263 matches
-
gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
pamfletar extremist, Arghezi uită ,pravila de morală practică", de care face atâta caz altă dată. Gratuitatea estetică și ludicul, negația de amorul artei sunt imorale în pamflet, care năzuiește spre o anumită eficiență, constând în anularea adversarului sau a ,obiectului" detestat, anulare cerută însă pe baza unor argumente rațional imbatabile. Altfel, crezând că ,totul e permis", pamfletul conduce spre denaturarea spiritului critic. În câteva dintre pamfletele sale ,extremiste" Arghezi sfidează deopotrivă morala, rațiunea și pudoarea. De aceea, nu aș numi - așa cum
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
frunte cu Croce, Gundolf, Eliot, Curtius și, nu în ultimul rînd, Thibaudet, care afirma răspicat: "Critica e născută moartă, dacă la baza și în cursul ei nu este prezentă dragostea de Litere". Grupare ce stă sub egida, azi de-atîtea ori detestată, a "impresionismului", id est a esteticului. Mărturisim a nu fi deloc convinși de perenitatea "noii critici", a teoriilor literare și metodologiilor antitradiționale, adesea exclusiviste, călcîndu-se pe picioare nu o dată din intenția expresă de-a pune în paranteză sensibilitatea, gustul, stilul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
firul vieții acestei femei cu un destin atât de deosebit, la tulburătoarea, fascinantă și scurta ei viață! A fost o soție bună și o mamă iubitoare. Pe soțul ei nu l-a iubit, dar nici nu l-a urât sau detestat, ci l-a respectat și l-a prețuit ca om și ca intelectual. Fiicelor ei, Valeria și Virginia, le-a dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
reuniune. Nu m-a mirat dezertarea lor, cît rapiditatea cu care s-a despărțit grîul de neghină și proporția derizorie a acesteia din urmă. Cea mai mare parte a vieții noastre active s-a desfășurat sub un regim de toți detestat. Dar valoarea individuală a răzbătut uneori la suprafață. Modești, fără să ajungă la vîrful piramidei (acolo unde se instalaseră politrucii, lichelele și odraslele lor), cantemiriștii au activat etern în eșalonul doi, doar ca profesioniști, dar ca profesioniști de mare calitate
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
nu încetează să-l deplore și să-l "demaște" de-a valma. într-unul din romanele Simonei de Beauvoir personajul principal, confruntat la nesfîrșit cu o imagine a sa monstruoasă în care nu se recunoaște, sfîrșește prin a sparge oglinda detestată, desființînd sursa vie a reflectării. La fel, după părerea mea, a arunca această acuză în fața unor interlocutori români, cînd se potrivește și cînd nu, poate avea doar rezultatul invers celui scontat. Revenind la problematica schițată mai sus, aș spune că
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
acestea cu răutate, ca și cum vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist, Parson era în schimb tipul bețivului răutăcios, agresiv. Se știa slab și urît, se știa murdar, se știa disprețuit sau detestat și ura întreaga omenire, care, în momentul acela, lua forma feței acelui Maigret placid care îl privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de conservatori (care îl consideră un impostor) și de intelighenția de stînga, alergică la populismul lui. Michael Moore, se vede cu ochiul liber, se simte bine în pielea de grăsan jovial care calcă totul în picioare, ca un iconoclast
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
zi de zi pe Dali și pe Picasso, împreună, - lucru depășind contorsionarea cea mai mare a formelor, până și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei forță superioară Principiului însuși al Negației, al fratelui vitreg, detestat - face ca explozia tuturor bombelor posibile, americane, rusești , să se audă ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale fatalului Eveniment
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
Popa Instituția Eco Celebru, în egală măsură, atât în interiorul, cât și în afara granițelor Italiei, Umberto Eco a ajuns să reprezinte, fără doar și poate, o instituție. Cu toate calitățile și defectele pe care o instituție le presupune. Adulat sau, dimpotrivă, detestat, Marele Umberto nu poate trece, în nici un caz, neobservat. Iar dacă ar fi să ne ghidăm după tirajele aiuritoare în care apar (și se vând) scrierile lui (chiar și reeditările), nu ne rămâne decât să ne închipuim că, în Italia
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
care la Paris mă văd alungat de toți negustorii de prune, cînd îmi înfig fără jenă mîinile prin grămezii, doar, doar voi da de o prună cu gust de prună și nu de vid semantic). Deci jos cu estetica (cuvînt detestat și de comuniști), jos cu modernismul, jos cu tot ceea ce a fost. Se creează un fals antagonism literar între moderni și postmoderni fară ca cineva să se întrebe dacă el există efectiv și în societatea românească de astăzi. Prin alte
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent spiritual al vieții pe care se străduia a o capta prin oralitate, din încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc la
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
V. Madan. N. Costenco promova în anii '30 un regionalism exclusivist și agresiv, greu de imaginat, afirmând ,conștiința superiorității spirituale basarabene și putința de realizare artistică numai cu elemente specifice neamului nostru" (p. 21). Influența modernistă venită dinspre București era detestată și recuzată: ,Noi, ca basarabeni, suntem fericiți că norodul basarabean este refractar la căldura otrăvită a culturii românești de astăzi. Cel puțin ne mângâie nădejdea că vor veni mâine cei dintr-un gând cu noi" (p. 82). Încheierea articolului-program Necesitatea
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
W. P., - am stat de vorbă cu un sociolog autohton care se plângea întruna că America nu-i bine văzută și când îmi amintisem cuvintele celebre ale generalului De Gaulle: O țară mare nu-i iubita, o țară mare este detestata. Ideea europeanului se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea războiului din Vietnam. Cu manifestațiile știute. Când m-a frapat o lozinca de-a lor, mazochistă, - de care am mai pomenit - și care circulă de obicei printre tineri
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
scremut pentru care cei patru Evangheliști n-au fost decât niște mincinoși dovediți, Părinții Bisericii - niște nătărăi interesați în ascunderea adevărului, Biserica însăși - o șleahtă de nemernici protejându-și interesele chiar și prin crimă, iar Opus Dei - mâna criminală a detestatei (de el) Biserici. Mișmașul lui, al cărui unic fundament real este caracterul ambiguu al picturii marelui florentin, urmează punct cu punct toate rețetele și poncifele pe care mizează grosolana literatură de aventuri de peste Ocean: mister opac, violență nemotivată, dedesubturi primejdioase
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
are aerul a se dezice de darurile sale vădite în contul unor aspirații bovarice! Sub raportul tehnicii critice, putem indica o adaptare din mers la cotitura actualităților „în sensul cel mai strict“, ceea ce nu constituie altceva decît o probă a detestatului echilibru, a tactului, id est a unui spirit realist, care nu umblă după himere cînd are în față o lucrare de executat. I s-a dat o șansă prin angajarea timpurie la cea mai însemnată publicație literară a țării și
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
dintre două flăcări având aceeași putere distrugătoare 4. Criticul pune accentul și pe ambiguitatea comportamentului naratorului și al autorului față de Rașelica. Privirea autorului este caracterizată de o binevoitoare admirație: chiar dacă misoginia impregnează opera și în pofida faptului că Rașelica aparține societății detestate de Mateiu Caragiale, femeia este prezentată ca o natură puternică, aratând măreție până și în crimă. Este vorba, fără îndoială, de aceeași admirație pe care autorul o manifestă față de toate acele ființe "excepționale", în care și imoralitatea și perversitatea sunt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
putere și intelectualul umanist este ilustrat de această relație ce furnizează oficialității o cale de a-și asocia vocea cărturarului propriului discurs propagandistic. Dincolo de colectivizare și gulag, Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe scena universală, în această secvență polemică direcționată de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
o biografie imaginară sub masca urît-sublimă a lui Zacharias Lichter, nedîndu-și seama că era vorba tot de o proiecție autobiografică - pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum Istoriile lui Tacit nu s-au păstrat în întregime, nu știm ce răspuns va fi dat Vespasian la cererea de desecretizare a arhivelor. Povestea celui mai detestat delator al lui Nero, altminteri un personaj cult și inteligent, Eprius Marcellus, poate fi reconstituită din alte surse și este instructivă. El supraviețuiește "revoluției", ba chiar face carieră în vremea lui Vespasian, fiind numit guvernator al Asiei și chiar și
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O altă întrebare, cel puțin la fel de incitantă este de ce a fost Nicolae Ceaușescu mai detestat decât predecesorul său, în condițiile în care marile crime ale comunismului s-au petrecut pe vremea lui Dej? Răspunsul lui Ion Ianoși merită consemnat: ,Din cauza mecanismului specific al terorizării supușilor săi. A administrat fără încetare măsuri înjositoare, zi de zi
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
mai ales amintirea plăcută a unei vârste minunate. Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero. Să te îndrăgostești de fiecare dată fără frică. Să te lași curtată, admirată, iubită, plânsă, detestată. Ăsta e jocul fascinant al dragostei care te face să te simți vie. Mă gândesc că multe dintre deciziile unei fete țin și de educația primită acasă. Dacă părinții o să-ți repete că primul trebuie să fie și ultimul, până la
Andreea Esca a dezvăluit când și-a pierdut virginitatea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/28129_a_29454]
-
evocă o istorie critică a modelului corporal în artă, raportînd-o subtil și extrem de interesant la teorii ale identității, la felul în care ne percepem pe noi înșine pe fundalul experienței cotidiene. Corpul există prin suma imaginilor sale, substituite treptat, înfrumusețate, detestate, o multitudine de imagini puse în regie de existență cotidiană, nu numai de artă. A vorbi despre trup ca obiect de artă reprezintă, susține autorul, necesară noastră "iluzie" că generăm propriile reprezentări despre corp, cînd de fapt nu facem decît
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
evita un impas opțional. Acest Ianus bifrons al politicii facilitează comparația dintre epoci, cea mai recentă fiind dintre perioada activității la Timpul a lui Eminescu și aceea numită de tranziție, de după izgonirea cuplului Ceaușescu și până în zilele noastre. Acum, când detestatei clase "superpuse" din care s-a și născut burghezia ce avea să făurească România Mare și apoi, timp de două decenii, să patroneze o splendidă înflorire cultural-științifică - spre a fi decimată de agenții moscoviți - i se opune burghezia de sorginte
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
a poeziei, urmăream cu sufletul la gură tot ce publicau Arghezi, Ion Barbu, Blaga (pe Bacovia nu-l prețuiam noi la vremea aia). Și cînd ne-am pomenit că îl avem pe Ion Barbu profesor, si ca, in loc de detestatele matematici, ne preda poezie, ne-am dat seama ce mare privilegiu avem și am căutat să profităm cît mai mult. - Dvs. în mod special, cred, fiindcă poeziile pe care le-ați scris poartă evident marca lui. Presupun că ați fost
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]