20 matches
-
9/21 aprilie 1877, principele Carol - la sugestia lui Kogălniceanu - a refuzat invitația, precizând, într-o scrisoare de răspuns, că părăsirea Capitalei într-un moment în care era posibilă o invazie turcă ar fi fost considerată de populație ca o „dezerțiune“. ocupa punctele strategice de pe malul stâng al Dunării de îndată ce rușii vor intra în Moldova.30 În ziua de 12 aprilie, Consiliul de Miniștri adresează poporului următorul manifest: „[București, 12 aprilie 1877] [Consiliul Miniștrilor] În dimineața de 11 aprilie, guvernul a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gonzalv Ionescu, gafeurul cu delegație, bufonul inconștient, dublul negativ al ironistului ("se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui"). Privit cu disproporția comică, slujind ironiei, Ioanide sfidează triumfător și în amor: "posedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă". Dezerțiunea comică a lui Hagienuș și a lui Suflețel de la locul scenei surprinse între Ioanide și Ioana nu este ceea ce pare. Oroarea de indiscreție (Hagienuș?), postura nepotrivită de voyeuri fără voie nu ar fi dat un asemenea impuls energetic retragerii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
zice dramatic, pentru mine aproape de neînțeles, al emigrării atâtor tineri, buni specialiști și minți splendide, spre țări - nu mai calde, ci mai bănoase, mai bogate, cu o civilizație „gata făcută”, Înaltă, unde te poți „pur și simplu acomoda, așeza”! O dezerțiune, de fapt, de la „ideal”, pentru a prelua limbajul și psihologia pașoptiștilor, al lui Eminescu și al ardelenilor luptători, deoarece acești mii și mii de tineri care pleacă, zic ei, frustrați de criza prelungită politică și economică a României, deplângând, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pragul de la care Robinson, figură de escroc și criminal, îi apare superior prin persistența într-o idee, deși una de o calitate dubioasă. Urmînd destinul și pe acest fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se întoarse cartea, dar nu am mai reluat legăturile din trecut. Pierdusem iluziile asupra încrederii ce-i inspirasem și o prietenie care nu se bazează pe o stimă reciprocă nu se cârpește. Dar să revenim la inocentul vinovat al acestor dezerțiuni. George împlini trei ani, Ionel îl revendică, voia să-l crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură, activism și contemplativitate, altruism și egolatrie)???". Chiar atunci cînd devine mai inclement, condeiul eseistului se moaie în culori bogate (inclusiv starcorare), accentul căzînd pe modalitatea execuției, pe prețiozitatea care absoarbe (absolvă!) precum un burete impuritățile: "Antonesei, nepotul
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
artiștii, noi scriitorii, noi gazetarii, și aici trebuie să ne înarmăm pentru a combate obscurantismul, pentru a demasca și lichida curentele decepționiste, suprarealiste, existențialiste, adică această întreagă gamă de manevre care împing pe oameni la deznădejde, la încrucișarea brațelor, la dezerțiune, la refugiul pe planuri ireale". De asemenea, consemnează propriul punct de vedere, atît de dezolant, al poetului mai tînăr ce renunța, după cum vedem, la "libertatea de-a trage cu pușca": Acest lucru a fost înțeles în mare parte de majoritatea
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
aceasta, o netă admirație (atunci când e profesată de autorități ca Nicolae Manolescu și Eugen Simion), dar se dă la o parte din calea ei. Recunoaște, de altfel, aproape fățiș că nu-i înzestrat pentru așa ceva. În patosul acestui peisaj al dezerțiunii se pot subînțelege, fără echivoc, contururile unui autoportret: „În loc să declare un război necruțător degradării spiritului critic, să intre în jocul mortal al deciziei neiertătoare și al înfruntării bărbătești a pericolelor ce pândeau de peste tot peisajul bolnav al literaturii române contemporane
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
și autosuprimarea discursului liric. După ce a slujit un ideal național legitim, a avut decența de-a nu-și implica poezia în aranjamentele de partid, în strategiile năzuind la privilegii politicești. Prețuitor al bardului transilvan, E. Lovinescu consemna cu generalizatoare amărăciune dezerțiunea sa literară în numele unei falacioase "ascensiuni" sociale: "Numirea unui scriitor ca ministru nu este, prin urmare, o ascensiune, ci o coborîre din domeniul eternului în domeniul vremelnicului și al ierarhiei. Ca poet, Octavian Goga a scris o pagină în literatura
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
pierde ocazia și vor veni în număr cât mai mare să-l sărbătorească cum se cuvine. Să nu uităm că ochii concetățenilor noștri minoritari sunt îndreptați asupra noastră, astfel că lipsa oricărui român dela acest rar eveniment ar constitui o dezerțiune. Prețurile de intrare la aceste festivaluri de înaltă clasă, servite de cel mai distins fiu al țării, sunt foarte modeste. Nu există sacrificiu prea mare pentru cei mai modești frați, când e vorba să afirmăm prestigiul artistic al nostru. Români
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
Gheorghe Grigurcu În legătură cu Ana Blandiana se pune din nou chestiunea scriitorului-cetățean. Adică cea a implicării noastre în viața civică, taxată de unii drept o absență de la masa de scris, o dezerțiune dacă nu chiar o impostură. Cu cîtă astuție încearcă a întoarce lucrurile pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
scris, o dezerțiune dacă nu chiar o impostură. Cu cîtă astuție încearcă a întoarce lucrurile pe dos cei cărora nu le convine o anumită atitudine a scriitorilor și care se străduiesc, în consecință, a produce o stare de confuzie! Căci dezerțiunea nu este oare mai curînd a celor ce-și înfundă capul în nisipul acceptării amorfe, al tăcerii confortabile, decît a creatorilor care iau cuvîntul în agora, asumîndu-și un șir de dezagremente? Nici de impostură n-ar putea fi vorba, deoarece
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
mai real folos partidului. Paradoxal, un număr limitat de specialiști, în finanțe, economie, au fost acceptați și apoi înălțați, cu toată formația lor marxistă inițială. Dintre vârstnicii conducători, prea puțini aveau o calificare superioară. Mariajul n-a deranjat, cu inevitabile dezerțiuni și rateuri. După ce a fost premier țărănist, dl Radu Vasile este în zilele noastre parlamentar Pedist. Pierderi previzibile, însă, într-un climat general în care a sări din barca ce se clatină în yachtul salvator s-a transformat într-un
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
de prudență". Sunt astfel mustrați indirect criticii din a treia generație postmaioresciană, care, în acei ani tulburi, ezitaseră a coborî în "tranșeea ideologică" a militantismului proestetic, cu excepția lui Pompiliu Constantinescu. Să fi fost această ezitare un soi de prefigurare a dezerțiunilor masive ce s-au produs după comunizarea țării? A colaboraționismelor de care, helas, n-au rămas străini nici cîțiva reprezentanți de marcă ai criticii interbelice? Oricum, rîndurile lui E. Lovinescu exprimă o neliniște pe care o putem aprecia drept vaticinară
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul cum e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins-o, contribuind la consolidarea „mitului” acestei societăți literare. Căci părăsind-o, s-a găsit dintr-odată întro
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
gândul lui intim) și cea dintâi reacție când i se comunică de către amicii malițioși fu că se acoperi de o paloare mortală și-și mușcă mustața cu o violență neobișnuită pentru temperamentul lui plin de decor. El nu văzu aci dezerțiunea Ioanei, ci o jignire personală, o insultă premeditată din partea lui Ioanide, lucru ce ar fi putut într-adevăr să fie interpretat astfel, pe bună dreptate, dacă arhitectul, cu totul abstras, s-ar fi gândit o clipă la așa ceva. De fapt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de dimineață, așa că probabil, până la urmă, va renunța să mai plece. Încă neîndrăznind să creadă că l-a oprit definitiv, ea va surâde, măgulită de interesul pe care vorbele lui i-l arată. După atâția și atâția ani, după atâtea dezerțiuni și atâtea întoarceri, iată-i cum stau de vorbă, la fel ca în primii ani. în penumbra hall-ului, obrazul lui bronzat încă mai pare tânăr ; aproape tânăr îi pare și trupul, îngrijit îmbrăcat, pe care mult timp a reușit să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Făcut-am multe bisericuțe în trecutul nostru, toate triste și mici. Improvizații de credință. Ștefan cel Mare și-a exercitat ocazional un sentiment de pietate și ne-a construit pe loc atâtea și atâtea biserici, locașuri minore și amărâte ale dezerțiunii din lume, și nici o construcție monumentală, care să intensifice un sentiment de viață și să-i dea nesfârșitul dramatic și vibrant care năpădește sufletul în orice atmosferă gotică. Nu numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nostru, vom sublinia de îndată că între acele cauze și împrejurări ale declanșării ostilităților militare, un anume loc îl ocupa Principatele Române, și anume: violarea, de către ruși a frontierei la Balta, „provocările” Petersburgului în cele două Principate, incitarea românilor la dezerțiuni din Imperiul Otoman etc. La toate cele amintite se mai adaugă și o serie de incidente de importanță secundară, dar care, în momente de tensiune, căpătau amplitudini nebănuite. De pildă, rezidentul Ecaterinei a II-a la Varșovia, Repnin, l-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]