809 matches
-
de modelul în funcție la un moment dat, cînd mai aproape de expresia suficientă șieși, de subiectivitatea în plină expansiune, însă mecanismele de reglare a distanței sînt atît de subtil manevrate încît imaginea evită spectaculos atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o conștiință fascinată și sedusă de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pînă la urmă, care celebrează frumusețea
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
catolic, inchizitorial în fond, adept al dogmei extrapolate până la Utopie, reprezenta fizică scolastica a lui Newton, idealul ei clasic, staționar, bazat pe identitate absolută, ridiculizat, insă istoric asumat tocmai prin negarea lui. Pe când Joyce cu Ulise al său însemna non-identitatea, dezagregarea atomică a ființei umane avânt la lettre. Leon Bloom, eroul, fiind un permanent Nimeni al posesorului Peșterii, Polifem, un Oricare, cănd irlandez, de pildă, cănd iudeu și substitutindu-se rând pe rând prin monologurile sale existenței adevărate, care cel puțin pentru
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
ale personajelor, drept procedeu simplist de basculare în timp. Dar aspectul de reportaj - plasarea în juxtapunere a desfășurarii muzical-dramatice cu imaginile din studioul de imprimare a peliculei sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit paralelism al planurilor. Cu decenii în urmă acest procedeu ar fi părut o blasfemie. Astăzi apare ca fiind salutar pentru un public hrănit de noianul
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
său ca o sursă inepuizabilă de provocări. Dar el nu mai este varianta întrupată a transcendenței, ci imaginea coruptă și patetică a unei dezabuzări incurabile. Din semn plenar și din rezumat al Universului însuși, el a devenit un imn al dezagregării, imagine a impasului și materie primă într-un amplu discurs despre condiția fragmentului. Ruptă de suflul vieții și de aspirația către un absolut, fie el și iluzoriu, anatomia s-a preschimbat în carcasă, în geometrie vidă și în fetiș inert
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
iluziei, tendință spre disonanță și contrast; conștiință estetică; intuiția corespondenței artelor, imaginilor, senzațiilor; efecte de surpriză, noutate, varietate; hedonism estetic, anticipări ale ideii de "joc" și "gratuitate"; creație intelectuală, lucidă, opusă inspirației; noi genuri literare, tendință spre deschiderea, elasticizarea și dezagregarea formelor... Toate se regăsesc cu prisosință în Psevdo-kinigheticos. Capitolul XII devine implicit o invitație la colaborare. Doamnia ta, scumpe domnule Odobescu, te declari cu insistență "nevînător", deși i-ai însoțit încă din copilărie pe vînătorii de dropii ai Bărăganului, deși
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929 la Poemele în
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
îl miră lipsa de curiozitate intelectuală, indiferența pe care le manifestă eseiștii noștri față de ce se petrece în România. Luarea cu asalt a loteriilor, frecventarea frenetică a supermagazinelor, gunoaiele și vegetația sălbatică de care sunt înconjurate vilele din cartierul Primăverii, dezagregarea limbajului folosit în viața de fiecare zi, totul, susținea el, ar merita interpretat. Tu de ce nu comentezi, cu mintea ta sclipitoare, cu educația filosofică pe care o ai, ce se întâmplă în jurul tău? De ce te-ar interesa mai mult practicile
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
foame. - Tot, în afară de foame. Începea aglomerația de seară la shopping mall. Am mai cerut două cafele. Ca de obicei, mi-am umplut-o pe-a mea cu zahăr, vărsând puțin și în farfurioară. Când am observat, povesteam nu numai lenta dezagregare a grupului, ci și biografia foamei noastre. Ce s-a întâmplat cu ea și cu noi în douăzeci și unu de ani. La început, nu ne unea doar plăcerea să mâncăm, să bem și să fim împreună. Mai era și ostentația, da
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe formele simbolice pe valorile economice imediate. Pentru prima oară, în lunga sa istorie de oficiu propagandistic și clientelar, Salonul a încercat să se reformuleze și preia fenomenul artistic în toate variantele și cu toate
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
seamă un arhetip peren, o structură derivată din Logosul dintîi. E o reacție la sfîșierile sufletului romantic și la angoasa modernă, o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
din urma foarte real, dealtfel. Căci pentru unii dintre noi, porumbeii cu emanațiile lor sonore ce despică aerul începînd cu zorii zilei, și mai cu seamă cu murdăria care-i însoțește - un flux dezordonat de molecule aflate în stare de dezagregare - sînt o adevărată pacoste de care încercăm să scăpăm cît mai degrabă. Uneori nu destul de repede totuși, căci dacă izbutesc să-și așeze și să-și răspîndească ouăle, poți să te consideri pierdut, chiar și atunci cînd ai apucat să
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
le apreciază așa, unde se utilizează procedee „deja vu” luate din creația avangardei, a modernismului - de la colaje, pastișe, improvizații, teatru instrumental, până la soluții - etalon, caracteristice altor perioade, denumite generic „retro”. Comparativ cu modernul, antimodernul sau, mă rog, postmodernul pledează pentru dezagregare, disoluție. Ținta lui nu este de a construi, ci de a demola. De a renunța la congruență, de a dinamita demersul edificant, de a nu investi inteligență, sensibilitate, ingeniozitate. Deci, pe când antecesorii se străduiau să pună constituienții în ordine, până la
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Eliade). Mai putem include și pe alți mari creatori în aceeași spirală. Cum s-a putut trece de la sublimele Cantos ale lui Ezra Pound la urletele de agitator la radio, antiamerican și xenofob în anii de coșmar? Ce poate explica dezagregarea operei lui Knut Hamsun de la romanele elementare, de o forță vulcanică precum Foamea, până la scrierile unei vârste matusalemice când laudă nebunia lui Hitler și binecuvântează cruzimea nazistă contra propriului popor? Ambii au rămas prizonierii minciunii, refuzând să-și exprime regretul
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Neruda, un rapsod al dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți oamenii luați laolaltă". O altă serie deține semnul minus în biografie, dar și în creație. Dezagregarea pe ambele părți începe după o perioadă inițială de fertilitate și de respectare a adevărului. Se observă un proces de retezare a forței creatoare. La jumătatea drumului, ceva împiedică brusc înaintarea. De astă dată opțiunea nu e liberă, rezultat al
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
și că acopăr Golul de taină dintre noi. Târziu A mai plecat un stol de fraze, S-a scuturat din versuri sensul, Cad file albe dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare - Dar cât de dens se face punctul Din care s-a prelins o lume...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
formator. Henry Adams, celălalt autor de autobiografie (Educația lui Henry Adams), tot american, este, în viziunea criticului, "un gânditor al amurgului crepuscular", om al sfârșitului de secol XIX, "fin-de siécle", atunci când apare ideea eșecului omului modern, a falimentului educației, a dezagregării societății, în ciuda aparenței de lume consolidată. Avântul nemaiîntâlnit al științelor, marile descoperiri ale fizicii, abia acestea îi dau lui Henry Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (nu e timpul fato). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum pasabil e și artificiul prin care destinatarul e când bărbat, când femeie. În realitate există un singur emițător, deloc dispus să comunice, care
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
eseului aflat în discuție. Robert Musil, despre care eseul lui Ion Vlad cuprinde un capitol de o rară frumusețe, îi va reproșa lui James Joyce că s-ar fi oprit la jumătatea drumului. Pentru că, folosind mijloace vechi spre a înfățișa dezagregarea produsă de vreme și de vremuri, n-a reușit să refacă întregul și să ajungă la altceva. În Omul fără însușiri lucrurile vor fi duse atît de departe încît autorul însuși va fi nevoit să se întrebe dacă nu a
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
și lipsă de substanță! Uneori îmi vine să-mi acopăr timpanele. Să tacă muzica! Numai că sfârșirea muzicii, moartea ei, se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că nu e totul/ pierdut/ și calci pe ruinele Mării Sarmatice/ auzi vuietul unei povești/ de demult" (Epica magna), această figură se compune din chiar semnele dezagregării, ale eșecului, ale "pierderii" astfel cum o biserică ar fi construită din materialele unui templu păgîn. încredințarea vine pe o cale ocolită. Cuvintele de ordine ale crizei: neliniștea, frigul, uscăciunea se instituie drept insigne stilistice ale unei coerențe expresive. Ele
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
relevă că un nor de fragmente "răcite" provenite din destrămarea unui grup de "asteroizi" sau chiar "comete" (ansamblul filoanelor stilistice) orientate năvalnic pe o traiectorie progresista de expansiune a volumului și masei și suportând într-un mod legitim procesul de dezagregare sub greutatea propriilor acumulări și, implicit, o explicabila „calcinare” în virtutea unor temperaturi de ardere deziderativa mult prea avansate. Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Adrian Nistorescu și scenografia Anei Iulia Popovici. Din distribuție fac parte actorii Camelia Ghinea, Florin Ruicu, Constantin Bery și Mihai Vântu. „Spectacolul încearcă, prin râs, să dărâme mituri; un ins de la periferia unei lumi absurde, un martor impasibil al dezagregării istorice: prin intermediul lui străbate un răspuns posibil la marile întrebări, o opțiune deschisă fiecăruia dintre noi. Sperăm ca acest spectacol să ofere cât mai multe motive de reflecție și să atragă în mod deosebit tinerii în sala de spectacole“, declară
Agenda2003-44-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281654_a_282983]
-
acestea făurirea originalității operei sale. Volumele: Împlinire, Umbră timpului și Cumpănă dreapta corespund, primul, contemplării în liniște a trecutului prin reluarea - în sonete perfecte - a unor subiecte predilecte, ca o trecere în revistă. În Umbră timpului străbate spaimă îmbătrânirii și dezagregării, iar în Cumpănă dreapta încearcă efortul acceptării sfârșitului și a stabilirii unui echilibru. Toate trei volumele amintesc întrucâtva de Le temps retrouvé a lui Marcel Proust. În afară de poemele care în totalitatea lor se ordonează plenar, rămâne pasionant de a pune
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
ale lui Liviu Rebreanu (cu precădere Catastrofă și Itic Ștrul, dezertor) configurează unul din spațiile epice autohtone cele mai potrivite pentru o analiză a dezarticulării corporale. Ea poate servi nu numai ca mod de a înțelege relațiile dintre construcție și dezagregare organică și implicațiile lor logice, psihologice, biotehnologice și narative, dar și ca explicație tehno-culturală a unui clișeu critic pe cît de autoritar, pe atît de ineficient, aplicat literaturii lui Rebreanu: acela de "naturalism". Principalul argument al demersului ține de conceperea
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
unui grup de componente mecanice lucrative; pe de alta, totuși, el este întotdeauna biologic înainte de a fi mecanic." (Deleule, 1992, 220). Corpurile nuvelelor lui Rebreanu respectă interacțiunea factorilor kinetici și dinamici. În Catastrofă (1919), dezarticularea psihologică a protagonistului duce la dezagregare corporală și, finalmente, la explozie kinetică. David Pop, cetățeanul ardelean din preajma Primului Război Mondial, este un oportunist social, politic și religios: se căsătorește din motive de respectabilitate socială, e abonat și la ziarul local românesc și la cel unguresc, necitind nici unul și
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]