93 matches
-
cărora nu le era suficient să-și încheie seara cu un muzical rusesc, TIFF-ul le-a pregătit Secțiunea Umbre. Înainte să plece la culcare, amatorii de BU-HU-HU puteau alege, pentru a cincea sau a șasea proiecție pe zi, fețe devorate și Teroare la cabană (regia Eli Roth) sau alte producții demne de Umbre mai nobile. Este regretabilă (și totuși previzibilă) absența unui film românesc în competiție, în contextul în care primul Trofeu TIFF a mers în palmares la un românesc
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
și mizerabilei lui vieți omorîse și mîncase personal, în cel mai mare secret (s.n.) șaizeci de călugări și cîțiva copilași laici, vreo șase în total, nu mai mult (s.n.), cu alte cuvinte un număr neînsemnat în comparație cu numărul de fețe bisericești devorate.” L-a citit oare Lebedev pe Swift? Se pare că da! Ca să nu mai vorbesc de eterna Nastasia Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene”? Pentru că n-a murit, nu putea
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Ros de pasiune, bănuind că în spațiul realului nu ar avea nici o șansă, Alchonon își trece iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la urmă total, devorata de iubire, femeia-model a sătucului, Teibele, cea căreia demonul Hurmita îi reda dreptul la viață. Deghizatul Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci și diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este victima fericită a femeii sale din vis, o ființă devoratoare și - ceea ce e cel mai important - cu capacitate transformatoare. Ragaiac cel nedemn și meschin se lasă devorat pentru a se trezi renăscut într-un regim al nobleții morale. Ragaiac se autovictimizează masochist, însă fără a se culpabiliza. Regenerarea sa morală nu se poate produce cu adevărat pentru că procesul său interior de conștiință nu e dus până la capăt
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
hranește lejer doi-trei oameni flămânzi. Se servește cu pâine toscană crocant-cojoasă, picurată cu ulei de măsline în care s-au marinat săptamâni bune toate picanteriile și însoțită în chip fericit cu un pahar de Pinot Grigio rece. Am încercat (plăcut, devorat) și pastele de casă cu fructe de mare (tema serii), precum și Torta piemontese, o prăjitură voluptoasă cu nuci și caramel.
Supă cu fructe de mare de la Cucina [Corola-blog/BlogPost/97009_a_98301]
-
zice de către toți "moș Ben"; solitar, neîmblînzit și uitat de moarte, reputația lui se confundă cu "lunga poveste a pătulelor de porumb dărîmate și pustiite, a godacilor și a mascurilor și chiar a vițeilor tîrîți de vii în pădure și devorați, a capcanelor și a curselor făcute praf și a cîinilor sfîrtecați în bucăți și uciși, a împușcăturilor chiar de carabină trase direct și din apropiere, dar neavînd un efect mai mare decît acela al unor boabe de mazăre împușcate de-
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
de piață de 25.2% la nivelul targetului comercial al Antenei 1, 15-54 urban. Voci bune, emoții puternice, momente amuzante și un juriu pe placul tuturor generațiilor a fost promisiunea respectată a Antenei 1 pentru acest nou sezon. Telespectatorii au “devorat” premiera X Factor, în minutul de aur 22.29, Antena 1 înregistrând un rating mediu de 20.1 rtg și o cotă de piață de 41 de procente la nivelul targetului comercial, 15-54 urban. Supershow-ul prezentat de Răzvan și
X Factor a rupt audiențele () [Corola-journal/Journalistic/81034_a_82359]
-
este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este, pentru Emil Botta, fatal: De multe ori am murit pe scenă, însă niciodată ca acum. (Memorial) Visam să fiu îngropat în cântece, devorat să fiu de monstruoasele cântece. (Unii și alții) Cucerirea supremă a Însinelui poeziei cere sacrificiul unei opțiuni: ...și m-au speriat și cântările și le trec sub tăcere. (Legi riguroase) Mișcarea retractilă a poeziei conduce spre descoperirea sâmburelui plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trei zile (exact de când nu a mai făcut duș). David caută. Răspunsuri? Pe Alex? Pe sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-a întors și am vazut că-i lipsea partea dreaptă a feței. Un localnic beat sărise, după un pariu, în țarcul lui Marjan, și acesta își apărase teritoriul mâncând parțial intrusul. Pentru a se răzbuna, un cirac al imbecilului devorat îi aruncase leului o grenadă în față. Tocmai acolo ne-am reîmperecheat, lângă cușcă, după ora închiderii, în vreme ce Marjan se învârtea nervos, scoțând răgete neputincioase, țicnit de adierile de stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înrudită cu tripla ipostază a vârstelor unui bărbat într-un tablou de Tizian, Alegoria prudenței: "leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator" (p. 352). Se concentrează aici simbolismul cultural al romanului, organizat în jurul memoriei. Tatăl s-a sinucis atunci sau a fost ucis, lucrurile au rămas neclare. Vinovatul pare să fie un anume Octavian Cușa, devenit între timp ziarist fotograf, pe
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind, umezindu-se de roua de amor, cu soarele refractat. „limitările amare nu pot persista.“ iubirile amare nu pot dura dar
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nostru de a înțelege trecutul, prezentul și viitorul este forțat să se revizuiască. Așa cum trecutul - în termeni sociali și psihologici - a devenit o victimă colaterală a bombei de la Hiroshima și-a erei nucleare, viitorul, la rândul lui, încetează să existe, devorat fiind de prezentul atoatehrăpăreț. Am anexat viitorul prezentului, însă doar ca una dintre acele numeroase posibilități pe care le avem la dispoziție. Opțiunile se multiplică în jurul nostru și trăim într-o lume aproape infantilă în care orice necesitate, orice posibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată, m-aș fi aruncat în mare, căci aș fi preferat să fiu devorata de adevăratele baracude, decât să trec printr-o asemenea experiență și printr-o asemenea umilință. —Ticălosul! spuse, indignat, Vetéa Pitó. Ceilalți, inclusiv cele vreo douăzeci de femei care erau cu ei, asistau și ei, râzând, căci, văzându-l pe șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se află la o distanță de 2.200 de ani lumină de Terra, în constelația australă Fornax (cuptor - în limba latină, n.r.). Această stea a făcut parte inițial dintr-un grup stelar care aparținea unei galaxii pitice, ce a fost "devorată" de Calea Lactee, un act de "canibalism galactic" petrecut în urmă cu nouă miliarde de ani, informează Mediafax. Din cauza distanțelor mari care ne separă de celelalte galaxii, nu am putut să observăm și să confirmăm până acum prezența unor exoplanete extragalactice
Canibalism cosmic: Calea Lactee a atras o planetă din altă galaxie () [Corola-journal/Journalistic/71003_a_72328]
-
era, venise din citanie. Eram victima cărților, precum Don Quijote, personajul romanului omonim primit drept premiu în clasa a cincea. Devenisem ceea ce se cheamă „o figură", fiindcă citeam mai mult decât alții și mă lăsam inspirat, mă inventam în spiritul cărților devorate și pe care tata era mereu gata să le arunce pe foc. Livresc eram doar în punctul de pornire, în principiu; altminteri, copilăria petrecută la țară îți oferă larg șansa originalității. L-am purtat pe Creangă în traista mea de
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
și pe bărbatul meu, cu atâta aiureala. Cum începuse să se crăpe de dimineață, în cele din urmă am rostit povestea mea preferată, adică am borisvianizat despre dragostea Chloei și a lui Colin. Pe Chloe am lăsat-o să piară, devorata de un baobab care îi creștea din piept, iar pe Colin l-am preschimbat în șoricelul, din finalul românului, care se sinucide, râvnind să fie decapitat de gură unei pisici călcate pe coadă de fetițele oarbe. Dar, în același timp
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
tumefiatele simțuri,/ tentacule retezate ale bătrînei meduze arhaice,/ îmblînzite încet cu pedeapsă și foame,/ înguste ferestre, zidite cu piatră și lut/ înaintea strălucirii./ Nu pentru urlet, ci pentru plînset/ nu ne mai ajung otrăvurile bunului simț,/ teama, infinitul, extazul,/ spațiul devorat ca un drog, un sicriu în alte sicrie,/ timpii încurcîndu-și inelele,/ bunul părinte neantul, trăgîndu-ne în jos de picioare:/ totul îl fură pe om lui însuși, îi devoră substanța" (ibidem). Nota intrinsecă a acestui discurs al defulării moral-sociale îl constituie
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
ficțiunii, oralitatea). Ce anume și cum citește făuritorul universului macondian? Mai întîi, ca elev în Cartagena de Indias, cărți precum Contele de Monte Cristo, Comoara din insulă sau O mie și una de nopți. Lectura este „fericitul drog”, cărțile sunt „devorate literă cu literă”. Apoi, ca student la Bogotá, într-o ambianță generală de foame de lectură, cărțile se citesc în lanț „ca pâinea caldă, proaspăt traduse și tipărite în Buenos Aires”, după care în grupul de prieteni literați se încing dezbateri
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
1892, când Vlădica Melchisedec ”s-a adăugat la neamul de sub țară”... Pierderea ce încercăm astăzi prin moartea, trecerea de la noi a Prea Sfințitului Melchisedec este nereparabilă; în el pierdem coloana cea mai puternică, ce ținea cu tărie și curaj creștinesc devorat Ortodoxia străbună, prin el pierdem pe cel mai înfocat, ghibaciu și prudent apărător al drepturilor Bisericei Naționale; prin el pierdem pe cel mai aprig luptător al naționalității, pe clerical și cetățeanul model, care a știut a le împreuna pe amândouă
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
de încredere. -- Nu am să aștept să fiu devorată de kemași, să fii sigur! Dă-mi o armă și lasă-mă să mă lupt pentru viața mea și a surorii mele! Sunteți războinici și am să lupt cu oricine alegi! -- Devorată? Din nou, cascade de râsete, spintecând noaptea adâncă din apropierea pădurii. Ce îi putea amuza atât de tare? Mă înfuriam din ce în ce mai tare! M-am repezit către cel mai apropiat kemaș, i-am înșfăcat sulița și m-am aruncat peste căpetenie, într-
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
buștean. * Când m-am trezit, mă aflam la o intersecție în centrul Capitalei. Cântam din vioară, însuflețit de un hâr neștiut, plutind între două lumi. Știam că trebuie să înviu trăirea marilor clasici, să o aduc într-o contemporaneitate absurdă, devorata de pătimi murdare și orgolii putrede. Într-o lume a pornografiei, a drogurilor și a violenței. O sarcină aparent imposibilă, dar îmi simțeam publicul, inca viu, transpus, ardent. Zi de zi, aceeași intersecție, aceiași actori... și totuși alții. Mereu va
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]