin Iași? ― Dragule, aici, lângă Iași, este un sat care se cheamă Grajduri. Acolo li s-a dat foștilor nomazi locuri de casă, iar ei au devenit stabili. Cum se desprimăvărează, Însă, Își pun coviltirul pe căruțe și pornesc la drum... Și... din sat În sat, pot să ajungă oriunde. Așa se face că i-ai Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mesei, la o terasă restaurant de pe Madison Avenue, unde am dat peste un compozitor de muzică "pop", de mare succes. Am fost invitat nu numai la masă, ci și la el acasă, unde am rămas patru luni, până când s-a desprimăvărat. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în 1943, un prieten al meu s-a angajat ca plasator la vechiul cinematograf Strand Theatre de pe Broadway și, știind că sunt în căutarea unui loc de muncă, mi-a comunicat că cinematograful Strand caută încă un plasator și că
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
-ntuneric plină, De neagra ta-nchisoare mi-e groază și mi-e silă; În zori, m-ademenește viață și lumină Și ape ce-mi murmură și vânturi ce-mi suspină.” La țară, fiecare moment își are plăcerile sale. De cum se desprimăvărează și până-n iarnă, natura se înfățișează în atâtea minunate chipuri, își schimbă mereu podoabele, ferindu-ne de plictiseala și de monotonia vieții de oraș. Primăvara, soarele prietenos își revarsă razele prin aerul curat, mângâindu-ne domol privirile, aducând din nou
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
și-am pigulit până-n zori pe toată lungimea și lărgimea uliciorii, făcând o curățenie ca-n farmacie. O dâră lucie de-ți lua ochii, cum făceam, vere Gheorghe, cu mușuroaiele și sobolii pe coastele cu fâneață, la ogrăzi, când se desprimăvăra sau spre toamnă târziu. Pietricică cât un bob de linte, pe cât de mică pe-atât de nepotrivită luptei de dezrădăcinare, a căzut victimă nevinovată, o luam de la capăt cu controlul, greblând, pieptânând și țesălând smocuri și fire și pe măsură ce se
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
Toate Articolele Autorului Te-ai ascuns în plapuma nepăsării generale, dar gerul a fost cumplit. Cel mai mult a durut imaginea focului de pe rețină gândului înghețat. În suflet îți clocoteau culorile șemineului la care se încălzea omenirea. Când s-a desprimăvărat, ne-ai pictat sufletele în culorile iernii. Atâta alb era în sufletul tău, ca obrajii ni s-au roșit instantaneu. Referință Bibliografica: Viața în roșu și alb / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul ÎI, 18
VIATA IN ROSU SI ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358831_a_360160]
-
de cer și-a pregătit denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară`n ritm de pas,/ dăngăte ce din tăcere mușcă.../ E denie... și-s multe evanghelii/ la slujbă, e Joia Mare;/ Iuda este gata de vânzare,/ Iar Petru azi e
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > FORTĂREAȚA, PARTEA I-A Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare pe teritoriul inamic, și nu întâlniseră pe nimeni până atunci
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... ... XII. FORTĂREAȚA, PARTEA I-A, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare pe teritoriul inamic, și nu întâlniseră pe nimeni până atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
mile terestre și cum toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... Citește mai mult Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare pe teritoriul inamic, și nu întâlniseră pe nimeni până atunci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
mai rămas în suflet: Iubirea neclintită pentru moșia Noastră, Pentru Bogdan cel Tânăr, iubitul Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele clipe, {EminescuOpVIII 74} S-urnesc pe ai lui umeri Domnia ce o port. Dar vai, abia viața-i se desprimăvărează, E crudă încă mintea și oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmtul țării scaun; Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-Ne-am atunce Ca, de va fi ca Domnul din ceruri să Ne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fereastră) Prin iarna neagră, -adâncă, pin lumea cea răcită, Tu treci, un mândru rege, tu treci ca ziua caldă, [2Și vuietul lui falnic în freamătu-i te scaldă]2 Ca soarele ce trece prin codrii înghețați Și munții, bătrâni palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum frunzele-n poiană Șoptesc cu sgomotul de guri Ce se sărută, se hârjoană În umbr-adîncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă vieață-n orice svon, Și numai tu gândești aiurea, Ca tânărul Endymion. De ce dorești singurătate Și glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului... ― Ce s-a întâmplat mai departe? - a întrebat un glas din mijlocul vagonului. ― Se desprimăvărase de-a binelea. Într-una din dimineți, jandarul, însoțit de un străin, s-au oprit în poarta hanului. Au venit cu o trăsură. „Bună dimineața, Irinuță. Ești singură? Unde ți-i bărbatul?” - a întrebat jandarul. „Unde să fie? Cu treburi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da, tot așa cum se lăsase ispitită cu bani de doamna avocată... A tras de dolarii doamnei Petronela până spre sfârșitul lui aprilie. Zici că barem să ieși din primăvară, dar degeaba s-ar desprimăvăra dacă n-ai pe ce pune mâna. La cine să fi căscat gura, dacă nu tot la doamna Petronela? Iarăși friptă de lipsuri, da, a căutat-o în două rânduri la telefon și i-a spus secretara că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în regie de un administrator care, în patru ani, și-a chivernisit o moșioară proprie la marginea Bucureștilor, oferind totuși proprietarilor numai deficite peste deficite. Și la Izvoru e un conac simpatic și confortabil, iar boierii stau aici de cum se desprimăvărează până toamna târziu. Noi însă nu suntem în relații cu dânșii, nu știu de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea și explica cu mare volubilitate și cu o plăcere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]