2,392 matches
-
credința în relevanța democrației în rezolvarea problemelor României. Prima tentativă a regelui de a instaura un regim personal a eșuat. Carol a decis să dea înapoi și să facă din nou apel la partidele politice, sistem pe care Iorga îl detesta deja total. Votul universal însemna revenirea la putere a Partidului Național Țărănesc al lui Maniu. La 6 iunie 1932, Vaida-Voievod a format un nou guvern, urmat la 20 octombrie de cel al lui Maniu. Dar integritatea și constituționalismul lui Maniu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
33. Care a fost oare motivul refuzului lui Antonescu? Antipatia personală? Antonescu era celebru pentru ranchiune și memoria lui bună. Sau faptul că, la mijlocul lui octombrie, nu se simțea încă sigur în privința atitudinii Germaniei față de Legiune, pe care Antonescu o detesta din toate băierile inimii? Sau ostilitatea fățișă a nemților față de Iorga? S-ar putea să fi fost oricare din aceste motive, întrucît nu se exclud unul pe celălalt. La cîteva zile după cutremur, familia Iorga s-a mutat în casa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale au fost mereu de factură etică: mai Întâi În diferendul cu Camus pe tema epurărilor postbelice, apoi cu alți conservatori pe marginea războiului din Algeria (cu care nu era de acord) și În permanență cu comuniștii (pe care Îi detesta). În numărul din 24 octombrie 1949 al cotidianului Le Figaro, Mauriac le explica cititorilor că justificarea adusă de comuniștii francezi procesului-spectacol de la Budapesta, pe atunci În plină desfășurare, era une obscénité de l’esprit. Dar luciditatea sa morală față de crimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa, le-a cerut În 1953 Înalților comisari aliați să-i achite pe toți ofițerii germani care fuseseră condamnați pentru crime de război pe Frontul de Est. Comportamenul lui Adenauer nu a atras stima interlocutorilor săi: Dean Acheson, de exemplu, detesta insistența Bonnului de a pune condiții Înainte de a accepta intrarea În comunitatea națiunilor civilizate, de parcă Germania de Vest le-ar fi făcut o favoare Aliaților vestici victorioși. Dar În rarele ocazii În care Washingtonul sau Londra Își manifestau nemulțumirea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezilor. Dezastrul din Egipt prevestea și mai multe probleme cu francezii din Algeria. Pentru Statele Unite, aventura din Suez a fost un mod de a-și reaminti propriile responsabilități, dar și o ocazie de a-și Încorda mușchii. Eisenhower și Dulles detestau modul În care Mollet și Eden contaseră pe sprijinul necondiționat al americanilor. Ei erau iritați de francezi și britanici: nu doar pentru că se angajaseră În secret Într-o expediție atât de prost planificată și executată, dar și pentru momentul ales
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar anii ’50 au fost și o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe atunci, diferența conta. A treia cale spre stabilitate era „stalinismul național”. Era opțiunea albaneză: o societate Închisă, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic. Descriere care se potrivea din ce În ce mai mult și României. Hrușciov, care detesta România (sentiment des Întâlnit la rușii din generația sa), Încercase să-i atribuie un rol exclusiv agricol În distribuția internațională a muncii În blocul comunist. Dar șefii de partid de la București nu aveau de gând să se limiteze la aprovizionarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nejustificate. Laolaltă, astfel de schimbări constituie o transformare culturală implicită a societății europene; nu era Însă tocmai „revoluția” la care ținteau sloganurile și faptele generației 196818. Acea revoluție fusese de la Început condamnată la pieire. Mișcările care pretindeau că disprețuiesc și detestă „cultura consumului” au fost ele Însele, de la Început, un obiect de consum cultural, reflectând o disjuncție mai amplă Între practică și teorie. La Paris sau Berlin, cei care Își declarau agresiv intenția de a „schimba lumea” erau adesea oamenii cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mediului și Energiei). Succesul „verzilor” germani nu a fost egalat imediat În alte părți, deși, În timp, partidele din Austria și mai ales Franța vor abține rezultate respectabile. Vest-germanii erau poate un caz neobișnuit. În acești ani, ei Începuseră să deteste tocmai sursele propriului reviriment economic postbelic: Între 1966 și 1981, proporția celor care aveau o părere bună despre „tehnologie” și reușitele ei a scăzut brusc, de la 72% la 30%. „Verzii” germani beneficiau și de sistemul nemțesc de reprezentare proporțională, grație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici că se sinchisea. Revoluția thatcheristă a consolidat statul, a cultivat piața - și a Început să dizolve firele care le uneau cândva pe cele două. Ea a distrus definitiv influența publică exercitată de sindicate: legile care limitau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văzut, asprimea ei personală și neacceptarea divergențelor și dezacordurilor au scindat propriul partid, scoțându-l din cursă. Purtat de succesul doamnei Thatcher, Tony Blair moștenea și multe din prejudecățile ei, deși Într-un registru mai puțin sever. Ca și ea, detesta vechiul vocabular politic (În cazul lui, aceasta Însemna să evite cu orice preț „clasa”, o categorie socială arhaică, Înlocuită În jargonul noilor laburiști de „rasă” sau „gen”). Ca și Margaret Thatcher, Blair nu a Îngăduit descentralizarea deciziei sau opoziția internă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sectară) și opiniile Împărțite În sânul dreptei. Dintre cei care votaseră pentru Chirac În primul tur, 16% au preferat să voteze În al doilea tur cu Mitterrand decât să-l realeagă pe președintele În exercițiu Giscard d’Estaing, un om detestat de suporterii gaulliști ai lui Chirac. Fără dezbinarea dreptei, nu ar fi existat un președinte Mitterrand, un triumf socialist la alegerile legislative care au urmat - și nici vorbă de un grand soir al speranțelor radicale. Acest lucru merită subliniat fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a luat foarte mult timp să se doteze cu o flotă militară minimă, ca să nu mai vorbim de o politică străină. În prima jumătate de secol de după a doua conflagrație mondială, acest lucru nu a fost un handicap: toți europenii detestau ideea unui alt război; apărarea Împotriva unicului inamic posibil a fost subcontractată peste Atlantic. Dar după 11 septembrie 2001 s-a văzut limpede că rețeta postnațională pentru un viitor european mai bun era imperfectă. La urma urmei, pe lângă războiul În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestea, serialul de televiziune a avut de departe rolul cel mai important. Un produs tipic al televiziunii comerciale americane - o poveste simplă, cu personaje plate și o structură narativă concepută pentru un impact emoțional maxim - Holocaust a fost denunțat și detestat de cineaștii europeni, de la Edgar Reitz la Claude Lanzmann, care Îl acuzau că transformă istoria germană În telenovelă, redând Într-o manieră facilă și comprehensibilă lucruri care ar trebui să rămână pe veci indescriptibile și impenetrabile. Dar efectul filmului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a proiectat o asemenea viziune. Și primăvara („Oaspeții primăverii”, „Cocoarele”) și vara („Concertul În luncă”, „Secerisul”, „Cositul”) și toamna („Toamna țesătoare”) Își găsesc imaginile specifice, dar iarna este un anotimp „fascinant” (poate indus de o anumită stare maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În „Convorbiri literare” la 1 aprilie 1868, repetă În mare măsură tabloul hibernal stând sub semnul aceleiași Încremeniri, respingând parcă viața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Hervé, 1910, p. 116). Clasa privilegiată are toate motivele din lume pentru a fi patrioți, ținând cont de faptul că pentru membrii ei Patria este o mamă grijulie. Pentru noi, ea este o mamă-vitregă nemiloasă, o scorpie pe care o detestăm" (1905, f.p.). Pentru "ei", patriotismul este un sentiment nu doar natural, ci și profitabil; "ar fi moștri de ingratitudine dacă nu ar iubi-o" (1910, p. 42). Pentru proletari, în schimb, patriotismul este un opiu care le alterează conștiința de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fiind singurii capabili să apere românismul (Ion Gigurtu, Al. Vaida Voevod, Ion Inculeț, Mihai Manoilescu); caracteristicile doctrinei legionare: renașterea națiunii; dezinteresul material; ortodoxismul; antisemitismul; anticomunismul; antidemocrația; intoleranța, agresivitatea și practica asasinatului politic au făcut ca marea majoritate a românilor să deteste legionarismul; arma lor principală era atentatul, căruia i-au căzut victimă unii oameni politici; Cap. IV. Relațiile internaționale în secolul XX. Cooperare și conflict 1. Cooperare și conflict în timpul Primului Război Mondial (1914-1918) a)Cauze rivalitățile coloniale; naționalismul negativ: pangermanismul, pansalvismul, revanșa
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]