7 matches
-
Instaurarea democratică: factori explicativi / 133 5. Există o teorie a tranziției sau a instaurării? / 139 Capitolul 5. Între consolidare și criză / 147 1. Definiție / 147 2. Legitimarea / 149 3. "Ancorele" consolidării / 156 4. Analiza empirică: Europa de Sud / 163 5. Dezancorare și criză / 176 6. "Exportarea" teoriei "ancorării"? / 183 7. Concluzie / 192 Capitolul 6. În căutare de explicații / 195 1. Întrebările / 195 2. Cum se explică prima democratizare? / 196 3. Cum se explică extinderea democrației? / 204 4. Care sunt condițiile esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
angajamentul instituțional propus de către elite. De aici necesitatea ca elitele să formeze "ancore" care se vor dezvoltă și stabiliza în timpul procesului de consolidare sau care se vor schimba, și, mai mult sau mai puțin treptat, vor disparea în procesul de "dezancorare" și criză 38. În perspectiva dezvoltată aici, avem patru "ancore" reale, studiate empiric (organizarea partidelor, clientelismul, neo-corporatismul, rolul de gatekeeper al partidelor), imputabile viziunii clasice a mecanismelor de reprezentare (electorală și funcțională). 1) Așa cum sugerează cercetările clasice ale organizării partidelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poate fi perceput în mod negativ, trebuie spus că acești factori, prezenți în democrație, aduc stabilitate și eficiență politicilor publice pe termen lung. Acesta nu este doar un scop agreat de elite, dar aduce și beneficii reale pentru societate. 5. Dezancorare și criză Aparent paradoxală, una dintre principalele concluzii la care conduce această analiză este aceea că procesul de consolidare, deși relativ slab, poate fi realizat chiar și cu un nivel scăzut de legitimitate. În acest caz, totuși, este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unui electorat moderat capabil să-și exprime nemulțumirea. Au urmat sciziuni și criza democrației creștine, precum și dispariția socialiștilor și a altor parteneri tradiționali mai mici, cum ar fi republicanii, liberalii sau social-democrații. Dar acest lucru s-a datorat contextului favorabil dezancorarii, marcat de dispariția anumitor condiționari și apariția unor factori stimulativi. În ordine cronologică, primul factor a fost păstrarea, în memoria colectivă, a fascismului. De la nașterea sa la mijlocul anilor patruzeci, democrația italiană s-a bucurat de o legitimitate indirectă, ca răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pentru câștigarea mandatelor și nu pentru afirmarea de valori și politici. (Se întrunesc astfel toate condițiile pentru dispariția "ancorei" de gatekeeping, mai ales în absența protagoniștilor săi). La începutul anilor nouăzeci, totuși, au existat factori stimulativi care au contribuit la dezancorarea partinică și clientelară. Ar trebui să atragă atenția, în mod special: impactul unor anchete asupra corupției, criza economică, referendumul din aprilie 1993 și schimbarea legilor electorale. Scandalurile și corupția au fost elemente permanente în istoria Italiei. Dacă ne limităm la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aflate în căutarea unui spațiu la dreapta (lângă noul partid moderat, Forza Italia) sau la stânga (lângă moștenitorul vechiului PCI). Un amalgam complex de constrângeri, diminuate treptat până la dispariție, precum și prezența unor factori favorizanți, vizibili la începutul anilor nouăzeci, explică evoluția "dezancorării" partidelor, a patronajului, a gatekeeping-ului, adică a întregii scheme de consolidare în Italia. De aici criza parțială, apariția noilor partide, o consolidare nouă cu semne evidente de continuitate cu precedenta. 6. "Exportarea" teoriei "ancorării"? Subliniind, din nou, faptul că ipotezele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
obiectivele deja fixate) (Ake, 1975; Morlino, 1980; Sanders, 1981; Dowding și Kimber, 1983; Ersson și Lane, 1983). II. Teoria "ancorării", ilustrată în acest capitol, permite evidențierea căilor care ar putea duce la o criză prin mecanisme de "de-legitimare" și "dezancorare", identificate atât în cazurile analizate inițial, cât și după anumite "ajustări" ale ipotezei, efectuate în alte zone. În acest sens, fără a face vreo "profeție", de altfel incorectă și inacceptabilă din punct de vedere metodologic, această analiză face posibilă individualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]