156 matches
-
mai ales spațiale sau temporale, descrise din perspectiva locutorului: „El doarme acolo.” - „El doarme în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura sferei semantice pe care o particularizează: substantivală, în cazul adjectivului, verbală în cazul adverbului. Cele două întrebuințări pot fi fixate în planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu, orașul București) ca „atribut substantival în nominativ”. (vol.II, p. 601) 44. Motiv pentru care G.A. situează atributivele circumstanțiale în categoria atributivelor explicative, în opoziție cu atributivele determinative în care se înscriu cele de calificare și de identificare (cf. vol.II, p. 277 ș.u.). 45. V. Hodiș, Elementul predicativ suplimentar. Contribuții, în LR, 1969, nr. 2, p. 139 ș.u.). 46. Predicativ suplimentar (V. Guțu Romalo, lucr
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distincte. Pe de o parte, prin construirea soluțiilor alternative, iar pe de altă parte, prin evaluarea neutrală a alternativelor și identificarea efectelor lor asupra grupurilor sociale relevante, facilitând astfel negocierile constructive și crearea consensului. Estimarea cognitivă reprezintă deci un factor determinativ distinct al opțiunilor, care intră în interacțiune cu ceilalți factori situaționali și care poate să genereze o selectare mai bună. Metodologia analizei sociologice a acestui proces, așa cum este descris în modelul discutat aici, e diferită de cea din modelul bazat
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
-se abstracție de contribuția celorlalți factori. Este deci posibilă o analiză unifactorială independentă de analiza celorlalți factori; b) o explicație multifactorială este suma explicațiilor unifactoriale; 2. strategia explicației globaliste pornește de la presupoziția că factorii determinanți interacționează intens, formând o rețea determinativă globală. În consecință, nu există explicații centrate pe un factor, realizate independent de presupozițiile privitoare la contribuția celorlalți factori. În fapt, orice analiză unifactorială implică tacit un sistem global. Identificarea contribuției unui factor nu reprezintă prelucrarea unei informații empirice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
funcționează și în cazul persuasiunii circularitatea cauzală, prezentă probabil și mai mult în dinamica atitudinală a vieții de zi cu zi, mai complexă decât persuasiunea, problemă ce va fi tratată în secțiunea următoare. Oricum, deși conexiunile inverse sunt, ca efect determinativ, mai slabe (notate cu săgeți punctate), consider că ele sunt detectabile și funcționează între variabilele independente înseși. E limpede, de exemplu, că un anumit context (efectuarea și de alte activități) contribuie la selectarea sursei (când conduci autoturismul, asculți radioul și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
strategia și tacticile negocierii are o mare importanță. Diverși autori francezi (Adam, Regnaud, 1978; Morel, 1981; Sellier, 1984 ș.a.) au constatat prezența unei consecvențe de sens între concepția, strategia și tactica sindicatelor și patronatelor, adică a unei asocieri legice, chiar determinative între ele. Sindicaliștii au o concepție noncontractuală asupra negocierii. Pentru ei, protocolul de negociere nu este decât un armistițiu ce poate fi oricând pus în discuție; acordul nu este niciodată definitiv, iar negocierea este, de fapt, o continuare a manifestărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
popoare și voievozi: Stâlpul lui Vodă, Târșitura Rușilor, Pădurea Sasu ; flora: molid, brad, ariniș, afiniș ; fauna: calul, porcul, capra, exprimând un raport de proprietate. O categorie aparte, foarte numeroasă, o reprezintă antroponimele, nume de oameni, bărbați și femei - care sunt determinative pe lângă un munte, poiană, deal, fânaț etc. și care individualizează o suprafață de teren care a suferit o acțiune a omului în raporturile permanente cu pădurea. În secolul al XIX-lea și al XX-lea unele antroponime, folosite ca determinative
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
determinative pe lângă un munte, poiană, deal, fânaț etc. și care individualizează o suprafață de teren care a suferit o acțiune a omului în raporturile permanente cu pădurea. În secolul al XIX-lea și al XX-lea unele antroponime, folosite ca determinative de individualizare, au dispărut și nu le mai găsim în Cadastrul Tribunalului din Câmpulung, în hărțile Ocoalelor Silvice din Vama și Frasin din 1913 sau în arhiva Prefecturii județului Câmpulung la anul 1939 <footnote Nicolae Grămadă, op. cit., vol. II, p.
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
un concept primar,,ochi" (în expresia fonetică "ochi de pisică", la rându-i, ea însăși o metaforă) cu referent în sfera NA. Acest prim concept formează o metaforă medicală (boală a ochiului) prin relația logică pe care o stabilește cu determinativele "[...] de pisică" și "amaurotic", în context. O situație relativ asemănătoare de motivare metasemică există în metafora terminologică "cap de meduză", care desemnează "circulația colaterală vizibilă la nivelul peretelui abdominal, apărută prin dilatarea venelor periombilicale ca urmare a permeabilizării venei ombilicale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
parțial) obscur. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, simbolul poate releva mai multe fenomene identificabile la nivelul enunțului: trecerea de la limbaj la metalimbaj, substituirea de nume, construcții determinative insolite etc. Tipul fenomenelor simbolice atestate este caracterizant pentru tipul de discurs analizat, întrucît există o repartizare a tipurilor simbolice pentru tipurile discursive. V. iconicitate, motivare, reprezentare, semn. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apreciere, în coloana în care ar corespunde. De obicei, „scara” de evaluare cuprinde 4 sau 5 coloane, fiecărei coloane corespunzându-i un anumit grad de dezvoltare a însușirii. De exemplu, pentru evaluarea sârguinței la învățătură, pot fi utilizate următoarele adjective determinative ale gradelor de dezvoltare a însușirii respective: foarte mult (1), mijlociu (2), puțin (3), deloc (4). Deci, elevul care ar fi plasat în coloana 4 nu ar avea deloc sârguință și ar fi pe ultimul loc privind dezvoltarea însușirii. După
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate În chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la rîndul lor, intră, fiecare, În noi lanțuri asociative, Încît textul primește o Încărcătură metaforică, neobișnuită. Și se Întîmplă, astfel ca, de la un punct Încolo, interesul cititorului să fie acaparat de chiar acest spectacol al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu încredințează, de regulă, funcția narativă unor personaje, asemenea lui Camil Petrescu, și nu consideră, ca acesta, perimată ideea de caracter. Nu refuză convențiile, în orice caz nu pe toate. De unele se debarasează, dar pe altele (dintre cele primordial determinative) le aplică sistematic. Ori de câte ori preia mărturisit funcția de narator, el recunoaște că scrie, face literatură, implicit, că se supune unor constrângeri. Meditativă și interogativă, problematizantă, „eseistică”, proza lui se definește în primul rând prin aceea că scriitorul își asumă - sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
Gândirea " Prin caracteristicile și mecanismele sale, gândirea se profilează ca o activitate psihică foarte complexă, având la bază un „proces conjunctiv de Însemnătate centrală În reflectarea realului care, prin intermediul abstractizării coordonate În acțiuni mentale, prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative În forma conceptelor, judecăților și raționamentelor” (Popescu-Neveanu, 1978). Gândirea reprezintă un proces psihic fundamental pentru cunoaștere. Ea se bazează pe o serie de operații intelectuale proprii (analiza, sinteza, compararea, abstractizarea, generalizarea, clasificarea, concretizarea etc.), se dezvoltă pe parcursul etapelor/stadiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
realizează fiind de cele mai multe ori construcții perifrastice cu ajutorul adjectivului "mic". Aspecte ale determinării și ale topicii în limbile moderne Între trăsăturile care le particularizează, limbile istorice înscriu și modul specific de organizare a elementelor pe axa sintagmatică în constituirea structurilor determinative și a propozițiilor, mod care este în relație cu tipul morfo-sintactic, considerat atît din punct de vedere flexionar (preponderent sintetic sau preponderent analitic), cît și din punctul de vedere al poziției determinanților. Se realizează astfel, în tradiția fiecărei limbi, o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poziției determinanților. Se realizează astfel, în tradiția fiecărei limbi, o stare a normalității care presupune, cu diferite grade de fixitate, anumite poziționări ale elementelor enunțu-lui, ce au la bază organizarea obiectivă permisă și impusă de norma limbii istorice. Atît structurile determinative, cît și cele propoziționale pot fi însă raportate la entitățile logice pe care gîndirea le organizează pentru a fi exprimate prin limbă. Astfel, o structură determinativă precum vin roșu se referă la o parte din sfera noțiunii "vin", determinarea mărind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au la bază organizarea obiectivă permisă și impusă de norma limbii istorice. Atît structurile determinative, cît și cele propoziționale pot fi însă raportate la entitățile logice pe care gîndirea le organizează pentru a fi exprimate prin limbă. Astfel, o structură determinativă precum vin roșu se referă la o parte din sfera noțiunii "vin", determinarea mărind numărul notelor (in-tensiunea) și producînd o restrîngere a domeniului de aplicare (extensiunii)61. Dar, dacă restrîngerea sferei prin determinare, ca fenomen logic, are statut de generalitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca atare, în principiu, limbile flexionare (sintetice) pot avea o topică mai liberă în raport cu cele unde flexiunea este redusă (analitice)63. Întrucît aceste particularități gramaticale se modifică de obicei în trecerea de la limbile-bază la cele succesoare, aceas-ta presupune că structurile determinative și cele propoziționale s-au putut schimba, dacă nu întotdeauna din punctul de vedere al ordinii elementelor, măcar din punctul de vedere al rigorii cu care este cerută o anumită ordine. S-ar putea observa însă că, și în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă, manifestarea ei în cazul structurilor cu determinanți de individualizare nu este aceeași la toate limbile din familia germanică, ci diferențiat. Acest fenomen al deosebirilor în succesiunea unor structuri determinative se poate observa și din analiza numeralelor compuse, alcătuite din zeci și unități (prin care se realizează determinări imediate). Astfel, dacă, în cazul unui număr cardinal, cifrele mari (milion, mie, sută) se redau în ordinea obișnuită și în limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exemplu, pot fi realizate două compuse din cuvintele sten [sten] "piatră" și bro [bro] "pod", avînd semnificații diferite: stenbro [΄stenbro] "pavaj de piatră" și brosten [΄brosten] "piatră pentru pavaj". Aceste situații au contribuit, desigur, la intensificarea caracterului fix al structurii determinative, această fixitate devenind necesară nu numai cînd sînt implica-te două substantive, ci și atunci cînd determinantul este adjectival sau de altă natură. Limbile romanice nu manifestă același grad de fixitate în cazul structurii lor tipice cu postpunerea determinantului calificativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și femeile, maturii și adolescenții deopotrivă. Plantă care ascunde pasiunea incestuoasa a lui Renée este un arbust blestemat 113. Aparențele amăgitoare sunt însă asemeni sirenelor, care nu au decât ceea ce promit și seduc pentru a întinde o capcană: seriile de determinative dispuse în crescendo (mâinile, care atrag și sufocă, picioarele lungi făcute parcă pentru a se salva la momentul potrivit) prezintă o imagine contradictorie, simbol al speranțelor deșarte 114: "armée de beaux bras faits pour attirer, pour enlacer, pour étreindre, et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
elle? Qu'elle était jolie à ravir, élégante plus qu'aucune autre, intelligente, fine, spirituelle, mais changeante, vite lassée, fatiguée, dégoûtée, éprise d'elle-même avânt tout et insatiablement coquette" [Maupassant, Notre coeur, p.167]. Calificativul "mais changeante", intercalat în seria determinativelor, relativizează înțelegerea celorlalte trăsături surprinse. 133 "C'était plus qu'une femme, c'était un roman. Oui, ces richesses féminines, l'ensemble harmonieux des lignes, leș promesses que cette riche structure faisait à la passion, étaient tempérés par une réserve
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezintând o contribuție valoroasă din punct de vedere didactic. 1.2 Axiomele comunicării umane În ciuda faptului că procesele de comunicare servesc unor scopuri și trebuințe diverse, de ordin individual sau comunitar, există un ansamblu de regularități care crează un cadru determinativ general valabil pentru orice relaționare intercomunicativă. Acestea influențează întro mare măsură eficiența interactivă, motiv pentru care li se atribuie valoarea unor axiome. Ele definesc și redefinesc bazele oricăror relații interpersonale, neputând lipsi din intențiile de optimizare a comportamentului uman. a
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
logos and mythical eikon have specific roles in the horizon of knowledge. In the philosophy of Plato, the eikon has as purpose the exposure of ontological meanings. The image is not only a product, but in the same time a determinative vector of human actions which fulfills the paideutic functions. Thus eikon can be understood only from an inverted hermeneutical process, in the perspective of an eschatological hermeneutics of ethic-religious origin because only on this ground is possible to move forward
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
etc.). O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]