22 matches
-
Vicepreședinta citi și ea bilețelul, tastând magnetic cu degetul mic printre rânduri, apoi îl împături repede cu degetele ei subțiri și cuprinsă de o spaimă zombică, cu un zâmbet serafic și diafan, îl subtiliză între sânii ei imenși, palizi și dezesperanți. Misterioasa doamnă era îmbrăcată într-o rochie de mătase roșie, fosforescentă și transparentă, astfel încât se puteau vedea bine formele ei voluptoase, însemnate prin părțile cele mai intime cu niște tatuajele runice foarte curioase. La gât, pe mâini și la picioare
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1338365993.html [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
2] Așa se face că ceea ce se oferea în forma penibilă a manifestărilor de proletcultism, de aici încolo, sub eticheta de literatură revoluționară în așa-zisa Republică Populară Română nu reprezintă în istoria culturii și civilizației românești decât un gol dezesperant și o pustiire spirituală fără precedent și fără limite. Literatura română - în sensul a ceea ce până nu demult merita să poarte acest nume - își încetase cu totul existența. 1.1. Exilul între vocație și destin Și totuși suflul autentic - implicit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
a omului ca să nu-i mai rămână decât drepturile. De ce s-ar schimba "de sus" un detaliu care ține de sfera atât de puțin accesibilă a sentimentelor, și nu prin dotări, laboratoare, logistică? În fond și aceste aspecte ne deosebesc dezesperant de țările Europei, când, proaspăt întorși din călătorii, ne apucăm să comparăm și să suferim de pe urma decalajului. Împărtășesc mai degrabă opinia unui alt "optimist" care spunea că România o vor schimba dinăuntru și "de joi", cei peste un milion de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
obsesie a imaginii cristalului': „Acolo unde, ca În lumea anorganic?, ochiul este speriat de analogia materiei, descoper? Îndat? ?? acest mizerabil noroi e capabil a se organiza Într-o form? geometric?, splendid?, rezonabil?? ?i luminoas? Chiar firul de praf cel mai dezesperant, îra?ional, pus sub un puternic microscop, apare că o aglomerare de pietre pre?ioase ?i atomii materiei celei mai deprimante se relev? a fi un adev?rât sistem astronomic. Triste?ei pe care o produce haosul Îi urmeaz? entuziasmul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
axiologică opusă. Trecutul apropiat este concret, aparent „realist”, relativ bine cunoscut, confirmat de mărturii numeroase și consemnat în documente cunoscute. Adesea, el este impregnat în experiența nemijlocită a contemporanilor, astfel încât se insinuează dramatic în prezent, la care aderă în chip dezesperant pentru filozoful social. Nu este ușor de scăpat de el și de viciile pe care el le-a acumulat. Dimpotrivă, trecutul originar (chiar cel istoric, pentru a nu mai vorbi despre cel preistoric) pare, la prima vedere, fabulos, neclar, mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
așa din cauza unei ordini destinale a lumii, că nu există un mare mecanism al istoriei imposibil de oprit, că de fapt cheia este găndul individual, firav, abia pălpăind, că de fapt profețiile apocaliptice produc, nu exercițiu împotriva căderii prevăd, realitățile dezesperante. Abia restabilind demnitatea individului, a spiritului acestuia, începe să fie întrevăzută și soluția, una nemiraculoasă, dificil de atins, dar care este „aici” sub ochii fiecăruia. Și atunci, trebuie să ne întoarcem, reflexiv, la „a fi”, „a ști”, „a face”! „A
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar fi proiectat Într-o disperare ultimă atunci, În pubertate și adolescență, dacă nu m-ar fi „sprijinit” și salvat o anume inconștiență și vitalitate a vârstei și a rasei; nu, ci printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică. Întrucât temeiul speranței (ca și al credinței) e exterior lumii contingente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
treabă ușoară, la îndemâna oricărui veleitar lacom (de putere și privilegii). Azilul planetar Deunăzi, mi-a căzut în mână un document stupe fiant. Dacă este autentic - și după verifică rile pe care le-am făcut este - ne aflăm dinaintea unei probe dezesperante de sminteală instituționalizată. E vorba de o listă de recomandări pe care membrii unui juriu al Comisiei Europene trebuie să le respecte, atunci când judecă și selectează diferite proiecte de cercetare. Carevasăzică, ești invitat într-un board de experți, capeți spre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru a
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Barbu Cioculescu Doborât de diavolești dușmani, dezastruos deformat de destin, doldora de devastatoare efecte, dureros debusolat de dizarmonice disfuncții, derutat de derizorii duplicități, disparități dezesperante, dominat de dorul dispariției, devastat de dispute devoratoare, debilitat de dibuiri divergente, drastic decodat, dat de dușumea, dramatic dezdrumat, dârdâind delimitativ, dosit după deget, discreționar dezmembrat, decimat demografic, demoralizat, dezorganizat, departe de distinsa, drăgăstoasa, divina Uniune Europeană - dar dat dracului
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
cu chibrituri. E poate cel mai slab text din tot volumașul, taman pentru tezismul explicit. Chiar cu bucla epicului închisă conștiincios la final, povestirea rămîne doar la stadiul primitiv-demonstrativ. Pe scurt, dacă vreți un alt Papini decît cel ultracunoscut din dezesperantul Un om sfîrșit și din Gog (acesta din urmă pare, la recitire, naiv și mult mai puțin ,revoluționar" decît la prima degustare), volumul Chipuri de oameni, reeditat acum la Editura Leda, sub aceeași siglă Corint, vă poate satisface această dorință
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
ocupați vreo jumătate de veac. Seara, prin hoteluri și hanuri, vorbeam cu Shaganè. Flamanzii erau convinși că practicam cu ea coituri de vis pe socoteala lor, deși încercasem să-i conving că în cazul ăsta, cel puțin, nu mint: sunt dezesperant de eurocentric și nu-mi plac deloc femeile exotice, ci doar europencele brune sau șatene; o formă de infirmitate pe care nici măcar nu caut să mi-o depășesc. — Nu trebuie să-i admiri, Shaganè. Cunoșteam bine rasa celor doi paznici
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
voința supraomenească a unui regizor de geniu. Dar... regizorul lipsește. Actorul este singur pe scenă, doar el cu proiecțiile umbrei sale, și tot ceea ce trebuie să facă este să comande umbrelor să îl urmeze. Călătoria spre sine este o aventură dezesperantă, fără sfârșit si, forțând puțin lucrurile, fără țintă. Pentru că Școlarul Durerii nu are răbdare să crească, să se ajungă din urmă, nici măcar să se privească în ochi. Poate din teamă? De aici și receptivitatea mărită la posibilitatea unui eșec. Tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în cerc: Parcă era un făcut, o dreaptă linie care mă orienta, care arăta direcția spre locul tragediei. (Cel vis frumos) Și apoi: Zadarnic, zadarnic încerc, Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Parafrazând, putem spune că cercul este mai dezesperant decât linia dreaptă, pentru că nu oferă nici o ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze contra noastră inamicul ? Ca să nu te mai întreb, dragul meu, și la care anume inamic te-ai gândit, în condițiile în care muțenia dezesperantă a lui Brătianu nu ne lasă să vedem dacă vom mai ieși vreodată din neutralitate și dacă vom merge cu germanii sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înspre ultimele finalități ale spiritului. Omul care trăiește în mizerie și n-are spirit revoluționar este ultimul imbecil al pământului. El e incapabil de disperare, acest reazem permanent al revoluțiilor. Omenirea împărțită între exploatatori și exploatați oferă dualismul cel mai dezesperant, dezbinarea cea mai dureroasă. Și ceea ce este sfâșietor în această situație este că s-au găsit oameni care să atribuie exploatatorilor calități, merite, virtuți, să le explice ascensiunea prin valori, iar celorlalți căderea prin deficiențe. Marii posesori ai acestui Pămînt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înalt-intelectuală, responsabilă, dar și ca ocupație înceată (slow), tihnă a gândului și nu ciocănire frenetică de taste. Un protest melancolic la adresa unei epoci și a unei țări grăbite și superficiale (pleonasm?), cu o literatură „fiziologică“ și siliconată, aflată într-o dezesperantă lipsă de repere. E greu să fii răbdător la nervi, e oximoronic de-a dreptul, dar tocmai grija aceasta față de limbaj dă îndreptățirea ultimă a revoltei. Scriu bine, scriu atent, și ce îndatorire mai gravă avem în acest dürftiger Zeit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mistuitoare de a trăi, de a crea ceva mare și important, de a înțelege totul, de a deține cunoașterea și experiența deopotrivă". Treptat-treptat, Anaïs descoperă că "firea ei adevărată nu este să fie soție, să fie bună. Este rebelă, capricioasă, dezesperant de activă și de pătimașă". Educația primită, tabuurile morale, "loialitatea absolută și pătimașă" față de soțul său o înfrânează multă vreme. Tânăra rezistă, își face un titlu de glorie din a rămâne o soție credincioasă și devotată. Începând cu 1928 totuși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai puțin deghizate, a lui Ceaușescu și al desemnării unei conduceri reformiste, "cu față umană". Dezamăgirea cumplită la vederea marelui spectacol de fidelitate necondiționată față de Cârmaciul reales la al 14-lea Congres, cu corolarul marelui miting popular care încheia această dezesperantă butaforie într-o capitală sufocată de măsurile polițienești fără precedent până și în acest oraș, care văzuse atâtea în ultimii 50 de ani, a fost probabil picătura care a umplut paharul. Și asta cu atât mai mult cu cât, sperând
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]