425 matches
-
-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Frederic a fost încoronat rege al Danemarcei la 13 martie 1808. În 1809 după detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul suedez devine vacant. Frederic a fost interesat și s-a prezentat drept candidat la succesiune. De fapt, Frederic a fost primul monarh al Danemarcei și Norvegiei descendent din Gustav I al Suediei
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
trădare și executat. Acest act pare să fi stârnit revolta nobililor împotriva regelui, care a fost apoi detronat și forțat să fugă din țară, împreuna cu soția sa și fiul lor. O altă versiune a evenimentelor care au dus la detronarea lui Boleslav, potrivit scrierilor lui Wincenty Kadłubek, ar fi că, la 11 aprilie 1079, Boleslav l-a atacat și chiar el a mânuit sabia care l-a ucis pe episcopul Stanislaus din Cracovia, în timpul celebrării sfintei liturghii. Deși episcopul îl
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții. Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Totuși, Albert avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova. Ștefan s-a grăbit atunci să ia măsuri și a intrat cu oastea sa în Pocuția, alungând pe reprezentanții
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
fost nepotul lui Lambert I de Nantes și stră-strănepotul lui Carol cel Mare din partea bunicii paterne. A fost duce al Ducatului de Spoleto, un ducat din sudul Italiei restabilit de către franci ca apărare împotriva domeniilor bizantine din sudul peninsulei. La detronarea lui Carol cel Gras a pretins coroana Franciei Occidentale, dar după încoronarea lui Odo a renunțat la această pretenție și s-a întors în Italia, în încercarea de a obține coroana regatului Italiei și titlul de împărat. Principalul contrapretendent la
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
omul spera să scape de realitățile biologice, ale descendenței lui animale. Când aceasta nu a mai putut fi contestată, omul a fost nevoit să-și ia poziția modestă de fosil conducător cel mult pentru o perioadă, ceea ce a dus la detronarea Cuaternarului din rangul de eră. Așa se face că în scara stratigrafică modernă Neozoicul are următoarea împărțire: Paleogen(40 milioane de ani), Neogen (22 milioane de ani) și Cuaternar, sau Antropogen (1.8 milioane de ani). Numele primelor două perioade
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
fost organizat pe principii noi, a fost bătută o nouă monedă, iar armata a fost modernizată. Orhan s-a căsătorit cu Theodora, fiica principelui bizantin Ioan al VI-lea Cantacuzino. În 1346, Orhan l-a sprijinit pe socrul său pentru detronarea împăratului Ioan al V-lea Paleologul. Când Ioan al VI-lea Cantacuzino a devenit co-împărat (1347-1354), el i-a permis lui Orhan să atace peninsula Gallipoli. Cu această ocazie, otomanii au cucerit primul cap de pod în Europa. Orhan a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ei, regele Carlos I al Portugaliei și a nepotului ei Luís Filipe, Duce de Braganza la 1 februarie 1908. În timpul ultimilor ei ani în Portugalia, dădea semne de senilitate și era văzută rareori în public. A fost profund supărată de detronarea nepotului ei Manuel al II-lea al Portugaliei de către revoluția din 5 octombrie 1910 și de instaurarea primei republici portugheze. Maria Pia a părăsit Portugalia împreună cu restul familiei sale în exil în 1910. S-a întors în Italia natală unde
Maria Pia de Savoia () [Corola-website/Science/322058_a_323387]
-
dinspre tabăra lor de la Soissons, s-au întâlnit cu ei în faubourguri, și au văzut, inevitabil, castelul. Atunci putea începe insurecția.” S-a hotărât atunci să se dea lovitura decisivă în ziua de 10 august. Cluburile politice discutau fățis despre detronarea regelui, și la 3 august, Pétion a vorbit în fața adunării, cerând sfârșitul monarhiei în numele comunei și al secțiunilor. La 8 august, s-a discutat punerea sub acuzare a lui La Fayette. El a fost achitat, dar (cum afirmă François Mignet
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
prompt al corpului legislativ, guvernul nu va mai putea fi responsabil mult timp.” Poporul nu a mai vrut să aștepte rezultatul ultimei propuneri a lui Pétion pe cale legislativă. Secțiunea "Quinze-vingts" a declarat la 9 august că, dacă nu se pronunță detronarea în aceeași zi, atunci la miezul nopții vor bate clopotele și vor ataca reședința regală de la Tuileries. Toate cele patruzeci și opt de secțiuni din Paris, cu excepția uneia, i-au urmat exemplul. Pétion a informat Adunarea Legislativă că secțiunile și-
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
mulțimea și liderii ei aveau toată puterea în mâinile lor, și erau hotărâți să o folosească. Noua administrație a orașului a venit să-și prea autoritatea, în frunte cu trei pancarte pe care scria „Patrie, libertate, egalitate”. S-a cerut detronarea regelui și instituirea unei Convenții Naționale. Un rest al Adunării Legislative, majoritar iacobină, s-a simțit obligată să cedeze, fără a-și asuma răspunderea detronării regelui. În schimb, la inițiativa lui Vergniaud, ei au votat în unanimitate convocarea Convenției cerute
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
autoritatea, în frunte cu trei pancarte pe care scria „Patrie, libertate, egalitate”. S-a cerut detronarea regelui și instituirea unei Convenții Naționale. Un rest al Adunării Legislative, majoritar iacobină, s-a simțit obligată să cedeze, fără a-și asuma răspunderea detronării regelui. În schimb, la inițiativa lui Vergniaud, ei au votat în unanimitate convocarea Convenției cerute, revocarea miniștrilor și suspendarea (nu detronarea) regelui. S-a înființat un consiliu executiv "ad hoc". Circa patru mii de preoți care refuzau să depună jurământul
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Naționale. Un rest al Adunării Legislative, majoritar iacobină, s-a simțit obligată să cedeze, fără a-și asuma răspunderea detronării regelui. În schimb, la inițiativa lui Vergniaud, ei au votat în unanimitate convocarea Convenției cerute, revocarea miniștrilor și suspendarea (nu detronarea) regelui. S-a înființat un consiliu executiv "ad hoc". Circa patru mii de preoți care refuzau să depună jurământul au fost exilați. Membrii comisiei au fost trimiși la armată pentru a se asigura de colaborarea ei. Ludovic al XVI-lea
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
actorii Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Jean Constantin, Ion Besoiu, George Motoi și Ion Dichiseanu. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia, în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Acest film prezintă plănuirea de către mai multe tabere a unei revoluții pentru detronarea domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848) și începerea revoltelor populare în București. După aducerea în țară a armelor cumpărate cu banii obținuți pe odoarele boierului Stroe Grădișteanu, acțiunea din filmul "" se mută în orașul București. Filmul începe cu aducerea armelor în oraș
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
fost declanșate mai multe manifestații muncitorești, în care, pe lângă revendicările salariale și cererea de condiții de muncă mai bune pentru muncitori, s-au cerut și schimbări politice. Prin aceste manifestații s-a încercat declanșarea unei lupte a muncitorilor români pentru detronarea regelui și alungarea de la putere a clasei politice „burghezo-moșierești”. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
europene (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Prusia, Austria și Rusia). Statele protectoare trebuiau să hotărească o formulă de compromis pentru uniunea proiectată. Otomanii au cerut, însă, și au obținut, în contradicție cu "Regulamentul", detronarea ambilor domni și organizarea de alegeri pentru Divane . Rezultatele au fost disputate până la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, care a domnit ca și primul "Domnitor" al "Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești", baza României moderne.
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
(în greacă: Αλέξιος Γ' Άγγελος) (c. 1153-1211) a fost un împărat bizantin între martie 1195 și 18 iulie 1203. L-a succedat pe Isaac al II-lea Angelos. Îndată ce vestea detronării lui Isaac al II-lea Angelos a ajuns până la capitală, demnitarii s-au grăbit să-și exprime devotamentul față de noul basileu, în absența acestuia, și au plecat să se închine înaintea soției lui Alexios III, Euphrosyne. În timpul revoluțiilor de palat
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
rezonanță germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat "Petrograd", pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914. În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșalului Ivan Paschevici. La data de 21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistență al revoluționarilor — cetatea din Zamość. După revolta din noiembrie și detronare, casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei. Nicolae II a renunțat la acesta la data de 25 decembrie 1916, recunoscând suveranitatea Regatului Polonez. După revoltă s-a intensificat rusificarea, iar autonomia regiunii a fost limitată. La data de
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
în mod repetat să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Corupând pe câțiva înalți dregători turci, profitând de problemele externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să obțină prin intrigi detronarea de către sultan a lui Matei. În replică, acesta i-a putut câștiga de partea sa pe demnitarii otomani, de la care a obținut executarea dregătorilor care îl sprijiniseră pe domnitorul Moldovei, iar pe de altă parte a respins atacurile lui Vasile
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Cod Tang” din 653. Împăratul Hongwu a organizat un sistem militar, cunoscut drept „weisuo”, care a fost similar cu sistemul „fubing” al dinastiei Tang (618-907). În 1380 Împăratul Hongwu îl execută pe cancelarul Hu Weiyong (胡惟庸), suspectând un complot pentru detronarea sa, după care Împăratul Hongwu a desființat Cancelaria asumându-și rolul de cancelar, în calitate de șef al guvernului și împărat, un precedent urmat în cea mai mare parte a perioadei Ming. Suspectându-și tot mai mult miniștrii și supușii, Împăratul Hongwu
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Consul, cu scopul de a-l amplasa în salonul „Marilor Căpitani” din Palatul Regal din Madrid. Prin acest gest, regele Spaniei voia să salute relațiile cordiale și cooperarea politică și militară dintre cele două state. Tabloul rămâne la Madrid după detronarea regelui Carol al IV-lea de către Napoleon, fiind remarcat în palatul regal de Abel Hugo, pajul lui Joseph Bonaparte, noul rege al Spaniei : În 1812, tabloul este luat de Joseph Bonaparte când fuge din Spania și îl însoțește în exilul
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
spaniolă din grajdurile sale regale, portretul său și cel al reginei realizate de Goya, și îi comandă lui David să-i facă un portret al Primului Consul. Această politică de cooperare cu un Prim Consul din ce în ce mai puternic nu a împiedicat detronarea lui Carol al IV-lea în 1808 în favoarea propriului frate al lui Napoleon, Joseph Bonaparte. Inițial, comanda regelui Carol al IV-lea al Spaniei comunicată prin Alquier lui Talleyrand într-o scrisoare din 7 august 1800, stipula ca David să
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
orașul Iași. Cererile moldovenești vizau, în general, nevoia de îmbunătățiri care să atenueze impactul catastrofal al centralizării: stabilirea Înaltei Curți de Casație și Justiție la Iași, stimularea comerțului, dezvoltarea navigației pe Prut. Aceste solicitări au rămas însă fără nici un rezultat. Detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a dat stataliștilor moldoveni un nou prilej de a se manifesta. Încă din zilele următoare, cele trei zile de iluminație publică prin care a fost sărbătorită la Iași căderea impopularului principe
Mișcarea separatistă din Moldova () [Corola-website/Science/309358_a_310687]
-
în favoarea fiului său cel mare. Ferdinand a fost încoronat în ianuarie 1495, dar abdicarea nu a produs efectul dorit. Sosirea iminentă și periculoasă pentru Casa de Trastámara a regelui francez a condus mulți nobili napolitani să ia partea invadatorilor, facilitând detronarea lui Ferdinand. Sprijinirea invaziei franceze de către proprii comandanți a făcut imposibilă apărarea Neapolelui, astfel Ferdinand nu a avut de ales decât să se refugieze cu familia sa pe insula Ischia, în timp ce orașul a fost devastat de revolte. Francezii au intrat
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
împotrivească lui Octavian, cum fiul adoptiv al lui Cezar a preluat controlul absolut. A desemnat guvernatori loiali lui în jumătate dintre provinciile „de frontieră“, unde era situată majoritatea legiunilor, asigurându-se astfel că nici un guvernator nu ar putea să încerce detronarea să. De asemenea, a reorganizat Senatul, înlăturând membrii periculoși și de neincredere și exttinzându-l prin aducerea suporterilor săi din provinciile și din afara aristocrației române, oameni de la care se aștepta urmărea ordinelor sale. Din păcate, a lăsat majoritatea instituțiilor republicane aparent
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]