4 matches
-
să-și șteargă vîrful nasului. Obrazul devenise purpuriu. Ochii săi albaștri se posomorâseră. “ Tinere, Îți mulțumesc. Îmi permiteți, domnilor, să mă retrag pentru zece minute. Voi lua decizia fnala.” Ceilalți așteptară În confuzie fără să scoată un cuvânt. Penescu Îl devizaja pe Han cu multă ură. Peste patru zeci de ani, când se va afla la Paris, expulzat de Ceaușescu, va relua contact cu tânărul Han. Nici atunci nu vor găsi un teren de Înțelegere... Învățătorul era asudat. Mihalache zâmbea. Hațegan
Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
ierarhiilor biologice, care nu exclude o entropică degradare a speciei umane și, în consecință, o inversare a milenarelor relații între ființa omenească și animale, să zicem. Dar să revenim la protagonistă și la o scenă tipică, pentru ea deja rutinieră. Devizajat și studiat în prealabil, autostopistul convenabil era acceptat la bordul mașinii; urmau, firește, momente de confruntare între șoferița aparent gentilă și chiar disponibilă și masculul norocos, gata să-i facă avansuri sau să-și povestească viața. Confruntarea cu o veritabilă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un sentimental cu tendințe misogine bine temperate, ce are grijă să-și trateze pulsiunile sadice (ca și Picasso, să zicem, față de modelele sale) printr-un necontenit rol de compoziție. O femeie este o tentativă reușită a autorului de a-și devizaja și imortaliza haremul, personajele acestuia fiind niște studii de caz și totodată repere sufletești indelebile. Eroul lui Esterházy se comportă ca un amant sălbatic, urmându-și instinctul, în ciuda faptului că e om de lume, cultivat, exigent. Își trăiește pe deplin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de astrahan, una albă de hermină și una de cozi de vulpe - mergea la teatru și la Operă în rochii de seară de dantelă, brocart auriu sau alte țesături rare, punea la gât perle, își umplea degetele cu inele și devizaja, după expresia lui Smărăndache, sala cu un face-à-main de aur. Bastonul însuși pe care se sprijinea avea mâner de argint. Și madam Pomponescu-mamă ieșea împreună cu noră-sa nu strident îmbrăcată, dar cu mult prea luxos pentru conjunctura politică. Punea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]