2,015 matches
-
ar putea fi un privilegiu sau un merit și nu un simplu accident în destinul indivizilor. Cred că naționalismul trebuie să fie combătut pentru că a fost sursa celor mai mari catastrofe din istoria omenirii: cele două războaie mondiale care au devastat Europa și-au avut originea în ideologia naționalistă. O bună parte a tragediilor din lumea a treia au, de asemenea, originea în naționalism. America Latina nu ar fi continentul sărac și înapoiat de acum fără această stupiditate naționalistă care, a făcut
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
din Moromeții este încă unul cu o involuție inteligibilă, chiar dacă tragică, locuit de oameni care păstrează o brumă de rațiune și demnitate. Țăranii lui Stancu urăsc pămîntul și culeg via cu botnițe la gură. Aparțin unei umanități primare și întunecate, devastată de stihiile unei istorii care nu pare să mai aibă nici un înțeles. Preda se întreba retoric, comentînd Desculț, unde a putut vedea conjudețeanul său lumea pe care o descrie, începînd de la cutumele atît de neobișnuite și sfîrșind cu onomastica absolut
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
știu eu unde. Neretrocedate la vreme foștilor proprietari, ele se părăginesc sub ochii nepăsători ai unor primari care n-au nici cea mai mică inițiativă. Am văzut străzi, care făceau altădată mîndria unor orașe, ale căror case istorice se părăduiesc, devastate de locatari ocazionali, cu tencuiala roasă, cu ferestre oarbe și obloane bătute în cuie. Fosta Stradă Regală din Brăila arată așa. Dar nici la Sibiu sau Oradea nu s-a întreprins în ultimii doisprezece ani aproape nimic pentru ca ruina să
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
se datorează unele dintre primele documentare etnografice ale lumii. Milton revine la fotografie după moartea lui Yanaki, primește de la Tito o pensie națională pentru meritul de a fi imortalizat chipurile unor comuniști iugoslavi, surprinde în '63 imagini ale cutremurului care devastează Skopje și, un an mai tîrziu, moare, la o dată care - ne atrage atenția autoarea - e surprinzător de aproape de noi, dacă ținem seama de farmecul de epocă al fotografiilor cu aromâni donate de frații Manakia muzeului, în 1906. Cartea de față
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit relaxați, în acea noapte, asigurați că nici un director de bibliotecă nu ne va escalada zidurile, nu ne va forța ușile, spre a ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
Constanța Buzea S-ar prea putea, la un moment dat, ca prietenii din copilărie, nedespărțiții frumoși, cei care de ani buni devastează sublim bibliotecile și își aduc unul altuia ca pe ofrande revelațiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora și au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat pe pagină și aiurindu-l consecvent pe cititor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru a-mi umple golul din mine", "Și-mi redeschid vernisajul de vise și doruri"... Cristina are , Doamne, Dumnezeule, mai mult decât oricând acum, dreptul la timp
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
parcurgînd același traseu. Sting lumina, mă întind pe canapea și-mi trag basmaua pe ochii. Ultima imagine, plăcuța din gara Ploiești-Vest. În urechi, fluierul și melodia cu căsuța albă cu flori... Nu puteam să-mi ridic capul, deși țipetele îmi devastau timpanele. Mi-era atît de somn... M-am mișcat. În fața mea, un tînăr caraghios cu un făraș într-o mînă și cu o mătură în cealaltă zbiera din toți bojocii după ajutor. După minute bune, am început să ne deslușim
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
la ambasada României? Păi, ce să se întâmple?! Vechii securiști fuseseră - parțial - schimbați cu noi securiști, bișnițărimea cu grade se ocupa cu import-exportul de aparatură electronică, iar imaginea țării era în exterior aidoma celei din interior: a unui teritoriu dubios, devastat de lăcomia noilor stăpâni, de incompetența paranoică la nivel guvernamental și de totala neputință de a proiecta o lumină cât de cât pozitivă a nefericitei entități statale vecină cu bulgarii. Falimentul moral al echipei n-a întârziat să facă valuri
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc, / doar memoria devastând ultima culoare aprinsă / din purpuriul pleoapei de pește." ( Înălțare) Discursul Valeriei Grosu e greoi, pare căznit, prețios pe alocuri, alteori prea retoric. O poezie a cărei tematică, al cărui conținut necesită multă pricepere pentru a o mai putea livra cititorului
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
monumentele, tot așa cum se întîmplase și în 1958, după asasinarea regelui Feisal, analiștii au făcut încă un pariu în rasismul lor: cum că mulțimea care năvălise pe străzi nu se compunea din cetățeni conștienți, ci din niște golani, aceiași care devastau palatele dictatorului, băncile și magazinele. Dintr-un supus perfect la dictatură, poporul irakian a devenit în ochii comentatorilor o adunătură de tîlhari. Ideologia a ieșit din nou învingătoare. Impunînd o realitate mincinoasă. Partea proastă este că ideologia, vorba lui Revel
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
luat în serios și m-au impresionat, n-au fost cele cu bucuria populară după căderea lui Saddam Hussein. M-au întors pe dos scenele de jaf din Bagdad. Cea mai cumplită mi s-a părut una dintr-un spital devastat de localnici. Față de asta jafurile din clădirile guvernamentale mi s-au părut niște glume. Chiar dacă au și ele o anumită semnificație sărăcie imensă și o disperare și mai mare. Cu ce se îmbogățește bagdadianul care fură un scaun sau un
Papucul anti Saddam by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14026_a_15351]
-
o lună înainte de a fi fost ales Domn. Apoi, în 1702, înalță și un palat, pentru cel de al doilea fiu al său, Ștefan. Dar după moartea tragică a Domnului și a fiilor săi, în 15 august 1714, palatul este devastat, jefuit și transformat în han. Pentru o sută și ceva de ani totul cade în paragină, până când o serie de boieri și domnitori din familia Bibescu încep, după 1830 și până la începutul veacului următor, să facă unele reparații la biserică
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
să fii în pas cu timpul. Astea au fost ultimele lui cuvinte de om (...) Și vărul meu s-a făcut rinocer, și soția lui... Cardinalul de Retz... Mazarin... Ducele de Saint-Simon... Clasicii noștri... Un sfert din locuitorii orașului (...) Magazinele sunt devastate, au râs tot... Toți pompierii - un regiment de rinoceri cu toboșarul în frunte. Invadează bulevardul! Ies și alți rinoceri de prin curți! Ies și din case... Ies și pe ferestre! Se vor reuni cu ceilalți“. Lovitură de teatru, nu ultima
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
în ADEV|RUL: “Doi viceprimari incomozi, amenințați cu violență de Vanghelie” cu subtitlurile: “Viceprimarul Capitalei, Stelică Barna Constantin - amenințat cu distrugerea unui local, pentru că verifică derularea unor contracte pe bani publici” și “Locuința viceprimarului sectorului 5, Mihai Coandă, a fost devastată.” Explică Adevărul, citând cuvintele primarului Vanghelie adresate lui Barna: “Te arestez! Te dau afară din Primărie, că am în mînă consiliul general!” și se mai spune în articol “Cum Barna nu s-a lăsat impresionat, martorii spun că primarul celui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
urmă de afectare, cu o simplitate magistrală (după Go și înainte de Viața mea fără mine). Nu e doar o tehnică deconstrucționistă feministă ca de obicei, iar lungmetrajul nu țintește în această direcție. Toate Guineverele beneficiază de pe urma acestui "antrenament artistic", sunt devastate când relația se termină, dar au puterea de a merge mai departe și de a se realiza. O filozofie individualistă, mercantilă, dar lungmetrajul o tratează cu condescendență, ca pe o experiență inerentă dezvoltării feminității. Ceea ce nu e feminist deloc.
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
de călătorie a lui Levi va rămâne în memoria literaturii nu neapărat pentru calitățile literare (notabile uneori!), cât pentru amănuntul viu decupat din experiența la care a fost martor. Fără un Moise care să-i ghideze printr-o deșertică Europă devastată de un conflict mondial, ei reușesc să ajungă totuși la destinație, după un traseu sinuos din care nu a lipsit și România. Pentru Primo și tovarășii lui a fost o epocă a neîncrederii și a jignirii fără sfârșit. Ofensele nu
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
Levi - de o simplitate și o sinceritate dezarmante ("Familia, casa, fabrica sunt lucruri bune în sine, dar m-au privat de ceva care îmi lipsește și astăzi: aventura, pe care destinul a vrut să o găsesc tocmai în acea Europă devastată de război...") - oferă o posibilă cheie de interpretare, punând într-o cu totul altă lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
Barbu Cioculescu Doborât de diavolești dușmani, dezastruos deformat de destin, doldora de devastatoare efecte, dureros debusolat de dizarmonice disfuncții, derutat de derizorii duplicități, disparități dezesperante, dominat de dorul dispariției, devastat de dispute devoratoare, debilitat de dibuiri divergente, drastic decodat, dat de dușumea, dramatic dezdrumat, dârdâind delimitativ, dosit după deget, discreționar dezmembrat, decimat demografic, demoralizat, dezorganizat, departe de distinsa, drăgăstoasa, divina Uniune Europeană - dar dat dracului de deștept, poporul nostru a
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
palpabil de comic și dramatic, o combinație rafinată de tipuri de umor, de gag, o construcție dezvoltată melodic, polifonic, cu arii și opusuri ce revin mereu, ca un comentariu în sine al singurătății care ne populează, uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de aglomerația sufocantă de obiecte, de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
dacă și-l va ține sau nu. Un inel de cuvinte./ Melancolia respiră suavă prin el. O garoafă festivă/ Iubirea: succesivele stări de asediu pe hărțile ei!// O cameră albă într-o dimineață din viitor.../ Cînd vechile palate vor fi devastate de iarbă;/ O pereche de cai alergîndu-se; unul alb/ Altul roș!// La capătul drumului o fîntînă; vom face căuș/ Palmele unui înger să bem; și vom fi însetați./ Această viață nouă e legămîntul nostru./ El începe cu sîngele nostru. Chiar
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o societate bolnavă, devastată de coșmarul războiului. Remus Lunceanu e predestinat să fie victima unei lumi nedrepte. O recunoaște el însuși: Se vede că mă născusem în zodia învinșilor lipsiți de îndrăzneală și de vigoare" (v. Opere 3, text ales și stabilit, note, comentarii
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
sa." Criticul îl vede ca pe un stoic nezgomotos, neclintit de laude și contestări; poezia lui - un pustiu de culoarea cenușii. Dar "cine vrea să Ťpornescăť de undeva trebuie să aibă în vedere că numai de aici, din acest spațiu devastat de sensuri, dezolant, o poate face." Poezia începe să aibă sens numai după ce a închis toate ieșirile de siguranță, pierzîndu-și tentația de a minți în apărarea unui iluzoriu prestigiu. "Numai poezia?" Firește că nu. Metoda lui L. Raicu seamănă bine
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
Ar putea fi parola unei literaturi noi, cu totul și cu totul extravagantă. Una însoțită de puzderia secundară de rămășițe de șpanuri de meteoriți în cădere, - jocuri de artificii... Gen: ... Zeu nătâng, de ce adormi proștii? Falstaff, măscăriciul corpolent, viveur, petrecăreț, devastat de insomnii, gelos pe somnul greu al gloatelor... Sau constatarea, tot a lui: Nimic nu iese din ăști copii smeriți... Sau: Tu pari cinstit, nu tocmai prea deștept - Timon din Atena, (observație bună și pentru uniunile de creatori moraliști)... Sau
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
electorală se dovedesc capabili să închine zdravăn cu votanții, indivizii buni de gură, gata să promită orice, numai să se vadă aleși, rezultatele sunt pe măsură. În perioada inundațiilor din Banat, reporterii au sărit la beregata câtorva din responsabilii satelor devastate de ape. ,De ce n-ați luat măsuri? De ce n-ați construit baraje? De ce n-ați obligat oamenii să iasă la muncă, la construirea sau întărirea digurilor?" Am văzut atunci întreaga ineficiență și corupție a unui sistem autointitulat democratic, dar care
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]