18,606 matches
-
de semnificare, transformă eseul conceptual într-o căutare deloc aridă. Analiza lui Gabriel Liiceanu se încarcă de o căldură nevăzută și se citește cu plăcerea intelectuală a descoperii unui drum ,subversiv" față de lucruri ce par definitiv stabilite de mari gînditori. Detașarea mimată a unui observator privilegiat, exterioritatea antropologului, privirea integratoare a istoricului versat, imparțialitatea logicianului, suplețea argumentativă a filozofului - acestea sînt ingredientele care alcătuiesc căutarea lui Gabriel Liiceanu în Om și simbol. Pentru a contura ,tehnica" eseistică a autorului, mă opresc
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
nivelul tehnicilor narative, al ,traducerii" în limba actuală a formulelor narative din epoca respectivă, fără a se pierde nimic din farmecul misterios al scrierilor din Evul Mediu. Scribul este un narator postmodern, care relatează întîmplările petrecute la anul 1000 cu detașarea vechilor cronicari, fără a uita însă, atunci cînd este cazul să-și avertizeze cititorii în legătură cu unele coincidențe și similitudini cu întîmplări și personaje din vremea noastră. Panseurile și notele sale de subsol au un vădit substrat ironic și, mutatis mutandis
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite și învinse de ,existențe". Astfel, Vintilă Horia aspiră la un exil pur, aidoma artei pure... Dar cum e posibil un atare exil absolut, artă înaltă a spiritului? Nu doar prin detașarea de accidentele impure ale diasporei, ci și prin distanțarea de contextul însuși al exilului, printr-un efort de ,scuturare" de ruinele proprii și ale celorlalți, printr-un act de insubordonare lustrală, de ,neascultare" nici de veac și nici de oameni
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
de cinema ca să-i vadă și pe ei, nu doar pe marele cîștigător al Palme D’Or-ului. mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastră contemporană. un lobby pentru filmul românesc pe care foarte puțini au elegantă, detașarea și bunul simț să-l facă. :: că bine zice Cristina Bazavan, recent întoarsă de la Cannes dă dovadă că nu este egoist, că nu este numai pentru el și că îi împinge de la spate și pe alții. Bravo lui și felicitările
Eleganţa lui Mungiu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82736_a_84061]
-
asta face diferența între un formator de opinie și un nea nenea care înghite tot ce i se servește) tu esti ăla care înghite ce i se servește, dinneruri triste la casa doina&other sad staff și apoi comentează cu detașare despre ce fel de popor sintem.hai sictir nenea io, spre deosebire de nea neni că ține, comentez DOAR în cunoștință de cauză. io, spre deosebire de nea neni că ține, pot recunoaște o problemă atunci când o văd. și, desigur, io spre deosebire de tine, cănd
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
peceți culturale. Rămâne durerea înstrăinării de femeia cea mai iubită, a căsătoriei ratate, a prietenilor trădați sau trădători sub teroare într-o țară comunistă, fascistă, islamică ori de alt gen. Dureri general-umane. Pentru sfâșietorul sentiment de disperare voioasă, singurătate și detașare pe care îl transmite, cartea își merită premiile: Marele Premiu European al Francofoniei și Premiul Wiso. Precum și cronicile favorabile din presa franceză. Ce ar justifica totuși ideea că e o carte proastă? Poate procedeele naratologice elementare, stereotipa alternare de persoane
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
stil, se aliază în crearea unor imagini de o picturalitate compusă cu ochi de specialist. Detaliul banal, dilatat la maxim, devine eveniment. Să fie dorința salvării efemerului mai mult decît un gest gratuit? Autoarea își descrie exercițiul: "A contempla cu detașare, și în același timp a te implica în vîltoarea acțiunii ca și cum acea scenă ar dispărea mîine. Acest spectacol vibrant, care se schimbă în fiecare clipă, ascunzîndu-ne la fiecare pas surpriza unor desfătări unice." Ca recenzent, îmi asum în încheierea prezentării
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
de ani eram un individ detestabil pentru mine, cel de azi: pateticoid, teribilist, încăpățânat, deplasat, pus pe automistificare. Dar exista în acel tânăr o distanță, un ecart continuu față de mocirla sau penibilul în care se afunda - din distanța aceea, din detașarea aceea aproape subconștientă s-a născut actualul Popescu. Știi, Daniel, pe cine am chemat eu la ordine prin 92, ca proaspăt redactor-șef al Adevărului literar și artistic? Pe Iosif Sava, Dinu Săraru, Ecaterina Oproiu, Magda Mihăilescu... Ei erau colaboratorii
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
mod necondiționat): clovnii roșii, adică figurile dezonorante și schimonosite ale adulatorilor regimului, precum E. Barbu, Adrian Păunescu, M. Ungheanu, C.V. Tu-dor, Dinu Săraru, Paul Everac ș.a., și clovnii albi, "care-și conservau o anumită independență, își rezervau o cotă de detașare și chiar o marjă a observațiilor critice la adresa unor aspecte, de regulă secundare, ale sistemului", precum Preda, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, C. țoiu, Bogza sau Jebeleanu. Cronicarul are altă părere. Dacă despre clovnii roșii, numai de bine, ca despre morți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
versuri Intervalul răbdării, de Ion Vieru, apărut la Editură Dacia în 2002, nu e un volum zgomotos, nici postmodern, nici modern. în schimb, e unul bun. Abstracția poemelor, calme, mature, nu stă în conceptualitate, ci mai curând într-o ciudată detașare de subiect, eterare a imaginilor cu un copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
sunt numai atât. Nu. Pertinente printr-o analiză obiectivă, netributară sentimental, abia aici autoarea e capabilă să vadă numeroasele aspecte ale problemei. Iar unele formulări sunt chiar memorabile. Câte lucruri am afla dacă s-ar putea discuta despre literatură cu detașare, fără a se supraveghea și cenzura îndoielile care pot deranja! Maria-Luiza Cristescu - Politici ale romanului românesc contemporan, colecția Eseuri/Critică, Editura Cartea Românească, București, 246 pag.
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
în fine, continuând vechea tradiție a cărturarilor chinezi, Șerban Toader acordă o pondere foarte mare comentariilor, care în mod asumat sunt scrise în același registru cu textul original. Menirea acestor comentarii este așadar nu atât cea a unei prea vădite detașări critice, cât aceea a îmbogățirii Cărții. Deși satisfăcut și astăzi de nivelul traducerii sale din 1994, Șerban Toader remarcă totuși în prefață, cu oarece uimire în ton, că într-un plan strict subiectiv mentalitatea și filosofia chineză i se par
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
aspectul de reportaj - plasarea în juxtapunere a desfășurarii muzical-dramatice cu imaginile din studioul de imprimare a peliculei sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit paralelism al planurilor. Cu decenii în urmă acest procedeu ar fi părut o blasfemie. Astăzi apare ca fiind salutar pentru un public hrănit de noianul producțiilor tv., producții ce fac apel la un uimitor arsenal
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
caigi, cerchez, dalga, feregea, genfez, hanima, hurioară, iașmac, kiahiul etc., la care se adaugă numeroase nume proprii; elementele turcești umplu uneori strofe întregi. Faptul că lexicul turcesc evocă un orientalism cu modele occidentale (Victor Hugo) e un bun exemplu de detașare estetică: exotismul literar e semnul unei geografii imaginare mai puternice decît istoria imediat
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
Iar faptul că, enervată de ineficiența reformei inutile, instituția respectivă apelează la Parlamentul României ca să impună cu anasîna (anasâna?) o măsură impopulară, propagandistică și contrară spiritului limbilor în general, nu face decît să confirme ceea ce bănuiam de mult: departe de detașarea științifică obligatorie în cazul unui asemenea for înalt, Academia Română pare mai degrabă un instrument de propagandă revanșard. Girul acordat unei lucrări de istorie cu tentă naționalistă sau plagiatele scăpate neglijent sub egida sa nu susțin poziția de autoritate pe care
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
Volumul Monicăi Lovinescu, Diagonale este, într-un fel, o replică românească la Marea Paradă (de altfel volumul lui Revel este comentat elogios de autoare în cadrul cărții). Aflată la Paris, departe de tumultul vieții intelectuale și politice dîmbovițene, Monica Lovinescu are detașarea și luciditatea necesare pentru a sesiza modul în care se așază accentele în marile dezbateri istorice și ideologice din România. în felul acesta ea poate intui interesele și oamenii care profită de pe urma acestora. Eseista observă cu luciditate fenomenul de rescriere
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
panteonul prezențelor feminine memorabile pe care le-a dat poporul biblic: "Salomeea dansează, Dalila dezmiardă, Esthera se roagă - Sephora cîntă". Uzînd de un artificiu procedural inspirat, instanța auctorială transferă unui personaj relativ autonom competența narativă; este potențată astfel, printr-o detașare strategică a perspectivei, imaginea încărcată de mister a eroinei centrale. În concordanță cu privilegiatul moment crepuscular, Sephora se proiectează pe un ecran imaginar, într-un clar-obscur ce punctează complementaritatea masculin-feminin, căci Myriam, personajul-reflector are știința alternării celor două planuri ontice
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
în care se deplînge lipsa traducerilor reciproce și a sintezelor - de istorie, literatură, critică, și se speră în ameliorarea situației, ceea nu înseamnă totuși că răspunsurile celor intervievați sînt mai puțin, să spunem, nuanțate: dacă scriitorii români se manifestă cu detașarea celui aparținînd unei culturi majoritare, cu o identitate conturată și relativ sedimentată, cei de limbă maghiară au încă un sentiment al cetății asediate, zbătîndu-se între pericolul asimilării românești (într-o altă carte editată de Polirom, Travers, se pune, de exemplu
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
reprezentativi ai acesteia, în privința generației optzeci el are legături mult mai strînse cu principiile ei generale, emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
deplin clarificat. Imaginea plastică este la mare distanță de realul anecdotic și de particularizările autiste, esențială fiind comunicarea prin limbaj și prin construcția formei. Încă din acest moment figurativismul lui Dumitriu este, de fapt, un pseudofigurativism, pentru că el nu urmărește detașarea unui reper anume și, mai apoi, consacrarea lui tocmai prin acest fapt, ci, dimpotrivă, realizează un proces de abstractizare sui generis, o punere implicită în concept; cu alte cuvine el încearcă instaurarea unor adevărate noțiuni plastice. După ce opera pictorului s-
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
odată cu concentrica așezare a creșterii copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a fascinației simplului, complicat al exprimării sensurilor adânci ale emoției. Tehnica nerepetării și a nedatării. Strategia lirică a implicării și detașării de poeții generației, procesul depoetizării poeziei. Definirea poemului creat de un liric "inventiv cu acces la metafizică", în stare să scrie rupându-se de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
adună în răstimp de o jumătate de an, să alegeți piesele cele mai reușite și să ni le arătați. Nu vă lipsește inteligența și nici gustul pentru lucrul binișor făcut din prima, dar vă rămâne de muncit, la rece, cu detașare, la eliminarea balastului. Luând cele mai bune două versuri din a dvs. Scrisoare din nori, anume: "mă adăp din sete/ mă hrănesc cu foame", ideea a fost de-a lungul vremii sub condeiul mai multora. Iar găselnițe de tipul "în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
interesați de spații și culturi aproape bizare pentru restul României intelectuale. Sînt bănățeni (oriunde-ar fi) și preocupați de păstrarea memoriei acelor locuri. Cînd practică literatura mărturisirilor, sub oricare din formele ei, dovedesc un spirit de observație ieșit din comun, detașare, o ironie mușcătoare și o autoironie pe măsură. Cu riscul să fiu acuzată de regionalisme, e foarte greu să treci cu vederea un spirit al Banatului, multele lucruri pe care le au în comun jurnalele lui CU (Cornel Ungureanu, trecut
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
stilul său le-au parcurs din 1989 și pînă în 2001." Niciodată n-a pretins că este "cel mai", deși uneori a fost îndreptățit să o facă. Poate mult mai mult decît alții. În ultimul timp avea un soi de detașare. Nu știu dacă față de fenomen sau față de viață. Tîrziu, în toamna anului trecut, am stat împreună zece zile la Brașov, fiind membri în juriul Festivalului de dramaturgie contemporană. Sînt ultimele imagini, ultimele amintiri. Și vesele, și triste. Cum e-n
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
întristare decât de exultare. Nu e tocmai înveselitor să te întorci în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]