106 matches
-
limitele, punctual vorbind, mai mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-o orbire de sine învârtoșind echivocuri - începusem să dezghioc o infimă descurajare, presentiment salin că dinspre oricine reciprocitatea vreunui râs înfundat - fără cruzimea vreunei îndoieli - are rarisima șansă de-a izbucni homeric. Trîitor ascuns Vedeam capul strivit al unui șarpe atârnând pe-o ferăstruică rotundă, făcând parcă mătănii în
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
auzea./ Și lumea se desigila./ Lumea, iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
mele adâncite și calde ies doar noaptea la pradă îmi adulmecă pe rând splina, ficatul, rinichii fără a se înfrupta însă din organele străzii ca un șarpe cărămiziu limba răzuiește luna de solzi rămâne așa ca o nucă de cocos dezghiocată de orice urmăde viață înot orbește în secrețiile gândurilor ca-ntr-un lichid amniotic oasele se decalcinează ușor o mână cioturoasă îmi strânge pielea ca pe o foaie de cort nu mai e mult și ajung o celulă conservată în
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
pământ și mare, Iar din adâncul apelor ridicate în nori Se-nalță cârduri de pești prefăcuți în cocori, în timp ce chemarea lor răsună bătrână Ca o limbă de clopot într-o catedrală de lână. într-o păstaie Pentru că nu m-am dezghiocat în alte și alte ființe asemenea mie, Vârstele au rămas închise în mine Ca semințele adormite într-o păstaie, Prea fericită ca să încerce să spargă sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
mijloc, spațiu sfînt în clocotul izvoarelor pătrate, loc tapisat cu ierburi mătăsoase, teribile-n tăiușul fin, popas presărat cu pietroaie de smarald și alte topaze safirii plus bulgări de cristal logodiți cu, oh!, roua clandestină. Dumnealui, c-o sfîrlă duioasă, dezghioacă iluziile ca a pe-o nucă proaspătă, cu coaja verde, descătușează-n aer curcubeie, le transformă-n coapse de, de... femeie, te-mbie să-ntinzi mîinile șiroind de cuvinte, cu unghiile zmulse de cleștișorii disperării (dis-pe-ră-rii, urlați în cppr, mai
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
Eugen Suciu Apă: ce cuvânt Totul a pornit de la o eroare firma Rembrandt are șase nuanțe de alb le scriu: dar domnul Paul ce face? ,șade la dânsul în birou dezghioacă hălci de poem șase pe zi" sigur El s-a jucat cu șerpii el cu securile el până a sclipit ca ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
bine... fiindcă seamănă". Sarcastic e, ăn răspunsul său, Camil Petrescu. "De ce scriu? Cred că din aceleași motive - desigur metafizice - pentru care au scris atâția ănaintea mea. Socot ansa că ăntrebarea d-tale e mult prea generală. Am putea s-o dezghiocam an câteva mai deosebite. De pildă, printre acestea, si ade ce public?a. Iar atunci răspunsul meu ar fi mult mai greu. Am crezut multă vreme că părerea publicată poate modifica materialul istoric, am crezut an eficacitatea ideii, mi s-
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile adîncului;/ Carnea cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită spasmodic, neînțeleasă agonie a unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii,/ Neprovocînd niciun regret cu extincția lor" (ibidem). Pornind de la preceptele biblice, de la "alegoreza" Sfintei Scripturi, poetul ajunge a formula un catehism delirant al deznădejdii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
încearcă... TE-AM AȘTEPTAT Te-am așteptat, dar n-ai să știi, Ca florile se ofilesc, reci și puștii, Te-am așteptat, în iarna, înflorind, Tu nu-ai venit, trimis-ai gerul șuierând. Te-am așteptat, înflămânzind cuvinte, Tu-mi dezghiocai versuri, cuminte, Doreai să îmi atingi covorul boltii, Și ne-am pierdut, mănați că hoții... Te-am așteptat, rugându-mi firea, Să te aștearnă blând pe o icoană, Si primprejur, să-ți simt vestirea, Ca în sfârșit e și în
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori și o singură, mare, sfântă slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și foc. miezul pietrei are sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
afișat și o tehnică exersată a scriiturii. Deși nu e o lecție de anatomie (uneori este și asta), fiind mai mult o lecție de psihologie și de sociologie, romanul Pupa russa execută cu artă și migală o operațiune extrem de delicată: dezghiocând trupul unei femei, prozatorul este convins că miezul lui e sexul. Principiul generator fiind stabilit, mai rămânea de făcut demonstrația. Pericolul pentru un scriitor teoretizant ar fi fost, din câte îmi închipui, să facă metafizica sexualității în loc de fizica amorului. Gheorghe
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
la examene, un fel de robot, n-am reușit niciodată să-l înțeleg în numele cărei finalități se purta astfel -, am muncit mult, silabisind în cărți străine ai să rîzi, dar am studiat chiar și un articol în japoneză pînă am dezghiocat cursul. Iar astenia căpătată am tratat-o alături, în partea centrală a Universității, în sala de lectură, cu opere capitale ale literaturii, la operă, la teatru, cum mă învățase în anul întîi o... doamnă surîde Mihai amar, nemulțumit că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Ioan. Diavolul îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune în Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește în inima ucenicului când acesta bâjbâie între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trecut. Ca zeilor vechi, viguros ne bat și nouă, călătorilor, inimi în piepturi. Dar, spre deosebire de Scardanelli, poetul acela atins de aripa demenței și îndrăgostit etern de Diotima, eu știu ce-ar mai fi de făcut și de spus. Trebuie să dezghioc imaginea filigranată a celor două localnice care ne-au surprins fotografiindu-le hibernala grădină zen din fața casei. Este frig; părul desfăcut mi se revarsă pe umeri, ținându-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul lui, Jocul secund este așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a dezghiocat. O reconstituire nostalgică a clarității din cioburi neîndoios frumoase: "Crescut, între mâini ca de apă,/ Ce lucru al tainei cercai?/ Sub verdele lumilor plai/ Arai o lumină mioapă." (Aura). Trebuie, deci, să te apropii prea mult ca să vezi minunea. Și
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
trecere prin uși translucide de sticlă, te conduc acolo unde Maxim Dumitraș redescoperă lumina dintâi a lumii, resturile ei calcinate, culori primordiale. Imaginați-vă că ați tăia un perete de cretă într-un munte uriaș și din el s-ar dezghioca cochiliile unor animale nemaivăzute, că ați rătăci pe un țărm alb, unde valurile au zdrobit milioane de cochilii și că tocmai aici poți regăsi cu uimire ceea ce nici tu nu știi că există în celula ancestrală pe care până acum
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
având însă o linie coregrafică proprie, cu foarte multe mișcări plecate de la sol, ceea ce ne-a amintit, în oarecare măsură, de Christine Bastin. Dansul lui Milli Bitterli este însă mult mai dinamic, de o mare viteză în schimbarea configurației sale, dezghiocând toate încheieturile și punând în mișcare toate categoriile de mușchi. Dar dacă toate mișcările îi aparțineau, linia în care se oprea uneori, prelungă și pură, era o moștenire, chiar dacă neconștientizată, din formele clasice. Vom reveni curând și cu prezentarea altor
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
nobila răscumpărare pe care i-o face o delicată privire de poet. Nu de gospodar, ca de atîtea ori la Arghezi, surprins de diapazoanele grădinii, ci chiar de poet care tulbură, cu toată precauția, o vrajă. A vieții care se dezghioacă din veșmîntul cel mai veșted. Ceea ce nu înseamnă că speranța e cuvîntul acestei cărticele. Doar o reținere calmă, patina discretă a celor pe care viața i-a pus la încercare, și pe care îi încîntă, răscumpărare a marilor dezamăgiri, micile
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
întregi, pentru cîte 10 zile sau două săptămîni, alese tocmai la crugul Anului, în pragul Sărbătorilor ce îndeamnă la o trăire adîncită a identității noastre spirituale. Etnologi cu largă perspectivă și exactă aplicație pe teren, ca Ernest Bernea, ne-au dezghiocat profunde axe de înțeles, elocvente dimensiuni antropologice, în tezaurul folcloric ce culminează la momentul Sărbătorilor. O instalare plenară în timp și spațiu, pe care am avea ocazia s-o medităm cu folos, la asemenea popasuri de bun augur, e zădărnicită
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
pui acolo în sfeșnicul cubic de sticlă să te ardă la degete să-ți încălzească mîinile tale înfrigurate 13. cîntul tău de melopee dulcea, dulcea-mi azalee galbenă și smaragdee trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți 1. am dezghiocat, am dat la o parte pătura de pămînt a mormîntului într-o duminică de toamnă-n octombrie cu flori, cu crizanteme cu rugi de mure și păsări ce murmurau-priluiau într-un concert nesfîrșit este o crampă de toamnă de duminică
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut de salcie mă pătrunde Și adieri de vânt pe unde. Mă strânge gheața, mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii plini de spini, Iar în bulboanele curate Înoată pești pe săturate, Sau puști din sate când se scaldă, Ca broaștele în apă caldă. Noaptea
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
acelor cai, trăiseră aceeași senzație. Îi privise cu suspiciune și se întrebase iarăși, ceva mai târziu, șezând pe un graden al tribunei, dacă preocupările lor erau altceva, în fond, decât curată pierdere de vreme. Demonstrația o privise cu ochi apatici, dezghiocând între dinți semințe de dovleac. Se despărțise de coechipieri, aceștia ținuseră morțiș să intre în prima berărie ce li se ivise în drum, se afla acolo o grădină de vară într-o margine de parc, numită, nimeni nu știa de ce
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DILEMA Clipele, aerul căpătaseră consistența melasei și vara își târa alene trupul de iguană pe străzile orașului, etalându-și splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiți de căldură. Sclipirea de șiș a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele înșirate ca mărgelele pe ață de-a lungul fiecărei străzi, locurile de la mesele așezate sub umbrarele dinspre care răsuna muzică, erau înțesate de figuri
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]