234 matches
-
Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent. Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-aș teme că această noțiune a devenit între timp desuetă
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1489607121.html [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
nevoie... Și, fatidic, ne vom întoarce până la urmă exact de acolo de unde am plecat... Gloria? Ceva mai efemer și mai deșart nici că se putea inventa... Banii? De-a dreptul ridicol. Și atunci? Pentru ce? Stăteam în fața screen-ului computerului trist, dezabuzat, părăsit. Un story mai fad de atât nici că-mi puteam închipui. Aveam reputația unui tip rece, oarecum cinic. De ce mă acuzați? Atât cât mi se oferă reușesc și eu să dau. Am văzut pe Pământ atâta durere, atâta umilință
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1435946842.html [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Evei, copila exploatată, revoltată și, într-un târziu, maturizată, o reluare a firului unei istorii scandaloase, cu numeroase episoade controversate, unde moartea, drogurile și degradarea sunt peste tot. În același timp, romanul lui Simon Liberati are în fundal un peisaj dezabuzat, pigmentat de concerte punk, petreceri epuizante și o nebunie dezlănțuită, într-o lume ce nu mai caută nici un viitor. Eva, de Simon Liberati, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba franceză și note de Mădălin Roșioru, și în
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]
-
să plătesc o prostituată. Nu mi-ar folosi la nimic să mă trezesc din aceste excese într-o dimineață tristă, sordidă, în care să mă confrunt iar cu aceleași probleme ale inadaptării și singurătății, dar chiar mai trist și mai dezabuzat ca de obicei. Nu, pot spune că îmi doream altceva, mult mai important: să mi se redea bucuria de a trăi. Pe care o avusesem odată și acum nu mai era de găsit, și ajunsesem să privesc lumea ca un
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1463779737.html [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
DE TEATRU, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent. Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-aș teme că această noțiune a devenit între timp desuetă
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
al unor critici, dar de atunci nu se mai ivise nimic la ... Citește mai mult Anii trecuseră peste mine, nu mai aveam demult elanul juvenil, ardoarea, entuziasmul de odinioară. Priveam absent în urmă, către propriul trecut, către propriul ”eu”, acum dezabuzat, aproape inexistent.Urmăream multe dintre creațiile contemporane cu dezgust, iar când vedeam în parc perechile de îndrăgostiți sărutându-se și (era să spun) legând jurăminte de iubire, dacă nu m-aș teme că această noțiune a devenit între timp desuetă
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea multi, prea mici, prea proști și prea puturosi
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea multi, prea mici, prea proști și prea puturosi
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
pîrleazul pietelor.Nu se vede agonia lentă a medicilor rezidenți, a cercetătorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede dramă copiilor ai căror părinți pleacă dincolo pentru că nu pot supraviețui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tăi dezabuzati.Si atunci e firesc că pe lista ta de sacrificați ai tranziției să nu se gasesaca nici medicii rezidenți,nici cercetători, nici artisti.Dar nu e nici o pagubă, ei sînt oricum prea multi, prea mici, prea proști și prea puturosi
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
sau pierderea trenului“ (p. 64) Textul, oricât i-ar displăcea autorului, e o profesiune de credință a unui mare deziluzionat, care constată că nici poezia nu mai e ce-a fost. Motiv pentru care Val Mănescu împrumută masca unui postmodern dezabuzat, fără să reușească să ascundă faptul că, pentru el, poezia rămâne un modus vivendi. El trăiește asemenea mici drame, dar nu poate scrie despre ele decât la modul ocolit. Așadar, Efectul Placebo nu e decât un fals tratat pentru uzul
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
cunosc atâția alți prozatori de primă mână/mărime), voi îndrăzni să afirm totuși -și nu doar în ordinea de idei sentimentală! - că Veneticii sunt un roman bun, o lectură obligatorie pentru toți românii, și mai ales pentru un tineret debusolat, dezabuzat care nu găsește nici un motiv a se apropia de durerea indescriptibilă, sufletul scindat al unui neam cu trupul în două „țări vecine”, în „două limbi”, care sunt de fapt una singură..." - Ștefan Ion Ghilimescu: “...să subliniem caracterul pregnant al realismului
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
fusese ultimul său roman, rămas în manuscris și în arhivele Securității, în așteptarea ceasului de apoi, și datorită faptului că de la Moartea cotidiană îi fusese imposibil să mai scrie sub zodia nefastă a realismului socialist, Dinu Pillat ajunge un mare dezabuzat. în comparație cu Pia și Monica înzestrate cu vocația scrisului, el se considera "un veleitar superficial al literaturii", ceea ce l-a determinat să renunțe "cu luciditate la o impostură". Se vede că talentatul critic și eseist, planând cu atâta îndemânare deasupra lumii
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o dimensiune eroica, halucinanta, clocotitoare de viață. Ce fantastică diversitate de caractere și destine angajate pe același front! - diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități de prim rang în lupta
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
legendă, ca Păstorel, care, însă, la ocazii solemne, se punea la ,ștaif" ca nimeni altul, și vestimentar și în alocuții. Ca și cum ar fi fost adepții dictonului ,variatio dilectat", scriitorii capitalei noastre preferau fixației, mutația, care a fost și axa filosofiei dezabuzate a lui Montaigne. Anticarii de altădată În anii interbelici erau două feluri de anticari: cei mai mulți cu etalaje pe o mare porțiune din cheiul Dîmboviței sau pe la răspîntii, ceilalți, instalați în prăvălii proprii sau la Casa Anticarilor, de la Vama Poștei. Această
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
nu de istoria unui cuvânt străvechi e vorba aci, ba nici măcar de grupul liberalilor moderați, cari n-au pățit decât ceea ce le-am prezis noi de la întîiul moment de șovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi, dezabuzați și dezgustați, se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat și zdrențuit azi prin o involuntară complicitate cu roșii. Ei n-au știut, mulți nici nu și-au putut închipui ce va să zică roșu. Astăzi o știu pe deplin, deși
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
II, 47). O furie fără margini, dar care nu aduce cu sine nici sinuciderea, nici aruncarea lumii în neant. La un moment dat, Cioran mărturisește că a încetat să mai creadă în nimicire. Se și numește, de aceea, un „demon dezabuzat” (II, 372). Ce ar fi vrut să fie Cioran? Oricum, altceva decât este: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dar scepticismul nu e, în nici un caz, o opțiune, decât dacă, la limită, ia înfățișarea înțelepciunii. Altfel, ca drog („Scepticismul e drogul meu”, citim într-un loc. „Mă întărește și mă anihilează” Ă II, 341), el este semnul unui „demon dezabuzat” (II, 372), care nu mai crede nici măcar în „viitorul nimicirii”. Să ne amintim de Talleyrand, care „nu credea în nimic și care-a dovedit-o”. Dacă ar fi fost sceptic prin opțiune, Cioran n-ar fi simțit în preajma lui neputință
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rai este în aparență lesne de lămurit. Fiecare erou nu face decât să contribuie într-o mai mică sau mai mare măsură la conturarea unui personaj exponențial. Destinele lor scrise se împletesc în ,,voința colectivă a acestor tineri confuzi și dezabuzați de a înțelege sensul existenței”. Încercarea de individualizare a personajelor este minimă, excepție făcând Pavel Anicet și eventual David Dragu, deși insistența asupra dominantei personalității lor vine tocmai din necesitatea de a fixa un reper particular al acestei mase de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul lor de gravitate și realism este dublat uneori de o exacerbare a ludicului, dar nu pe coordonate livrești, ci mai degrabă în registrul unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor. Chiar dacă ai început lectura cărților cu gândul de a urmări la lucru un cavaler infailibil, constați că sfârșești meditând la micile feste ale existenței alături de un filozof dezabuzat, oarecum ridicol și confuz, obsedat de valorile metafizice ale unei existențe ce și-a pierdut sensul. Marlowe nu e decât proiecția unei vârste a eșecurilor anunțate, agentul secret al neputințelor ce așteaptă, după colț, să-și pornească marșul devastator. Scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
drama familiei Sternwood e jucată de cu totul alte personaje decât șantajistul cu identitate sexuală incertă, Geiger, sau decât asasinii din solda lui Eddie Mars. Întâlnirea cu generalul Sternwood se soldează - pe lângă un dialog plin de strălucire între două personaje dezabuzate, disprețuind fățărnicia și slăbiciunea umană, egale în cinism și în lipsa de iluzii privind existența - cu convingerea lui Marlowe că această primă misiune avusese doar rolul de a-l testa: Probabil doar mă pusese la încercare. Însărcinarea pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este că sunt prea coerente și mult prea spectaculoase pentru o femeie aflată în pragul unei crize de nervi. Aș spune chiar mai mult: limbajul Vivianei seamănă ca două picături de apă cu felul de a vorbi al lui Marlowe - dezabuzat, amar, amestecând discursul moral cu cinismul agresiv: Mi-e greață de tine. Mi-e greață de chipul tău. Mi-e greață să știu că faci parte din viața mea. Mi-e greață de predicile tale, de morala pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jumătate beți, cu sticlele de whhisky în mână, cântând pe aria din Tipperary. Itaca e încă departe/ Călătoria e lungă/ O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată, / O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată. Dezabuzat, Ulise este conștient de faptul că nici pe el și nici pe colegii săi călătoria nu i-a făcut mai buni203 și pentru a evita decalajul între imagine și realitate, diplomatul din Itaca are un plan: să-l închidă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și mai rar. Să nu ne jucăm cu mormintele..." (Domnițele). Până și "Marelui Orb" îi e "frică de cuvinte". Totuși instalarea în ne-vedere, în ne-cuvânt, în ne-spus e dramă, suspensie, preludiu al morții, idee amplificată într-o dezabuzată confesiune Către cititori: Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele IV Pe o poziție larg-cuprinzătoare amintind de Blaga, se situează un Nichita Stănescu frenetic, iscoditor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-am să mai ajung nicicând / Pe pământul de pe care urcam foarte lin / Luată de cineva de sus și dusă de vie / În lumea celor care nu mai vin". Nichita Stănescu invocase "morți subite"; Ileana Mălăncioiu se pronunță analog, teribil dezabuzată: Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel, Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu Și te voi dezmierda în tăcere o vreme Și doar apoi voi adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]