39 matches
-
cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente ale unui joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul culminant și final deopotrivă în întreaga istorie stilistica a muzicii occidentale, punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare de muzicieni. Însă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
istoria artei, publicat în Revista Fundațiilor Regale, la 1 octombrie 1942, „împins de amorul artei, el pleacă la Roma”); de altfel, este actualizabil și azi. Trecerea timpului a asociat însă sintagma cu o puternică notă ironică, datorată mai ales conotațiilor devalorizante (desuetudine, notă de ridicol) pe care le-a căpătat termenul amor. În secolul al XIX-lea, expresia - în varianta pentru amorul artei, mai apropiată de sursa franceză - avea deja un sens figurat. Un personaj dintr-un foileton literar (România liberă
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
un foc, ai sta astfel cu mâna în sân și să nu îl aperi? : P Indiferent că el o rupe la fugă primul, lăsându-te acolo... Lăsând glumă la o parte, până a se răspândi într-un mod facil și devalorizant chiar și numai opiniile despre această artă, de-a lungul timpului, a avut ca scop numai pe aceasta, unde numai scopul inofensivității o distinge ca o artă. De aceea, secole de-a rândul nu a fost împărtășită altora de către popoarele
AI PRACTICA KARATE..? DE CE NU? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343360_a_344689]
-
fac ceva În domeniul artelor (pictură, muzică), dar mediul În care m-am format În primii ani de viață nu mi-au permis acest lucru (un capital cultural familial precar, un sistem educațional distant față de astfel de preocupări, o societate devalorizantă În raport cu Înclinațiile spirituale). Pe vremea aceea, erau la modă meseriile În domeniul tehnic. Plecasem dintr-un sat În care cuvântul de ordine era să faci școală pentru a câștiga „o bucată de pâine mai albă”. Trebuia să scap de munca
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prin fragmentele extrase și modificate, elementele lipsă ale personalității noastre, compensându-ne propriile lacune. Ca și cuvintele, cărțile ne distorsionează atunci când ne reprezintă. Nu putem să coincidem complet cu imaginea pe care ne-o dau ele, imagine parțială, ideală sau devalorizantă, În spatele căreia se pierd particularitățile noastre. Și, cum aceste cărți sunt adesea prezente În noi ca niște fragmente prost Înțelese sau uitate, ne trezim cel mai adesea În situația de a fi aidoma structurilor suspendate prin raport cu acești delegați
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
critica este cu adevărat creatoare În sensul superior al cuvântului. De fapt, critica este În același timp creatoare și independentă.” Ideea de independență este aici determinantă, căci separă activitatea critică de literatură sau artă, eliberând-o de funcția secundară și devalorizantă În care este ea cantonată În majoritatea timpului și oferindu-i o reală autonomie: „Gilbert: Da, independentă. Nu mai trebuie să judecăm critica luând drept etalon imitația sau similitudinea, așa cum se Întâmplă În cazul poetului sau al sculptorului. Criticul Întreține
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
răului prin rău” poate părea dificil de imaginat. Dar, datorită dialogului stabilit cu terapeutul și amplorii suferinței și a handicapului provocat de tulburare, doar forța experienței poate slăbi și repune în mod durabil în discuție puterea angoaselor anticipative, a gândurilor devalorizante, a scenariilor catastrofice paralizante și a emoțiilor negative care tetanizează. Fiecare pacient este conștient de acest lucru, chiar dacă drumul spre eradicarea evitărilor poate fi lung și dureros pentru unii dintre ei. Factorii de evitare și atitudinea terapeutului Factorii de evitare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nemulțumire, prin conflicte nejustificate, prin tulburarea activității din clasă etc.). Adepții Analizei Tranzacționale fac distincția precum s-a văzut anterior între stroke-uri pozitive, valorizante (ca: expresiile de considerație, de afecțiune, remarcile apreciative/laudative, replicile de încurajare etc.) și stroke-urile negative, devalorizante (ca: remarcile nepoliticoase, jignirile, desconsiderația, disprețul, insultele, scandalurile, încăpățânările, confruntările, conflictele etc.). Acceptând aceste premise, se pare că în condițiile nevoii de stroke-uri, de semne de recunoaștere, în lipsa celor pozitive (premiale), mulți oameni sunt nevoiți (sau se văd nevoiți) să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Deși conține note de răutate și de ranchiună, ea poate fi și un stimul pentru dezvoltarea pesonală. b. să ne examinăm gândurile de inferioritate. Invidia este cu atât mai violentă, susțin autorii, "cu cât ea "trezește" un ansamblu de idei devalorizante față de noi înșine, adormite până atunci, dar gata să se manifeste imediat ce întâlnim o situație de eșec într-un domeniu anume" (p. 86). Este recomandabil să ne examinăm gândurile de inferioritate în loc să le ascundem sub masca agresivității sau a unei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este binecunoscut: cererea anumitor bunuri ajunge să crească odată cu prețul acestora și, invers, să se diminueze când prețul scade, în contradicție cu legea standard a cererii și ofertei. Consumului ostentativ și distinctiv de produse de lux i se opune interpretarea devalorizantă a unui preț prea mic de către publicul cunoscător. Astăzi se poate considera, dimpotrivă, că bunurile la care este observabil efectul snobismului (prin punerea în evidență a elasticității pozitive a prețului) pot fi considerate "bunuri culturale". Altfel spus, elasticitatea pozitivă a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în interiorul unei entități abstracte cu efecte concrete (drepturi, îndatoriri) și îi exclude pe alții ("străinii"). În plus, această categorisire are efecte în ceea ce privește valoarea: pentru un francez, faptul de a fi francez este valorizat, iar acela de a nu fi este devalorizant. Totuși, acest efect axiologic depinde de fiecare individ, căci nu toți francezii consideră în aceeași măsură că identitatea lor este cea mai bună... Efecte dorite și nedorite Cum am scris mai sus, bunurile și, prin intermediul lor, oamenii și grupurile nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
orice obiectivare (Heinich, 2000). În plus, grupările artistice (companii, ansambluri muzicale...) se concep în termenii opoziției cultură de creație/cultură de reproducere. Analiza lui Becker din Outsiders (1985) arată că muzicienii de jazz se autodefinesc prin opoziție cu plebea, denumire devalorizantă care desemnează ansamblul muzicienilor care se grăbesc să răspundă cerințelor publicului. Această rezistență se înscrie în tradiția lui Voltaire, care-i disprețuia pe jurnaliști, acești reprezentanți ai "scriiturii industriale". Ea se prelungește astăzi în modul în care Bourdieu critică media
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
apasă pe umeri”. Pe scurt, i se pare că viața e grea, că e o vale a plângerii etc. Evenimente: Individul se confruntă cu propriile-i limite, ceea ce uneori e foarte neplăcut. Ar putea fi vorba fie de un eșec devalorizant, fie de o situație de constrângere pentru care nu găsește antidot sau ieșire. Perioadele de „doliu” sunt adesea legate de disonanțele lui Saturn, dar doliul trebuie Înțeles În sensul unei renunțări - la o persoană, o dorință sau o achiziție. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
apar și situații nefericite, atunci când unii Învățători au cu elevii relații de dominare și creează un climat de autoritarism. Deși pentru copilul curios școala nu generează anxietate, el poate Încerca, totuși, În cadrul relaționării interpersonale și experiențe generatoare de anxietate sau devalorizante, care să-i confirme lipsa lui de importanță. În astfel de situații nefericite se află cei mai mulți dintre elevii cu cerințe educative speciale care, datorită dificultăților Întâmpinate În adaptarea la cerințele mediului școlar, dezvoltă o serie de probleme În plan comportamental
MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT LA ELEVII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
voința de a se situa deasupra altora, cât pe aceea de a nu părea mai prejos ca alții. Imaginarul egalității democratice a avut efect și asupra tinerilor, făcându-i să refuze să prezinte o imagine de sine pătată de inferioritate devalorizantă. Fără îndoială, acesta este motivul pentru care sensibilitatea la mărci este afișată cu atâta ostentație în mediile defavorizate. Prin marca de care s-a atașat, tânărul iese din impersonalitate, el vrea să arate nu o superioritate socială, ci participarea nemijlocită
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
această cicatrice este percepută ca o atingere adusă imaginii siluetei sale. Ea se percepe ca o femeie devalorizată, incapabilă să-și păstreze prietenul. Cicatricea reactivează sentimentul unei imposibile rivalități oedipiene în legătură cu mama sa; de altfel, ea atribuie mamei sale cuvinte devalorizante și nepoliticoase referitoare la această cicatrice: „cu ceea ce ai pe obraz, nu este cazul să te crezi vedetă...”. Sylvie a luat legătura cu un chirurg plastician care i-a propus o intervenție. După câteva tergiversări din partea familiei, mai ales din partea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ruperea” legăturilor cu imaginile oedipiene, legături ce riscau să ia o formă mai nevrotică. Ea s-a îndrăgostit în același timp de un băiat pe care, pentru prima dată, nu l-a „provocat”. DISPOZIȚIE DEPRESIVĂ Este vorba despre „o privire devalorizantă orientată către sine, care învăluie într-o stare de nemulțumire reprezentările, activitățile și afectele” (Hollande, 1976). Această stare depresivă poate fi acompaniată de crize de lacrimi, de impresii de tristețe generală. Dar ceea ce este încă mai caracteristic adolescenței sunt schimbările
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai fericit din lume”, risca ipso facto să fie acela care ar fi mers „la coada vacii” sau la orfelinat. Simpla posibilitate de a trăi o emoție depresivă activa o reprezentare oedipiană prea aversivă și o imagine de sine prea devalorizantă. Negarea acestei stări depresive a fost posibilă prin supraimplicarea intelectuală, dar eșecul acestuia a reactivat imediat depresia, ca și cum aceasta ar fi rămas neschimbată de la vârsta de 15 ani. 2. IDENTIFICARE: EPIDEMIOLOGIE Studiile epidemiologice asupra depresiei la copil și adolescent au
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
predilecte, dar și pentru că propune o viziune specifică asupra lumii. Comparatul abstract (= obiect polemic) este relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine devalorizantă. De pildă, asertând în registru ironic că "simțirea" unui filozof "fuge ca un gaz gâtuit într-o țeavă îngustă, pe la robinete și curbe...", în afara poziției ideologice pe care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
interesant descris din perspectiva aceluiași Angenot: "În pamflet, valoarea specific polemică a analogiei este proporțională cu rigoarea cel puțin aparentă a relațiilor dintre elemente, dar și cu deplasarea paradoxală de la un câmp la altul. Această deplasare răspunde adesea unei intenții devalorizante și produce un efect de ironie care se adaugă funcției persuasive"192. Trebuie subliniat că, prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul unui paralogism voluntar, cu trimitere la domesticul simplist: "Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195, o observație justă care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care victima, deja compromisă, este plasată în dimensiunea devalorizantă a extremismului ideologic: Dacă am fi în Rusia și dacă domnul Iorga ar fi unul din secretarii domnului Stalin, după Djerdjinski, necazul domniei sale de a i se contesta, de pildă, geniul teatral sau sinceritatea literară s-ar manifesta în criteriu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Danfil Fleicaru, pe care, de data aceasta îl vom re-invoca pentru a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai întâi, prin denominarea descalificantă, o reducție a victimei la biologicul degradant. Numai titlul este purtător al unei triple semnificații devalorizante (demasculinizarea, vidul și senilitatea), care transformă victima într-un adversar insignifiant, într-un învins, încă dinaintea luptei. Apoi, acumularea de performative ale agresiunii fizice extreme (să mă răpăd, îl mușc, îl scuip, să-l sfâșii etc.) sau de calificative injurioase
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Noi așteptăm de la cler altceva, fără de care îl dăm în lături sau trecem peste el când mii de glasuri sufletești ne împing să mergem înainte"308. Discursul sentențios uzează, după cum se poate observa, de o tropologie polemică, în care comparația devalorizantă, metafora ca argumentare subiacentă sau sinecdoca polemică, aceasta din urmă, definită de Angenot drept "procedeul cel mai greu sesizabil și constant al oricărui atac polemic"309, sunt conjugate pentru a susține, de data aceasta, dimensiunea argumentativă a expunerii. În registru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poziția bergsoniană care face din imagine o amintire apărută în vis sau poziția sartriană care, pentru a evita reificarea imaginii, vorbește de o cvasiprezență în conștiință, un obiect-fantomă ce trimite la o viață factice 4. Spre deosebire de aceste teorii reducționiste și devalorizante ale școlii din Wurtzburg și Denkpsycologie, Gilbert Durand se situează în prelungirea fenomenologiei poetice bachelardiene care subliniază atât rolul și specificitatea imaginii în viața psihică, cât și coerența sa funcțională. Premisele lui Bachelard constituie fundamentul antropologiei durandiene: 1. imaginația ca
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]