5 matches
-
proprii romanelor de acest fel). Idila, nu chiar foarte romantică, despre care, mai ales din punctul de vedere al tinerei, este de fapt în structura romanului un comentariu - mai violent decât în alte capitole - în același sens al demitizării și dezeroizării care prezidează întregul roman. Episodul 14. Boii soarelui. Este una dintre cele mai impresionante demonstrații de virtuozitate stilistică din literatura moderna. Referirea homerica este la popasul lui Ulise pe insula zeului soare Helios (Trinacria - actuala Sicilie) unde, împotriva poruncii lui
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/james-joyce-ulise-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
a și fost înțeleasă melodrama ca un "gen-proces", ce se împlinește prin permanenta sa metamorfoză 77, ba chiar ca un gen experimental, plasat mereu în avangarda artei moderne ("kinetic new theatrical art form"78). Mutatis mutandis, chiar dacă umanizarea (și, implicit, dezeroizarea) artei aduce cu sine răsturnarea ierarhiei de valori consacrate în "vechiul regim", oricât de iconoclaști ar fi, adepții și admiratorii entuziaști ai melodramei n-aveau cum să accepte că lumea e golită de sens și lipsită de transcendență. În loc să fie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tulbură grozav, măcar că până atunci nu se temuse de toți monștrii". Coborârea de pe soclul eroic a împăratului "cu glas răgușit și împleticit, care nu era al vreunei ființe de pe uscat și mai degrabă cum este de obicei al fiarelor mării", dezeroizarea atrag după sine și atât de cunoscuta tehnică a demitologizării: "Hercule socoti că venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de exploatarea unor elemente ale unor mituri celtice, creștine, chinezești), chiar dacă printr-o serie de ,,fișe pentru roman" desprinse din ziarele epocii, se conturează ca fundal al narațiunii perioada stalinistă. Renunțarea parțială la tutela mimesisului, densitatea nucleelor mitice, eroizarea și dezeroizarea, construirea unor personaje trăind deopotrivă în istorie și mit pot fi privite și la Ștefan Bănulescu ca o tentativă de incriminare a ,,contrafacerii de mituri" în comunism - după cum demonstrează în monografia destinată scriitorului - Monica Spiridon, dar și prin încercarea de
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
din închisoarea piteșteană de „reeducare” care acum acționează în libertate, iar în altul se evocă și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea occidentală, ea înseamnă dispariție a simțului axiologic și răsturnare diabolică a valorilor, dezeroizare și desacralizare, uniformizare și depersonalizare, somnul conștiinței și dictatura lui „Nimeni”. Iar în cazul distopiei prospective, echivalează cu existența în „postreligie”, „contrainițierea”, destine „necoagulate” și lipsite de orice „racord ontologic”, dictatură a minorităților și a „corectitudinii politice” și, nu în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]