10 matches
-
numi pe înșelătorii de toate categoriile care-și șubrezesc fondul uman prin furtișaguri, tâlhării, crime ? Prin abandonarea valorilor perene care guvernează societatea, găsim bogați fără onoare și sărăcime disperată; producț ie super-raționalizată și lucrători dezumanizați; conviețuire socială cu șmecheri și detracați în palidă opoziție cu tipi educați și detașați de IMEDIAT. Pare ceva filosofie în ce scriem dar e mai mult o constatare amară pentru vremuri încă tulburi în care normalitatea e încă un vis. într un imperiu al deșeurilor umane
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de imbecil pe cât era detracat, când se afla la beție, povestea cu o patimă specială teoria lui despre bun simț. Povestea despre mai multe întâmplări în care, fiind comandant de pluton de execuție pentru a lichida țărani și familiile rezistente la colectivizare, erau unii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau eșecurile sunt iute și exact sancționate de piață și de opinia mediatică, În arte acest lucru, se știe, e mai problematic, mai „confuz” și, oricum, cere o durată, un timp care uneori e capabil să Înfrângă brutal sau să detracheze voințe redutabile. Ultimul model, În ce mă privește, Îl iau din celebra școală impresioniastă franceză, cu creatorii ei mari și cunoscuți dintre care, eu, În ultimele două decenii, Îl aleg pe prietenul și companionul olandezului „scrântit” care a fost Van
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de elanurile, de credințele tinereții noastre „genialoide” - orice tinerețe a unui individ dotat, curat În intenții și dornic de expresie Într-o zonă specifică este genialoidă; maturitatea, apoi, pe cei mai mulți Îi „obosește”, Îi „cumințește”, Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
același rol din filmul Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) al lui Pier Paolo Pasolini o optică care aparține nu doar dramaturgului comunicat prin vocea unuia dintre perso- naje, ci și regizorului însuși. Unul dintre cei patru detracați care inițiau un experiment revoluționar, caracteristic pen- tru universul sadian spunea, „Totul este bine când e exce- siv”, anunțând astfel principiul de exorbitare pe care ochiul camerei avea să-l pună în funcțiune. Dintru început, regi- zo rul român își
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a șoca, de-a contraria, de-a sfida prin acea "teribilă logică a absurdului", traducînd starea de "oroare a vieții" asociată cu cea de "extaz al vieții", spre a ne sluji de cuvinte baudelairiene. O primă
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
în Conversațiile dintre Hitler și Mussolini, 1934-1944, pe baza unor documente, rareori studiate până acum, referitoare la întâlnirile celor doi, istoria raporturilor dintre ei și dintre țările lor. Mussolini, mai vârstnic, începuse prin a avea o părere execrabilă despre Hitler: „detracat sexual”, „derbedeu isteric”. Hitlerismul i se părea o degradare a fascismului roman, numai bun pentru o „rasă ignobilă care nu cunoștea scrisul când noi îi aveam pe Cezar, Virgilius și Augustus”. Abia în 1936, din cauza ezitărilor democrațiilor europene, a fost
Hitler și Mussolini, între ei () [Corola-journal/Journalistic/3891_a_5216]
-
senzația că asiști la un spectacol al degradării, și asta fiindcă abrutizarea merge mînă în mînă cu cizelarea spiritului. Pictori, muzicieni, poeți și profesori respiră iluziile unei lumi închipuite, în care se ascund din repulsie de realitate. De aceea, deși detracați în majoritatea lor, personajele te atrag prin timbrul exotic al smintelii lor. În fond e refugiul unor oameni care, trăind într-un mediu condamnat la sterilitate spirituală, își caută revanșa în plăceri: amoruri fugare, chefuri pantagruelice și fantezii de minți
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
paradoxul acestei lumi. Deși fenomenul suferinței mă impresionează și uneori mă încîntă, n-aș putea totuși scrie o apologie a suferinței, fiindcă suferința durabilă - și nu există suferință adevărată, decât cea durabilă -, dacă purifică în primele faze, în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mă liniștește, în zumzăiala din casă se aude vocea lui destul de ridicată: "Vreți să știți cum e în România? E cineva care vă poate spune", dar nimeni nu pare să fie curios să afle vești din România. "Suferința, adevărata suferință detrachează, descompune", zice undeva Cioran. Când cucerești pe Celălalt e nevoie să ai deschiderea, panica și emoția Poetului în fața hârtiei goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în deșert, postul, revelația, bucuria luării în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]