283 matches
-
serie de situații noi ivindu-se. Luceafărul, de exemplu, va ilustra neîmplinirea modelului ontologic, prin eșecul generalului (Sentimentul românesc..., pp. 89-103). Va fi vorba de neputința generalului (adică Luceafărul) de a se fixa într-un individual (prea-frumoasa fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își dă toate determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
prin eșecul generalului (Sentimentul românesc..., pp. 89-103). Va fi vorba de neputința generalului (adică Luceafărul) de a se fixa într-un individual (prea-frumoasa fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își dă toate determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se întâlnesc și modelul ontologic nu se împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Luceafărul) de a se fixa într-un individual (prea-frumoasa fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își dă toate determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se întâlnesc și modelul ontologic nu se împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei: un ŤVa fi fiindť, în legănarea sa din lumea generalului și un ŤAr fi
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fată), prin non-corespondența determinațiilor lor. Noica spune foarte frumos: ,o natură generală ș...ț își dă toate determinațiile ce îi sunt în putință; o natură individuală ș...ț o întâmpină cu determinațiile ei, cu chemarea și dăruirea de sine -, dar determinațiile lor nu se întâlnesc și modelul ontologic nu se împlinește. Sau, în termenii modulațiilor românești ale ființei: un ŤVa fi fiindť, în legănarea sa din lumea generalului și un ŤAr fi să fieť, în legănarea sa din lumea individualului, își
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
ducându-l la vale. Timpul este doar abstracția această a consumării. Fiindcă lucrurile sunt finite, de aceea ele sunt în timp, și numai fiindcă ele sunt în timp de aceea pier; ci lucrurile înseși sunt temporalul, a fi temporale constituie determinația lor obiectivă"29. Spațiul și timpul că abstracții goale, așa cum le consideră Kant, pe care le umplem, prin intermediul intuițiilor noastre, cu diferite conținuturi, nu există și nici nu pot exista ca atare. Chiar ideea de spațiu abstract se anulează pe
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se transforme astfel cu ușurință în fanatism 45 - intelectul se ridică la nivelul conștiinței, ajungând să perceapă conexiunile complexe dintre obiectele experienței. Mai departe, în calitate de conștiință de sine, intelectul s-a depășit și în același timp s-a păstrat în determinațiile sale esențiale, trecând în concept. Între intelect și rațiune: conceptul Acționând în calitate de sediu al conceptului 46, de potențialitate și adevăr suprem al acestuia 47, intelectul se transpune pe sine în ceea ce Hegel a numit "intelecție pură", care urmărește "să transforme
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la al sau altul, finitudinea, pe care o neagă și o ridică astfel pe o treaptă superioară. "Cunoașterea prin concept este astfel unitatea comportării teoretice și a celei practice: negația singularității este, ca negație a negarii, universalitatea afirmativa, care dă determinațiilor subzistență; căci adevărată singularitate este totodată universalitate în sine însăși"51. Sau, așa cum a sesizat și Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între eul prezent și eul posibil, eul normativ, eul real, în cele din urmă54. Pe cale de consecință, conceptul este superior intelectului deoarece "cuprinde în sine toate determinațiile anterioare ale gândirii, ca depășite". El devine astfel "identitatea să cu sine", "liberul însuși"55. Conceptul hegelian este mult mai mult decat categoriile intelectului kantian, purtând la rândul lor numele de concepte și identificând aspecte comune și repetitive ale realității
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența, "masacrul determinațiilor ce renasc fără încetare", cum spune Jankélévitch, nu-și găsesc aici locul. Chiar și atunci când lucrează strict serial, uzând de agregate sonore extrem de disonante, de clustere ori blocuri de 12 sunete diferite, expresia generală nu este una încrâncenată, ci doar
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
de alta, între latinism și occidentalizare romanică, între tradiția românească deja constituită și moda unei epoci. Dincolo de posibilitatea ca neologismele care conțin cele două terminații să provină din surse diverse (latina, limbile romanice, germana, rusa...), istoria lor rămîne exemplară prin determinațiile și semnificațiile sale culturale. Cum se știe, oscilația terminațiilor a condus în perioada actuală la rezultate diferite: s-a fixat definitiv o formă, în -țiune (națiune) sau în -ție (comunicație), s-au produs specializări semantice mai mult sau mai puțin
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
libertate 17, iar democrațiile liberale europene se confruntă cu încălcări ale principiilor statului de drept de către cei care guverneaza, cu recrudescenta extremismului și cu fenomenul cetățenilor europeni care aderă la mișcări teocratice foarte violente precum ISIS. Neutralitatea procedurală Una din determinațiile prezumate că necesare unui stat liberal este neutralitatea sa18. Potrivit acestei determinații, un stat liberal "nu trebuie să favorizeze vreuna dintre concepțiile morale, religioase ori filosofice ale cetățenilor săi, sau, în termenii folosiți de obicei, vreuna dintre concepțiile lor despre
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul trăiește cu mare luciditate criză particularului cu precaritatea determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de construcție riguroasă și intelectiv-univocă. Dar o cantonare în orizonturile intelctului, oricât ar fi de străbătute, nu poate să aducă în fața decât determinări abstracte și umbre de individualuri. Prins între acestea, poetul trăiește cu mare luciditate criză particularului cu precaritatea determinațiilor sale. Majoritatea poeților se pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
după modelul lui Don Quijote, cu determinații necorespunzătoare. O adevarată întoarcere a lui Noica spre individual, spre măruntele fațete ale vieții, nu a avut loc niciodată. Cuprins de frenezia non-actiunii, non-cuceririi, non-călătoriei, non-posesiunii, a excesului în minus, Noica își refuză tocmai determinațiile de existență, singurele care l-ar fi împăcat cu toata bogăția de realități particulare. Dumnezeul culturii și cerul metafizic nu vor fi trădați niciodată. Pînă la urmă, singura lume reabilitata este tot aceea a idealului. Noica o va contura în
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
dar care se încheie lamentabil pentru aceștia. Personajele mediază de fapt o trecere de la un general abstract și impersonal al tragediei la dimensiunile sale individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
e bine și ce e rău, exercitat ori de câte ori e necesar. Nu în ultimul rând, analiza care trece înaintea criticii și bruschează doar subiacent întreține o realistă circulație între teorie și fapte. Critica încrâncenată a persoanelor și critica dezlegată de orice determinație concretă (loc, dată, nume, probe) înseamnă, prin nulitatea efectelor, același lucru. Două extreme care ne caracterizează la fel de păgubos: împotmolirea în anecdotă și desprinderea în derivă de fapte. Or, ca extreme, ele confiscă analiza, nici vorbă să se lase conduse de
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
sine a individului); b) indiferență indivizilor față de problemele de perspectivă; c) lipsa deprinderilor individuale în interpretarea datelor. Aș spune că, pe lângă inspirația sociologică, se gândește aici și psihologic - și mai ales psihanalitic. Motivațiile analizate sunt traversate de mari rețele ale determinațiilor inconștiente, care ar trebui să fie luate, în general vorbind, infinit mai serios în calcul. Cum se face că un asemenea buletin de specialitate, în opinia mea ade cea mai mare importanță pentru țară", este atât de confidențial încât aproape
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
experiențele originare ale filosofării despre care un principiu al filosofiei heideggeriene afirmă că le-am „uitat“ în mod tradițional, dar fac un pas în plus față de primul caz, încorporând uitarea în vagul productiv de sens al „indicației formale“ heideggeriene, substituite determinației complete a analizei conceptuale caracteristice metafizicii tradiționale sau în sensul destinal și natural al întregii istorii a filosofiei în care „uitarea ființei“ încetează să fie o „vină“ a tradiției și devine o componentă naturală a gândirii înseși. Al treilea grup
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
se cîștigă pe sine mereu, în timp ce însoțitorii se pierd. Nu tinde niciodată spre desființarea formelor, ci spre ocuparea lor cu propria individualitate. Ar fi reușit cu un simplu Da! spus zeiței Calipso. Dar se situează mereu în afara lui și a determinațiilor, fără a fi pasiv. Pasivitatea nici nu e cu putință. Iar intrînd în luptă cîștigă mereu noi însușiri pentru sine". Trecînd, într-o manieră barocă, dintr-un rol în altul, fiind cînd rob, cînd cerșetor, cînd mincinos sau versatil, Ulise
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
deschis această recenzie se prelungește într-un raționament: dacă metoda are succes, ea rediscută limitele teologiei și îl redefinește pe autorul ei într-un spațiu reordonat. Cel mai serios argument care îi susține metoda este citirea Fericirilor în această cheie. Determinația fundamentală a lor este natura lor ironică. Nimic, ne convinge autorul, din cele două mii de cuvinte ale discursului lui Christos nu poate fi luat cu sens propriu decât cu riscul absurdului. Totul depinde de ironia care corespunde sensului cel mai
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
descompună și recompună, asemănător metodei analitico-sintetice, încât imaginația cu arbitrarul ei să lase loc reflexiei cu adevărurile-i necesare. Poezia pornește de la o "celulă", element, situație individuală și concretă și ajunge să comunice în orizontul analitic al reflexivității. (Particularul cu determinațiile sale, se deconspiră și în acest caz, ca fiind atins de precaritate, dar nu-i acum locul de dat seamă.) Poetul expune (și interpretează) exact sensul, încât poezia analitică vine în atingere cu eseistica. Poemele lui Marian Barbu au reflexe
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
a gândi, a se comunica pe sine și a cumineca în lumea Poeticului. Desigur, privind astfel lucrurile, nu trecem cu vederea nici o anume discretă vibrație rezonând cu ecouri ale Esteticii lui Hegel. Din perspectiva lor, Poezia - ca artă - își căpăta determinațiile prin situarea „în sfera care îi este comună cu religia și filosofia” constituind „un mod de a înfățișa înaintea conștiinței și de a exprima divinul, de a exprima cele mai profunde interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
maladiile galactice. Este un vierme ascuns în cosmos." Optimismul e, ca-ntotdeauna, o lipsă de informații. Bolile, numite, nu departe de păsăreasca tratatelor de medicină, catholită (de la grecescul katholou, însemnînd general), todetidă (din tode ti, lucru anume), horetită (de la horos, determinație), și opusele lor, ahoretie, atodetie, achatolie umplu șase capitole ale cărții. Un șapte incomplet, care se regăsește în orice construcție. Mai ales în aceea a operelor literare, din care Noica exemplifică des. Catholita, o nevoie de general, o nemulțumire cu
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
a intrat în obișnuință. Altfel spus, de ușurința accesului la cuvinte depinde amploarea sau profunzimea gândului. Suntem cumva limitați de relația pe care am știut s-o întreținem cu limba maternă. Limba maternă ne e o limită (în sensul de determinație), însă în interiorul ei ne putem închide în spații mai înguste sau mai largi. Când avem senzația că gândim mai mult decât putem să exprimăm fie am depășit posibilitățile de expresie ale limbii fie avem un raport deficitar cu propria limbă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
locurile în care ai vrea să rămâi. Ideea că bărbații fac din femei obiecte sexuale ascunde o presupoziție falsă: că bărbații vor sex. Mai degrabă am putea spune că bărbații sunt vruți de sex. Deseori sexul devine pentru bărbați o determinație dominantă, ceva ce nu ei au ales dar de care nu pot scăpa, la fel cu a bea sau a mânca. Și este acuzat cineva că îi este sete? Prin intermediul desenelor animate se trece treptat la o reluare a tuturor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]