3 matches
-
și de talentele care, după Saint-Simon, trebuie să suprime prerogativele nașterii. Egalitarismul comunist rezidă în refuzul oricărei diferențe de condiție: „Comunitatea nu cunoaște decât egali” (Dezamy, 1842). Pentru a depăși economia de partaj proprie comunismului ancestral și a propovădui societatea dezalienată, Marx* se sprijină pe „egalitatea proletară”, născută din pauperizarea producătorilor industriali și din condiția comună a exploataților. Legată de progresul industrial, aceasta alimentează promisiunea unei societăți a abundenței în care inegalitățile naturale, fizice și intelectuale s-ar șterge în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agresiune a puterii - putând să ducă până la terorism* -, cu credința că din distrugerea dușmanului va decurge în mod necesar o societate bună. Dar Karl Marx* este acela care stabilește relația teoretică dintre revoluție și comunism. Pârghie necesară construirii unei societăți dezalienate, revoluția implică două condiții: ridicarea maselor, care și-au conștientizat misiunea regeneratoare printr-o elită raliată cauzei lor, și maturizarea modului de producție capitalist, împins la limite din pricina contradicțiilor sale. Din punctul de vedere al lui Marx, burghezia nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obiective ale instrumentarului gîndirii luate în discuție. Dacă analizează mașinile, o face fără să se supună orbește legilor lor. Ne putem întreba dacă variantele umanismului filosofic, fie cu omul ca măsură a tuturor lucrurilor al lui Protagoras, fie cu omul dezalienat al tînărului Marx sau cu omul-proiect al lui Sartre, nu au în comun și ca bază un anume dispreț pentru tehnică și mașinism în general. Dacă aici există o constantă, ar fi nimerit să chestionăm persistența unei mentalități magico-religioase în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]