54 matches
-
Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă pentru a asimila biblioteca, pentru a o consubstanția cosmosului: „Această liniște e noaptea;/ ochii mei
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
mut Tot universul plin de stele, Precum Edenul dispărut, Precum ,purtat de valuri rele, Un vas sfărimat de uragan, Ce fără cârma și vintrele Pluteste-n voia pe ocean; Ca-n zori pe cer fără furtună, Un nour negru ce detuna, Stingher și nendrăznind sub zări Să se oprească nicăieri, Gonește-n larg ce nu se curma , Lipsit de țintă și de urma , De unde și-ncotro ,mereu, O știe numai Dumnezeu! Scurt timp pe oameni și-a lor turmă Am cirmuit-o
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
tinere ,Tamara . Străbunul lui Gudal , cândva , Tâlhar în locurile-aceste , Cu ascunzișul printre crește , Dar ros de boală , suferință , Biserica a juruit Să facă, -n semn de pocăința , Pe culmea-naltă de granit , Pe unde vulturii s-adună , Și doar furtunile detuna ; Sus pe Kazbek din lespezi groase Dura lăcaș de ruga , deci ... În el truditele lui oase Aflară liniștea de veci ; Pe stâncă ce luptă cu vântul Creșteau din cimitir stingheri ; Dar ,oare , e mai cald mormântul Când mai aproape e
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ea însăși „trasă pe sfoară”. Pe aceștia din urmă, dacă vrea cineva să-i golească de țeluri, să le ia sforile! Dar să se dea sfori și păpuși artiștilor păpușari! Teatrul de păpuși nu e viclean, nu e meschin, nu detunează grenade în societate, teatrul de păpuși e fereastră, cale și rază spre lumea interioară a copiilor mici, dar și a „copiilor” de toate vârstele”! Actorul păpușar, regizorul, scenaristul, scriitorul, de la Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași, Toma Hogea
TOMA HOGEA. SĂ SE DEA SFORI ŞI PĂPUŞI ACTORILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381801_a_383130]
-
agale./ Și ploaia deasă pare un codru uriaș./ Turma se duce pe străzi, prin oraș... / Tiling, talang - clopotele-n cale" (O turmă de oi trece prin oraș). Pastoralismul își vădește chiar tăișul vehemenței originare: "Cîntecul morții a sunat nou. / A detunat în nările străzii c-un indicibil / fior de viață asupra rîului. Apoi țăranul, un Yeti, / și-a îndreptat spinarea rîzînd / și lustrui dinții coasei printre blocuri" (Iarba tăiată). Alteori e părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
singurătatea șerpuind ca un bulevard metropolitan/ printre teii înfloriți.// Care ne e menirea, care condiția/ în zumzetul acesta îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă nouă, ca o mare dragoste/ în deșert." Necesitatea separării de biografie și de tentațiile observației directe e, din acest moment, evidentă. Pentru receptarea justă a unui volum șerpuitor ca Intrarea în casă și deopotrivă pentru o lectură
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
spăimântat): Ba nu, mă rog frumos! Eu nu mai vreau nimicuța decât să plec în baltă... (încearcă să se dezlege.) DĂNILĂ (aruncă ciomagul): Ia să te ajut. (îl dezleagă) Să-ți fie de bine petrecerea! CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe asta! S-o luăm acuma de unde am lăsat-o. Cum sărăcia să aburc burduful cu bani pe iapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am ochit-o noi de cu ziuă. O spărtură în gard ne-o invitat să intrăm... Culegeam ca apucații mere și pere, care arătau ca la carte... ”Stai! Cine-i acolo? Ați venit la furat? Mama voastră de mujâci!” - o detunat o voce la spatele nostru. Din câțiva pași am fost dincolo de gard, cu sângele înghețat în vine. Filip după mine... „Ce-o fost asta, Costăchele?” „O înjurătură românească!” - am răspuns eu, simțind o căldură în suflet. „Costache, băiete! Tare îmi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
irezistibil de la o masă obișnuită, cu colegii. Ofițerul întinse un braț către mine, la fel de distant, sugerînd să rămîn pe loc, apoi schiță un semn înspre mașină. Se deschise o portieră. Cel dinăuntru n-apucă să pună piciorul jos. Dinspre pădure detună prima împușcătură. Următoarele două șlefuiră în scîntei șoseaua. Ofițerul ridică mîinile și-mi indică din cap pădurea, strigîndu-mi pe un ton cît se poate de important și de calm, deloc batjocoritor, întoarcete la el, cînd vei termina ce ai de
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră, piuiră și din toate părțile cu mare urgie marile acestea jigănii asupra micșoarelor musculițe să răpedziră. Ce, precum să dzice cuvîntul (Fată munții și născură un șoarece), că pre cîtă groază arătară atîta de batgiocură rămasără“ (Partea
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
cuvintelor după accentul lor natural, pentru a se crea un ritm fonetic. Dar Cantemir are la dispoziție și mijloace de ritmare mai subtile: este maestru în formarea lanțurilor de sinonime totale sau parțiale, creînd astfel și un ritm semantic („tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră...“). Pentru a se potența efectul cumulativ sunt utilizate intens rimele interioare provenite din așezarea verbelor la același timp și la aceeași persoană. Toate aceste procedee se află imbricate unele în altele și au drept rezultat o complexă
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va alchemicul ornic când străfulgerate cristalele cântă de la sine putere-n pahare nu-i pe lume o harpă ne-nfrântă de vre-un cântec atavic - îmi pare - pe un braț înfloresc tatuaje un frenetic tangaj mă izbești vino timp într-a
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului 19 Noiembrie 2014 „Mă doare-n...undeva de voi” Mi-a scris „ciobanul de la turmă”, O, Țară plină de nevoi Și de plecații fără urmă! O, Țară plină de scaieți Și de omide târâtoare, Detună cerul în poeți Și plâng fântânile-n izvoare! E plin pământul de netoți Ce te pândesc la cotitură, N-ai voie să-i jignești pe hoți Și pe tâlharii ce te înjură Și tot mai mulți analfabeți Dau lecții de
E PLIN PĂMÂNTUL DE NETOȚI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384617_a_385946]
-
care mii de stele strălucesc ... ” sau în poezia Biografie : „Știu eu, mama și-a zis ca mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. / Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună ... Nu a scris „mama a zis”, ci „mama și-a zis” ... Genial! În „Lupta cu inerția”: „Tot ce-am iubit, niciodată / N-am mistuit într-al timpului
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
și înrăzărită mai întâi de Platon, priveliște simbolizată stănescian prin «apariția sferei», este surprinsă în poemul Căderea oamenilor pe pământ, din al cărui final se reține și „ruga“ de a nu fi lăsat singur: Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins / între ceea ce este / și ceea ce nu este. // Cresc înapoia mea, cresc înapoi, / în amintire, / azvârlind o jerbă de trupuri / înspăimântate. // Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, / trupuri în uragane, trupuri în desimea / pământului.// Cuvintele mă ajung din
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip Schopenhaur, Lăsându-le mereu să se reverse, Cuvintele ca flăcări în gură de balaur
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
nr. 561 din 14 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 14 Iulie 2012 Cum stai ca o floare-n parfum, Mirosul ce liber te împarte! Uităm că e vară acum Și frigul e încă departe... Mi-e dor să aud cum detună În iulie norii cu rost, Seceta noastră nu-i bună Și niciodată n-a fost! Gura mea de tăcere e arsă, Pe deal amiroase a fân Și sângeră iarba sub coasă, Alină-i durerea la sân. Se pârguie rodul din
VARĂ PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365304_a_366633]
-
tare mi-e teamă ... ”, poetul-om spune că îi este teamă, nicidecum frică. Teama exprimă vălul care ascunde ascunsul ideii, nicidecum frica de material a cuvântului. Teama este percepută doar de inițiați: “Și unde mă aflu, nu știu - / Vai, plopii detună orașul ... Clavirile plâng în pustiu ... ” (Mister, 1965:149), frica o simte profanul. După vis urmează regrete și apoi somnul de odihnă a sufletului obosit de dorințe: “E timpul ... toți nervii mă dor ... / O, vino odată, măreț viitor” (Poemă finală, 1965
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
și hățișurile trufiei ? Nu în locul nădejdii eliberatoare am altoit provocările atotmolipsitoare ale răzvrătirii ? Nu în locul frumuseții Creației în care a sălășluit splendoarea lui Dumnezeu am pus schimonosirea la față a fariseului, a fariseismului ? Dezlănțuirea evenimentelor cotidiene în haotica lor rostogolire detună grav fragilitatea oamenilor și mai cu seamă a tinerilor, care trăiesc, de regulă, mult mai intens bulversarea acestor evenimente. Înfiorarea lor e covârșitoare, asemeni frunzei plopilor care tremură permanent, chiar și în timpul de pace al liniștei. Șansele nu pot fi
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
vor fugi, Bulucindu-se. Ridică-ți fruntea! Dar Nu uita să privești lumea, Mereu în ochi, În adâncul ochilor, Ca Ea să te știe că-i aparții, Că-ți aparține - Și să nu te urască! PLOUĂ-N MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
totu-i scufundat, Orișice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]
-
mereu să vină, Nici acum nu știu de unde, Curcubeul peste noi, Simt și astăzi cum ți-ascunde Chipul limpezit de ploi Și prin ierburile ude Alergam copii desculți, Numai tunetul se-aude Cum coboară peste Munți... Cade grindina ca piatra Detunată dintre stânci, Apără-ne, Doamne, vatra, Unde-s ploile de-atunci? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Ploile de altădată... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară
PLOILE DE ALTĂDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377950_a_379279]
-
era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]