49 matches
-
adevăr folosită curent în contexte care nu au nimic dintr-o intruziune agresivă în treburile altuia: ca simplă expresie de politețe, interes, de (re)stabilire a contactului uman. De fapt, întrebarea funcționează ca formulă de politețe în contexte care o dezambiguizează: precedată de o formulă de salut, însoțită de temeni de adresare și rostită cu o intonație specială, ea nu poate fi confundată cu cererea serioasă de informații asupra acțiunilor pe care (eventual) le îndeplinește la un moment dat interlocutorul. Întrebarea
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
modul ideal, spre o "pace eternă". Bineînțeles, provocările teoretice și practice căruia trebuie să îi facă față noul cosmopolitism, chiar și după ce și-a dovedit calitatea de paradigmă, sunt multiple. Un efort în această direcție îl reprezintă încercarea de a dezambiguiza presupusa relație egalitate sau cel puțin de continuitate dintre cosmopolitism și neoliberalism: "în ciuda faptului că termenul "cosmopolitism" este asociat uneori cu cel de "neoliberalism" și criticat totodată pentru pretinse culpe ce revin în realitate ultimului (cum ar fi pretenția de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
penal încât nici nu-l mai vizitez” (computergames.ro). Adjectivul e supus gradației, intensificării, realizate cu mijloace standard sau familiare: “asta a scris unu la roman - super penal băiatu” (clopotel.ro). Contextele nu sînt totdeauna suficient de clare pentru a dezambiguiza valoarea semantică a adjectivului. Sensul acestuia este dominant depreciativ, dar gradul calificării e incert. Termenii cu care intră în contrast îi atribuie uneori o intensitate maximă - “Frate, femeile la volan sunt dezastre. Femeile la volan sunt penale” (autoshow.ro) - , alteori
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
și construcții gerunziale, în timp ce listele și tabelele preferă juxtapunerea de substantive și adjective în forma de nominativ, fără indicarea relațiilor: "denumire entitate nonprofit", "repartizare fonduri". Faptul că în aceste formulări se evită în mod sistematic genitivul sau prepozițiile care ar dezambiguiza secvența nu se explică decît aparent prin nevoia de economisire de timp și spațiu: formele flexionare sau prepozițiile nu ocupă un loc (mult) mai mare decât juxtapunerea; e mai curând vorba de crearea unui efect de "stil telegrafic", asociat birocrației
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
acestuia față de filosofia de sistem și de gândirea „de catedră”. Modul său de a reflecta rămâne programatic eseistic (vorba lui Eugen Negrici, în sensul bun al termenului), iar aparatele sale critice sunt reduse la minimum. Ediția critică trebuia, însă, să dezambiguizeze neclaritățile și trimiterile sumare din textele cărturarului, ceea ce George Ardeleanu a făcut cu multă acribie, introducând, pe lângă notele privind versiunile, o a doua serie de note. Acestea au un caracter explicativ, oferind referințe complete la autorii despre care vorbește Steinhardt
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este așteptat față de omul care a plecat). Unele verbe tranzitive au particularitatea de a forma ambele tipuri semantice de participii, care se dezambiguizează în funcție de context: un volum citit (= care a fost citit) este, desigur, altceva decât un om citit (= care a citit). De obicei, dicționarele noastre nu înregistrează separat participiul pasiv (regulat, previzibil), ci doar pe cel activ. De exemplu, băut1 (din pahar
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
izgonire etc.) pot circula destul de bine dintr-o limbă în alta, pentru că funcția lor globală e unitară, dependentă de utilizarea în contexte similare, iar structura rămâne fixă. În plus, în comunicarea orală formula este rostită cu o intonație care o dezambiguizează. De altfel, ea e adesea însoțită de alte expresii "de apel" (engl. trust me, rom. crede-mă, credeți-mă), care contribuie la înțelegerea corectă a valorii sale pragmatice: "îți cumperi un sistem Apple (nu vrei să știi cât costă, crede
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea că sintaxa populară a relativului nu trebuie văzută ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane" (DEX); de aceea sînt folosite adesea cu o anume autoironie. Cel mai normal mijloc de echivalare terminologică rămîne în acest caz verbul a atașa și participiul său atașat (folosit adjectival sau adverbial, dezambiguizat de context). În formulele care anunță prezența unui document atașat, mulți utilizatori ai poștei electronice recurg la traducerea cuvînt cu cuvînt, la calchierea mecanică a unor structuri sintactice din engleză. Așa au luat naștere cîteva variante de mesaj-tip care
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
foarte nimerită imagine pentru o istorie care din păcate se scrisese totdeauna, de la nașterea genului, la o singură mână." (pag. 5) Nu e singura dată când metafora indusă de prezența duală (în pagină și deasupra paginii) a lui Cioculescu se dezambiguizează. Refăcând contextul cultural al literaturii române sub comunism, Manolescu aduce franc în discuție - pe lângă cea care scrie - mâna cealaltă, care răsfoiește. Sinteză epică, orice istorie are părțile ei inenarabile: În unele privințe, nu este exagerat să considerăm romanele, poeziile, teatrul
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
sintactice defectuoase (de exemplu: „dintre aceștia, majoritatea dintre ei...". Alte pleonasme sunt acceptabile, pentru că repetarea unei componente semantice apare fie cu scop de insistență, expresiv (am văzut cu ochii mei), fie pentru a preciza sensul unui cuvânt polisemantic, pentru a dezambiguiza un enunț. Adesea, vânătoarea de pleonasme (practicată în diverse auxiliare școlare) conduce către excese, descoperind sensuri identice în cuvinte și expresii între care există mai mult o legătură de domeniu sau una istorică. Printre pleonasmele adesea condamnate de profesorii de
Averse by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6342_a_7667]
-
făcându-le și mai prețioase. Tocmai de aceea, spuneam, este de admirat inițiativa editorului, de a nu ne furniza doar un CD, ci de a alcătui - cum a făcut și pentru alți scriitori - o ediție care să însoțească și să dezambiguizeze contextele înregistrărilor. Singura mică bizarerie (care, însă, poate fi și un semn de modestie) constă în absența numelui celui care a îngrijit ediția. După cum se prezintă volumul, acesta pare a fi, totuși, Ion Bogdan Lefter, eminentul specialist în Leonid Dimov
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își merită locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale poemelor se dezambiguizează parțial prin punctuație în primul vers. Nebărbierți trandafirii devine „nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor, ieșeau, în pantaloni de doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă” (p. 48). Poemul animal (2000) însă duce la apogeu aceste deschideri. În
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
un element inutil, ci unul cu valoare de conector pragmatic. Pleonasmele sunt de obicei ridicole prin repetarea aparent inutilă a unei informații, dar apariția lor este de multe ori justificată de intenția vorbitorului de a-și întări sau a-și dezambiguiza spusele. Adjectivul și adverbul personal intră în multe structuri care produc, prin redundanță, un efect involuntar comic: eu, personal, părerea mea personală, punctul meu de vedere personal etc. De fapt, construcția pleonastică nu este întotdeauna supărătoare. Termenul personal a căpătat
Eu personal... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5578_a_6903]
-
poate fi folosită în cadrul unei cercetări literare propriu-zise, decât cu multă circumspecție. Două sunt lacunele care restrâng utilizarea ediției la cercul specialiștilor: 1) nerespectarea ordinii cronologice a dezbaterilor, și 2) absența notelor și comentariilor, care să emendeze erorile participanților, să dezambiguizeze unele afirmații și să actualizeze contextele. Prima lacună se datorează, în cea mai mare măsură, faptului că ediția a fost începută înainte de 1989 (în 1976, mai exact), când nu se putea spera nici la o editare integrală a „Rotondelor 13
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
întinsă corespondență. Dacă nu putem fi decât de acord, pe criterii metodologice, cu separarea corespondenței literare de cea strict privată, nu putem să nu regretăm, pe de altă parte, că scrisorile nu beneficiază de un aparat critic care să le dezambiguizeze contextele. Precizând, bunăoară, care sunt articolele din presa literară la care se face atât de des referire în schimburile de idei dintre Brumaru și Alex. Ștefănescu ori Florin Mugur. În special scrisorile din anii ’80, care conțin aluzii la viața
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
care se cere salutată. Cu atât mai mult cu cât o consecință neașteptată, dar foarte probabilă, a acestui demers ar putea fi deschiderea câtorva dintre arhivele private care, deocamdată, rămân ferecate pentru public. Faptul că, de pildă, corespondența de față dezambiguizează, în mare măsură, raporturile existente în sânul grupării unu (atât cele literare, cât și cele personale), ar putea determina apariția altor documente, cum ar fi unele jurnale, despre care știm că există, însă pe care nu le-au văzut încă
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
această clarificare. Din acel moment, fiecare autoritate publică locală, care deja a primit, teoretic, pentru o vreme, în administrare aceste cinematografe, va putea acționa cu totul altfel, contractele vor putea fi angjate. Acesta este scopul pe care îl avem să dezambiguizăm proprietatea asupra acestor spații.
Guvernul pregătește un stimulent fiscal care să aducă Hollywood-ul în România. „Doar așa producătorii de film vor investi la noi” () [Corola-blog/BlogPost/339100_a_340429]
-
misterioasă, iar alteori au ales soluția dezambiguizării. Un astfel de nume este al-Ð"hir, al-B"”în: el a fost tradus prin „Cel din afara și cel dinlăuntru”, expresie la fel de misterioasă, și prin „Cel situat deasupra tuturor și Cel ascuns” - parafrază ce dezambiguizează - precum și printr-o transpunere, tot dezambiguizantă, în care cele două participii active care alcătuiesc acest nume sunt traduse cu participii pasive: „Văzutul și Nevăzutul”. 5.4. Mai ales în cazul unor nume coranice, se constată dificultatea de a echivala variat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
readuc în prezentul disecției un trecut pe care marii vinovați îl credeau aneantizat, iar micii vinovați se amăgeau că-l pot amâna indefinit"111. Etica Monicăi Lovinescu este supralicitată de comentatorii săi, dar e un sistem eficient de lectură, pentru că dezambiguizează nelămuririle legate de înverșunarea cu care acuză lobby-ul comunismului. Autoarea nu reproșează insuficienta poziție critică față de regim, deoarece știe că realitatea nu poate fi spusă fără anumite riscuri. Adevărul trebuie spus pe jumătate și acoperit cu ideologie. Ficțiunea distorsionează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Elementele nonverbale se află în diverse raporturi cu comunicarea lingvistică: dublează informația codificată lingvistic, întărind-o (a spune „da” și în același timp a da din cap în semn afirmativ), completează informația codificată lingvistic („Șterge praful!” - spune indicând spre birou), dezambiguizează informația („Pune-o aici” - spune indicând primul raft al bibliotecii), substituie elementele verbale (Vine? Îmi răspunse dând din cap în semn că „nu”), schimbă semnificația elementelor verbale (Ești foarte inteligent! - intonație, mimică, privire exprimând contrariul). În afară de faptul că reprezintă 90
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de vedere empiric, este veche de când lumea: frica irațională de ceva... Pentru ca lectorul să înțeleagă mai în profunzime geneza și autonomizarea treptată a acestui tip cu totul special de proză artistică, îmi propun, în debutul primei părți a studiului, să dezambiguizez, semantic, conceptele de "teroare" și de "groază", precizând, simultan, de ce am ales să mă concentrez asupra primului termen, în detrimentul celui de-al doilea, pe care îl găsesc mult mai puțin fertil din punct de vedere exegetic (deși, actualmente, apar mult
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însă atunci când violența stilistică devine marcă a pamfletului literar, această realitate e doar un pretext pentru evadarea în ficțional, ca joc artistic gratuit. Pe acest palier, poetul anulează gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termenii strategiei polemice prin nuanța de atac perfid atribuită ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata-vă putință de a vă eterniza într-o idee; e facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
noastre crâmpeie-crâmpeie de destăinuire cari de cari mai amețitoare și mai pline de slava lui Dumnezeu.93 Inserția pasajelor descriptiv-arborescente care amână supărător desfășurarea naturală a firului epic, lexicul căutat arhaic și patetic, aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]