74 matches
-
în acele sfere supraterestre unde memoria e orientată într-o dezirabilă direcție "ferice", ideală. Toate acestea în timp ce mult prea pământeasca întunecare normează timpii prezenți, supuși pericolului de a pierde contactul cu valorile sufletului. Chiar și așa, atracțiile pasionale se dovedesc devorante, reamintite la ore mai puțin incandescente, când ies la iveală simboluri odată aflate în avangarda seducției: Avea ochii verzi verzi verzi/ niște pui de smarald/ și sânii aproape perfecți/ pâini furate din cuptorul cald// picioarele prea elegante/ în sutele lor
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
magic, este "îngerul păzitor" care-i conferă poetului ( diplomatului) George Călin, ( o conștiință născută sub “blestemul “scrisului, un privilegiat al muzelor), ( vulnerabil, sensibil), o anumită protecție față de realitatea “brută”, acesta reușind (adesea) să se sustragă momentelor de rătăcire prin labirinturile "devorante" ale chemărilor profane... de prozaismul unei existențe în derivă, de excesul de "fard nobiliar" purtat de mulțimea zgomotoasă, pe drumurile întunecate ale veacului. „mă bucur pentru ceea ce ești - / formă îndrăgostită a unei voci prinsă în simfonia iubirii,/ mă bucur pentru
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
și bucurie. Dar, gloria nu l-a schimbat. A rămas același Radu, jovial și afabil, cuceritor de modest și discret, în pofida faimei mereu crescânde. Ne e drag și-l prețuim. Genialul actor este inegalabil în arta de a exprima setea devorantă de a trăi, de a râde, de a se bucura, de a captiva. „Iubirea e o pânză țesută de natură și brodată de imaginație. Dintre toate operele, cea mai frumoasă este o viață bine trăită. Aș zice chiar că este
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Radu_beligan_un_senior_al_scenei_romane_georgeta_nedelcu_1328392430.html [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
sunt ingredinetele acestei drame ieștie din comun. Medeea a reprezentat “marea” operă a compozitorului, împlinirea întregii lui preocupări pentru expresivitatea vocilor, un exemplu de bogăție orchestrală în această dramaă pe un libret de Thomas Corneille, care reînvia destinul tragic și devorant al Medeei. Pe scurt, o capodoperă. Dar, parizienii nu au primit spectacolul pe măsura calității lui, considerând că nu este “la modă”, și Charpentier a renunțat definitiv să înfrunte cabala care făcea din Operă locul tuturor comploturilor. Medeea a rămas
Opere Regale și recitaluri de excepție la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105485_a_106777]
-
Nazianz și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care îi numește Învățați ecumenici. În concluzie, făcând o foarte sumară caracterizare a Sfântului Ioan, putem spune că are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa, o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
în vina destinului, sperând salvarea prestigiului propriei neputințe. Atâta timp cât cineva crede că pierderea justificată fals se poate schimba în bine, este departe de acest om ieșirea din tirania plânsului de mila sieși. Nicio soartă nu e mai crudă ca a devoranților propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este cardinală atât alegerea drumului pe care acesta îl caută cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1448782512.html [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
propriei dorințe de a câștiga bani mulți, dar visul i se năruie aflându-se în mijlocul dintre ordinea juridică a statului și legea mutuală a hoților. "Budulea Taichii" prezintă misterul psihologic al lui Huțu, un personaj neînsemnat în copilărie, și ambiția devorantă a acestuia de a-și depăși condiția socială de fiu de cimpoier, iar "Pădureanca" prezintă drama socială a lui Iorgovan, fiul bogătanului Busuioc, care se îndrăgostește de Simina, o fată frumoasă, dar săracă și nehotărât și neputând trece peste convențiile
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
cuplului Coca-Aimée / doctorul Walter, cuplu al extremelor: doctorul își testează pe apropiați, apoi, pe sine, medicamentele la care lucrează; de aici, sinuciderea sa, spre ușurarea soției, care nu a mai fost „testată“. Paginile sunt bântuite de amintirea Salemei, planturoasa și devoranta femeie prin care Walter dobândise atît sanatoriul, cât și o personalitate științifică și mondenă. În fond, Coca-Aimée era fiica lui vitregă, iar naratoarea reamintește întreaga poveste simili-incestuoasă din Drumul ascuns, insistând asupra proceselor pervertite din sufletul doctorului. Străina consfințește moartea
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură se alimentează jocul amoros din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. în chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui Hrisant Hrisoscelu, prizonier în lumea iluzorie a halucinogenelor, hrănindu-și clipele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Un fel de asociații libere, un joc intelectual... 7. Ura de cărți a autorului cărții. Eroul nostru citește puțin. O declară el însuși. O face doar atunci când e amenințat de plictiseală, când melancolia dă târcoale. Și nu din vreo pasiune devorantă sau cine știe ce pulsiune maladivă. Nici din dorința de a face cărți dintr-ale altora, o manie pe care o disprețuiește de-a lungul multor pagini și pe care o găsește foarte virulentă la cei care-i desființează în capitolul intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură se alimentează jocul amoros din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. în chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării, cultivă misterul acestei legături, ceea ce potențează intensitatea trăirilor, pentru a sfârși într-o pasiune devorantă. Fiammetta este de o sensibilitate aparte, capabilă de gesturi patetice, are o imaginație vie, creează scenarii ale reîntâlnirii cu cel drag, pornind de la cuvinte până la cele mai mici gesturi. Este conștientă de propria gelozie, care o va duce spre furie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează finalmente Ascensiunea; muntele, turnul, câmpia nu permit însă desprinderea Singurătatea metafizică alienantă din Via dolorosa e dimensiunea infernului devorant: "Nu-i nimenea în lume mai singur decât mine / Toți au venit și au plecat / Nu știu pe nimeni i-al cui și cum îl cheamă / Plâng zi și noapte neîncetat..." III Dar ce schimbare de fond în 1973, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erosului în dimensiunea lui taumaturgică. Scepticul Schopenhauer invoca binomul geniu-femeie, văzând în femeie un principiu de propulsare a genialității; la Carolina Ilica, bărbatul e "urlet de lup", principiu focalizant, un pol al forței și partener oarecum demonic, declanșator al amorului devorant: Nu am putere să mă-mpotrivesc; / Chiar de-aș vrea, n-aș îndrăzni pe față. / Și-n loc să te blestem și să hulesc, / Te laud, osândită pe viață" (Iubire). În cele din urmă, aceste 13 monologuri, niște scrisori deschise
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
orice închipuire. o jur”. Ființa de dincolo de timp a poetului capătă o vizibilitate ce se hrănește din nostalgie, din aducere-aminte: „a fi poet înseamnă a hălădui / pe un meleag / fără de vreme”. Astfel, versul devine și el o oprire din timpul devorant, un dialog cu esența ființei, nu alta decât moartea: „orice poem devine un popas / în goana neîntreruptă, de nestăvilit a luminii”, „Într-un taifas vremelnic cu moartea ea neștiind / că ești doar lira la care cântă / cineva dispărut de multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul său narcisiac. Este o particularitate a adolescenței: investițiile obiectuale sunt adesea percepute în această perioadă ca o amenințare pentru echilibrul narcisiac datorită acestei fragilități potențiale. Adolescentul oscilează fără întrerupere între o dorință devorantă de obiecte și o nevoie protectoare de a-și afirma totala sa autonomie și absența trebuinței. Imaginile anorexiei mentale sau ale bulimiei nervoase reprezintă caricaturi ale acestor tendințe. Blos vorbea despre „foamea de obiecte” din perioada adolescenței: adolescentul are într-
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
reciproc producțiile: primele porniră cu frenezie să emită judecăți asupra operelor produse de ultimele. Rezultatul fu o uluitoare inversiune. Dacă mașinile-critici își relevaseră vocații secrete de scriitori, mașinile-scriitori trădară pasiuni nemărturisite de a face critică. Cum totul, cu o violență devorantă, se desfășura, grație ideii amintite, în cerc închis, oamenii își putură vedea liniștiți de treabă.” În Ceilalți, pilotul William Wilson nimerește pe T’ (Terra prim), planetă identică cu Terra. Totul e aici la fel. Numai că el știe că cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
imaginație fără rost, privind către interiorul unui ochi inspirat și deschis pentru Adevărul etern, rămânând în ei înșiși cu simplitate, calm și pace totală. Chiar Sfântul Paul îndeamnă să atragem spre noi pasiunea arzătoare a Dragostei, o flacără de evlavie devorantă, săritoare ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu El-însuși, o dorință arzătoare a sufletului de a ne afla cu Dumnezeu în Eternitatea Sa, un zbor a tot ce Sinele conține, către libertatea Voinței divine. Numai să dorești ca zborul tău în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tău, eliberându-te de orice imaginație, privind către interiorul unui ochi inspirat și deschis pentru Adevărul etern, cu simplitate și calm va atrage pasiunea arzătoare a iubirii, o flacără de evlavie ce urcă către bunătatea lui Dumnezeu, El-însuși fiind dorința devorantă a sufletului de a se contopi cu Eternitatea, un zbor a tot ce Sinele conține către libertatea Voinței divine. Și urmând astfel cu dragoste această viață de virtute, tu poți spera să ajungi la Viața de Contemplație, iar dacă vei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie încorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, precum și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu constată în ce măsură jocul amoros se alimentează din această pasiune devorantă, în sensul primar al termenului, deci canibală. În chiar inima acelui moment când ne imaginăm că ne contopim cu celălalt, îndepărtarea e maximă. Simultan apare dorința de a-l anihila pe celălalt: mușcăturile, îmbrățișările, zgârieturile și ceilalți germeni ai furiei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică un roman al geloziei. O gelozie mai mult sau mai puțin aberantă și îndreptățită, pigmentată cu decizii absurde și finalitate masochistă. Apa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
Nici o performanță organizațională nu poate fi concepută fără un minimum de autonomie acordată salariaților; în același timp însă, observăm că politicile resurselor umane au ca obiectiv principal un control al salariaților ce se întinde până în domeniul psihicului. Or, arată el, „devoranta obsesie de putere” a organizațiilor și conducătorilor anesteziază gândirea, duce la disoluția individului prin absorbția lui în grup, se manifestă în detrimentul eficacității organizaționale. Puterea, credem noi, dacă este folosită inteligent, poate deveni un instrument extrem de util pentru viața și eficiența
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]