101 matches
-
Tatălui deasupra lui, ajută-l să nimerească poarta și ușa casei". Teatrul, punerea în scenă, este un procedeu drag lui Francisc Nona care astfel schimbă registre sau face vizibilă parabola. în Prieten cu îngerul, proza cu personaje-marionetă, sau chiar complet devitalizate (o doamnă este "cu spate drept și sîni adevărați", domnii sînt "bine", "la braț cu soții sau amante machiate elegant") se transformă în piesă de teatru, astfel se inversează ordinea realului; piesa este mai adevărată decît ceea ce e marcat drept
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
induc. Moartea e o temă obsesivă pentru sensibilitatea Desperado, de la Graham Swift (Last Orders) la Julian Barnes (Flaubert's Parrot), Doris Lessing (The Memoirs of a Survivor), Michael Ondaatje (The English Patient). Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea chiar devitalizați. Pentru dvs. moartea nu e ca pentru ceilalți, un somn, ci un dulce mister, un mod de a fi, nu un incident implacabil. Există o viață în moarte, o viață după moarte, viața și moartea se împletesc. îl învățați pe
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
cu enclave și în prezent, ci și hibridul liberului arbitru conținut în perioada modernă. Ceea ce impune o rectificare a modelului antropologic. Omul cartezian e nesatisfăcător într-o epocă în care, pe de o parte, se simte opresiunea unei culturi obosite, devitalizate, iar pe de alta se ivesc fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată viața", propunîndu-și a săvîrși măreața operație în numele
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
spulberat unele rezerve pe care le-am avut față de unele interpretări, iar cheia dată de Alexandru Dabija pentru fiecare partitură se înțelege acum limpede. Margareta (excelentă tînăra Paula Simion, cea care o înlocuiește pe Elvira Deatcu) nu mai este doar devitalizată și numai suferindă neapărat. Este hachițoasă, teribilistă, imatură, mai degrabă fetiță decît femeie. De aici se modifică și apariția lui Mircea Aldea, umanizată dacă vreți. Marius Stănescu nu-l joacă, ca de regulă, pe fantele de București, ci, dimpotrivă, mi
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric, cu reflexe arhetipale". Consecință revelatoare: textul e perceput ca "ființă autonomă", vie. Semantica se ontologizează, reintră în circuitul
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
pentru dramele și întîmplările altora. Mama și-a redus strașnic traseele la unul sigur, tur-retur, spre și dinspre bucătărie, monotonia teribilă adormind și femeia din ea, și protecția maternă. Lumea și viața în general există destul de relativ, în gesturi mici, devitalizate, anemice, apatice. Și atunci, Kurt, fiul lor și fratele Olgăi, preia conducerea. Își seduce incestuos sora, își construiește o lume separată, în care se întîmplă lucruri șocante, tulburătoare, își ucide, finalmente, părinții. În spectacol, Felix Alexa îmi vinde, într-un
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
fapt, un șarpe boa care a înghițit un elefant. Creangă are capacitatea de a pune în ramă situații oarecare cu tîlcul incarnat și de a inventa din te miri ce un limbaj cu vocabule transfigurate semantic. Iată, spre exemplu, cum devitalizatul adverb "mai" devine o puternică pîrghie de nuanțare ad-hoc: gardul făcut de Chirică este "streșinit cu spini și atît de des de mai nici vîntul nu putea răzbate". Este subliniată aici, atît de simplu și subtil, trăinicia gardului. Cînd Dănilă
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
oamenii la nesfârșit. La fel și intențiile tot mai clar conturate de a măslui rezultatul alegerilor nu au mari sorți de izbândă. Dar tot în aceste ultime zile am văzut o opoziție cel puțin dezamăgitoare, cu un Traian Băsescu brusc devitalizat. Mâine voi vota, desigur, schimbarea, dar n-o voi face cu inima ușoară. Știu că venirea Alianței D. A. la putere e un pas necesar, dar nu e încă Pasul de care amărâta noastră țară are nevoie. Prea mulți dintre liderii
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
marcat decisiv viața socială și culturală a ultimelor două secole. În mod paradoxal, deși au părut a fi cu fața iremediabil întoarsă spre trecut, fie și din dorința recuperării (inventării) unei genealogii cu parfum aristocratic, cavaleri ai saloanelor mondene, degenerați, devitalizați, dezeroizați, monumente ale imobilismului și gratuității, pentru care singurul rost în viață părea să fie șocarea simțului comun prin simpla lor prezență fizică, dandy-i au jucat rolul de locomotive ale progresului în istoria modernității. Ei au avut darul de
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
aer de suficiență despre probabilitatea ca viitorul prim-ministru al României să fie liberalul Tăriceanu. Să fim serioși! Nu e suficient să porți Armani, să ai părul tuns corect și să vorbești afectat pentru a muta din loc România. Onctuozitatea devitalizată, prețiozitatea de salon și dorința de-a patina pe lângă problemele realității l-ar califica pe Tăriceanu, eventual, pentru un post la protocolul de stat " dar nimic mai mult. Maleabili și lipsiți de convingeri ferme, ne dăm imediat pe lângă realitate: în loc să
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
onorabil, curat, respectuos față de ce stă scris în piesă, cu o scenografie a Dianei Ruxandra Ion ce te emoționează, mai ales dacă nu cunoști indicațiile autorului, un spectacol modern cu doi actori importanți. Dar fără umbră de tragism. Un Ionesco devitalizat, cufundat în cea mai exactă interpretare realistă. Cînd am ieșit, ploua la fel. Infernal.
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Naum din limba franceză, cu accentele ludice preluate de regizor din versiunea în limba engleză. Trei ore puse pe umerii lui Costache Babii-Vladimir și ai lui Mircea Andreescu-Estragon. Un drum de țară. Gogo și Didi vin la întîlnire. Un pom devitalizat. Noi, spectatorii, pe scenă. Pe gradene. Stăm cu fața spre sală, acolo unde ne este locul de obicei. O schimbare senzațională s-a produs, care modifică un loc puțin favorabil teatrului, de fapt. Sala de la Brașov, mare, cu scena cocoțată
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
compromite ideea. Mai trist e că generația tânăra nu se arată nici ea capabilă să revitalizeze o astfel de direcție politică. Când ajung în vreun partid, e cu siguranță unul de tip clientelar, ca PSD-ul, ori de nuanță extremist-resentimentară. Devitalizați, incapabili de vreun proiect coerent, tinerii din România sunt parcă metaforele satelor invadate de puhoaie: cu o structură psihică debilă, apatici, năpădiți înainte de vreme de nămolul și vegetația murdară a conformismului și neputinței.
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
adnotări și teorii cît se poate de serioase, de care te atașezi precum în foiletoanele de pe vremuri așteptînd un nou fascicol să vezi ce-a mai gîndit, ce (n-a) mai pus la cale... Ne întîlnim așadar cu același personaj devitalizat ("un hedonist fără anvergură"), retractil, incomodat de dinamica și diversitatea realității, fugind de responsabilități, ferindu-se de orice angajament, evitînd "să dea socoteală", în fine, ahtiat după singurătatea socială. Deficient sentimental și apatic spectator al propriei vieți ("îmi place viața
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
zeci de valize în ghetou. Oameni ca niște umbre stau pe ele, lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
a zice, de altfel, pentru că nici măcar în acest al treisprezecelea ceas el n-a îndrăznit să ducă lucrurile până la capăt. Citit la rece, discursul său de la Consiliul Național al PSD nu e decât ultimul dintr-o serie de mici și devitalizate răfuieli cu foștii subalterni. O răfuială în stilul sferturilor de măsură atât de caracteristice fostului stăpîn de la Cotroceni. Pe tot parcursul citirii lălâului document ce se voia un rechizitoriu nemilos, el nici măcar n-a îndrăznit să-i privească în ochi
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca “spectacolul” să nu se termine niciodată. Plină de nuanțe este întîlnirea lui cu Purcărete în acest spectacol, o
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Victor Felea că scriitorul a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în reviste și acum publicat în volum (deși, din păcate, incomplet), Jurnalul unui poet leneș divulgă dualitatea acestei ciudate personalități. Pe de o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
pierdut, ci o cauză a ceea ce a devenit mai tîrziu autorul. Sînt multe pagini memorabile despre copilărie, despre adolescență, unele de un umor extraordinar, dar toate sînt imediat viciate de un orgoliu retoric ieșit din comun. Fiecare gest trebuie explicitat, devitalizat așadar. Autorul ajunge la Spiru Haret direct din acel sat uitat de lume și constată: "Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin" în loc de "o
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
memoria unui actor, a unui teatru, a unui interval, a noastră. Sîntem, din toate punctele de vedere, în spatele iluziilor, într-o realitate ciudată, alcătuită din fragmente de iluzii, de texte, de personaje, ce par, așa împrăștiate și abandonate, terne, moarte, devitalizate. Minute în șir, mi-a plăcut teribil momentul acesta de așteptare prelungită, pare că nu se întîmplă nimic. Ni se dă timp să ne obișnuim cu scena goală, cu imaginile de după plecarea spectatorilor, să ne reglăm ritmurile, să căutăm, aproape
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
receptarea critică, invocând nu numai diferențe de nuanță, ci, așa-zicând, de spirit al epocii. Între - de exemplu - felul polițienesc în care a fost citit scandalosul Poem invectivă al lui Geo Bogza și reacțiile furibunde, dar mai degrabă carnavalești și devitalizate, care au însoțit debutul goliardic al lui Marius Ianuș este, până la urmă, un clivaj de valorizare. În plus, etanșeitățile de grup ale avangardiștilor riscă, printr-o asemenea stabilire de afinități, să se relaxeze mai mult decât respectul pentru adevăr o
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
Marin vede în Faust-ul lui Purcărete încărcătura vulnerabilității umane. Expresia portretelor, suma detaliilor din acestea nu fac altceva decît să dea în vileag poezia morții. Dacă la Hamlet Machine merge de multe ori spre fotografia-radiografie, spre surprinderea corpului decarnalizat, supt, devitalizat, în Faust, ochiul se bucură de carnalitate, de senzualitate și erotism. Ispita se strecoară și în fotografie ca o supremă demonstrație-suport a spectacolului lui Purcărete. Mișcarea, dinamica ei din primul alb devine acum popas greu, stop cadru în analiza unui
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
O mare actriță. Pătimașă și lucidă. Personajul ei, Mefisto, un vrăjitor seducător, un diavol care poate să-ți stîrnească, la sfîrșit, mila. Vocile ei din acest personaj, șoaptele stereotipe ale unui copil care abia înșiră, sacadat, vorbe, horcăielile unui moș devitalizat, săriturile, zvîrcolirile, mișcările ireale, ochii, ochii, ochii încercănați de vină, de patimă, de nebunie, luciditate și visceralitate, expresiile de bufon ale acestui Mefisto, îmbinarea întunericului cu lumina de pe chipul ei mă urmăresc. Ori de cîte ori revăd spectacolul... sîntem invitați
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele lui Kantor, încep să-și definească identitățile. Un gramofon-obiect. Un-doi-trei, un-doi-trei, tot felul de valsuri bizare. Și actori mi-nu-nați! Impecabili! Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny Aron, Gyorgyjakab Eniko, Varga Andrea, Salat Lehel, Molnar Levente
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
acestea nu se regăsește în lirica lui Nicolae Prelipceanu. Mai mult decât atât, urmare a unei sublime schizoidii, universul poetic al lui Nicolae Prelipceanu pare a se situa exact la polul opus existenței diurne a scriitorului. El este unul crepuscular, devitalizat, dominat de singurătate și de conștiința obsedantă a inevitabilității morții. În versurile sale, omul este redus la dimensiunea sa biologică și, în fața lui Dumnezeu, întreaga istorie a umanității nu este decât o pastă fetidă care, din clipa nașterii oricărui individ
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]