283 matches
-
de limite al fondului intim-străin se face în mod spontan și tocmai această identificare este temeiul agresivității. Pare curios, la prima vedere, faptul că acordul cu hotarele proprii poate lua forma agresivă a excluderii: excluderea a tot ce cade în afara determinațiilor mele. Pentru că tot ce cade în afara acestor determinații continuă să rămână în perimetrul identității mai vaste numite „om“. Oricât aș fi de diferit prin constelația celor douăsprezece elemente ale fondului intim-străin, nu pot să mă împiedic să constat că oricine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
intim străin să-și piardă forța negativă. Doar democrația în fața morții și a lui Dumnezeu (acest punct suprem de anulare a diferențelor) îmi aduce aminte de hotarul finitudinii și al faptului de a fi om, pe care orgoliul închiderii în determinațiile mele mă face la tot pasul să îl dau uitării. Dar ce loc ocupă, în constelația elementelor fondului intim-străin, libertatea? Am văzut că libertatea este singura dintre limitele primite (ea mi-a fost conferită și vine, ca și celelalte limite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru că ceea ce nu-mi aparține devine al meu, eu pot să preiau zeii, numele, limba sau casta celuilalt. Sunt gata să renunț la ceea ce mă definește și sunt gata să mă definesc prin ce nu este al meu. La limită, determinațiile fondului intim străin dispar în iubire, sau devin indiferente, și locul pe care dispariția lor îl lasă liber este umplut de obiectul pentru care iubirea mea a optat: de celălalt. La rândul lui, celălalt se curăță, în vederea dăruirii, de determinațiile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
determinațiile fondului intim străin dispar în iubire, sau devin indiferente, și locul pe care dispariția lor îl lasă liber este umplut de obiectul pentru care iubirea mea a optat: de celălalt. La rândul lui, celălalt se curăță, în vederea dăruirii, de determinațiile sale și vine în fața mea liber pentru a fi umplut de obiectul pentru care iubirea lui a optat: de mine. Dar cine suntem „eu“ și „celălalt“ acum? „Reneagă-ți tatăl și refuză-ți numele și ia-mă pe mine toată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotarele mele nu se mai află în mine, ci în obiectul dorit. În necuprinderea iubirii eu aflu că hotarul meu e lipsa de hotar, imposibilitatea de a fi fixat într-un hotar. Trec dincolo de toate elementele fondului intim-străin, alunec peste determinațiile care mi-au fost date și, liber fiind, mă opresc la singura determinație care, fiindu-mi deopotrivă dată, nu mă mai poate fixa: la libertate. Când mă fixez în libertate, eu mă fixez în lipsa de hotar. De acum nu sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
necuprinderea iubirii eu aflu că hotarul meu e lipsa de hotar, imposibilitatea de a fi fixat într-un hotar. Trec dincolo de toate elementele fondului intim-străin, alunec peste determinațiile care mi-au fost date și, liber fiind, mă opresc la singura determinație care, fiindu-mi deopotrivă dată, nu mă mai poate fixa: la libertate. Când mă fixez în libertate, eu mă fixez în lipsa de hotar. De acum nu sunt decât toate felurile mele de a mă pierde - într-un lucru, într-un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acela cade în haos" (Mehedinți, 2002, p. 43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]