97 matches
-
martirilor Protassus și Gervasius, pe care timp de atâția ani le păstraseși nestricate, ascunse în vistieria tainei tale, pentru ca la timp potrivit să le scoți pentru a înfrâna furia unei femei care era însă împărăteasă. Căci, după ce fuseseră scoase și dezgropate și erau mutate cu mare cinste la basilica ambroziană, nu numai aceia care erau zdruncinați de duhuri necurate se vindecau, după mărturisirea acelorași demoni, dar chiar un orb de mai mulți ani, foarte cunoscut în cetatea sa, întrebând care era
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fără leac” (Sfântul Vasile cel Mare); „demon al voinței” (Sfântul Ioan Gură de Aur); „odraslă care crește din noi, rău săvârșit prin libera voință a omului, odrasla poftei” (Sfântul Chiril al Ierusalimului)<footnote Nicolae Moldoveanul, „Dicționar de înțelepciune patristică Comori dezgropate. Cugetări din vechii scriitori creștini”, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 397. footnote>; „traiul în desfătări și în desfrâu”<footnote Clement Alexandrinul, „Stromatele”, stromata a II-a, cap. XV, 62.2., traducere, cuvânt înainte, note și indici de Pr. D.
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
diavol vei fi; iar de iubești trupul, trup vei fi. Înseamnă deci că lucrul cel dintâi al dumnezeieștii iubiri este a uni pe cel ce iubește cu cel iubit<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 183 footnote>. Iubirea produce în inima celui ce o îmbrățișează un adevărat reviriment și festin spiritual. Referindu-se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a converti cugete la Dumnezeu-Iubire, Sfântul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Augustin, iubirea lui Dumnezeu e un hoț, care, spre norocul tău, te jefuiește și te fură de toate, ca să nu mai ai altceva sau pe altcineva decât pe Dumnezeu<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 164. footnote> . Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va mai iubi, nu se va mai îngriji de bani, de avuții, nici de părinți, nici de slava vieții, nici de prieteni, nici de
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
diavol vei fi; iar de iubești trupul, trup vei fi. Înseamnă deci că lucrul cel dintâi al dumnezeieștii iubiri este a uni pe cel ce iubește cu cel iubit<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 183 footnote>. Iubirea produce în inima celui ce o îmbrățișează un adevărat reviriment și festin spiritual. Referindu-se la iubire ca putere de a schimba inimi și de a converti cugete la Dumnezeu-Iubire, Sfântul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Augustin, iubirea lui Dumnezeu e un hoț, care, spre norocul tău, te jefuiește și te fură de toate, ca să nu mai ai altceva sau pe altcineva decât pe Dumnezeu<footnote Fer. Augustin apud Nicolae Moldoveanu, Dicționar de înțelepciune patristică. Comori dezgropate, Edit. Casa Școalelor, București, 1997, p. 164. footnote> . Cel ce iubește cu adevărat pe Dumnezeu, nu va mai iubi, nu se va mai îngriji de bani, de avuții, nici de părinți, nici de slava vieții, nici de prieteni, nici de
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
așa, că tot ne acuzați că o ardem ecologic! Ați încremenit în fixismele gândirii voastre! Ei bine, în lumea noastră asta se cheamă ceea ce știință numește rigor morțiș! Degeaba urlați... nu e sigur dacă ați observat că mai toți dinozaurii dezgropați aveau gurile deschise! Un urlet mut! Cu el sunt expuși și în muzee... Ați murit din clipă în care ați crezut că noi suntem în piață pentru că am fi împotriva lui Ponta! Ponta? E doar ceva aflat în drum! Ați
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
iluzoriu caninul și țeapa pe același talger de venin pe fundalul de rug al Ioanei d'Arc Domnul întemnițat în pietrele surde la naftalina capriciilor dragonul învins cu țepele invidiei și neputinței Domnul cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
îngerilor). De altminteri, prezența bardului Necuvintelor se simte adesea în filigranul stihurilor în discuție, care, în pofida acestui fapt, știu să evite, în ansamblu, capcana epigonismului: "zidului îi dai nume de zid/ și te întorci spunînd:/ nu există,/ voi sînteți pietrele -/ dezgropatele cetăți ale ființei.// propria ta mînă care a făcut zidul/ o numești mînă./ dar întorci privirea și zici:/ nu există.//...imposibil - se aude o voce -/ este Ramses și oamenii mării/ sînt spuma visului său./ în capitala Dublei Țări mîinile lor
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
o amprentă de neșters asupra secolelor lor, mi-au lăsat în gură un gust mai degrabă sălciu și amar. De multe ori în cazuri similare am fost confruntată cu opțiunea: între un om (o personalitate) cu slăbiciunile și carențele sale dezgropate încet, încet, din cenușa timpului, și o operă care, luată în sine, strălucește ca un diamant solitar, ce trebuie considerat mai important, mai demn de reținut? Desigur că opera, care de foarte multe ori ajunge să dăinuie în conștiința publiculuii
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
descoperiri se află o mască din stuc, ce are o înălțime de 1,5 metri, și o friză, descrisă ca fiind "o sculptură incredibilă (...) prin funcția sa de omagiu adus Soarelui". Potrivit arheologului Edwin Roman, de la Universitatea Austin, iconografia pieselor dezgropate sugerează "o glorificare a Soarelui", iar friza care domină intrarea în templu simbolizează cele trei faze ale acestuia, potrivit culturii maya.
Arheologii au dezgropat secretele unui templu Maya by Bobei Raluca () [Corola-journal/Journalistic/22324_a_23649]
-
făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o iederă otrăvitoare o hartă, ceva, niște apeducte, niște ca verne care, odată dezgropate, se dovediseră a fi un soi de Atlantidă urbană, un alt oraș, o Sevillie de sub Sevilla. Enormă. Perfect conservată, cu tunele îmbrăcate în mozaic și urme de palate în ruină. Când Alexandre ajunge în Plaza de Armas, Hispalis se luptă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nisipos al grădinii zoologice, unde cărările sigure sunt marcate cu panouri și panglici, căpitanul de deminori Armand Mabœuf, bronzat, cinic și francez, jucând pentru cameră, i-a arătat lui Jamsheed, proptit pe carcasa unui tanc carbonizat, felurite pachețele letale proaspăt dezgropate: — Cam asta ai luat atunci în mână, da? E o invenție drăcească, ceva extrem de vicios. O combinație de mine. Mai întâi e una îngropată pe care calci, dar care nu explodează imediat, ci așteaptă... Așteaptă altă detonație și vibrații, de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să spună: hei, păsărica!)./ era deci un timp nehotărît, în sfîrșit,/ pînă și acum mai simt frica// ce în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
păsărica!)./ era deci un timp nehotărît, în sfîrșit,/ pînă și acum mai simt frica// ce în oase, în sînge, are statut permanent,/ mult mai profund decît, bunăoară, iubirea,/ despre care...dar, ia stați. Un moment/ De ce trebuie dezgropată amintirea?" (Trebuie dezgropată amintirea?). Credem a nu greși văzînd în Lucian Perța pe cel mai de seamă parodist al literelor noastre actuale.
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
muchii. Oare un nimic poate fi înlăturat așa cum poate fi înlăturat ceva? M-am întrebat ce altceva mai putea fi îngropat acolo, ce aș putea deveni dacă toate straturile astea de absență și pierdere și lucruri rele ar fi vreodată dezgropate și luate de acolo. * — Se pare că asta e. — Mda. Am desenat traseul pe hartă ca să-l vadă și Scout... Cred că ne aflăm în „a“. — Foarte bine, zâmbi ea. Vezi? Știam eu că poți. Un acces de plâns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vezi tot colțul răsăritean al }ării Bârsei, cu acoperișurile de țiglă țuguiate, - loc mănos, dar zbuciumat... Coborând înaintea mea scara plină de găinaț și de crengi uscate, profesorul Zerbes, - care mă însoțește -, spune că acel deșeu bavarez, clopotul, ar trebui dezgropat și dat la fiare vechi. Apoi profesorul, în costumul lui negru, de pastor parcă, face o piruetă și dispare, lăsându-mă singur în bezna turnului. Și deodată aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
Paula Iacob a arătat că nu se sfiește să pășească în lumea mondenă, dezbrăcându-se de secrete pentru cititoarele unei cunoscute reviste life-style feminin. Astfel, pe un pictorial ce se întinde pe 16 pagini full-color, Paula Iacob se afișeză complet dezgropată, în mai multe poziții provocatoare sau de-a dreptul lascive: cu un maidanez care tocmai a sfâșiat un copil în brațe, cu un cămătar condamnat la doi ani cu suspendare pentru incendierea unui orfelinat și cu colega ei de platou
Paula Iacob: Îmi este milă de ei. Ar fi trebuit să îi dau în JUDECATĂ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/58977_a_60302]
-
pagină nu cu insurgență, ci cu nostalgie, e acest volum al unui Sașa Pană încă între căi. Ceea ce nu-l face șovăitor, ci oarecum viguros, ca o plantă care crește pe zaț. Oricum, mai autentic, în căutări întretăiate de rădăcini dezgropate și de muguri încă neplesniți, decât va fi atunci când se va fi fixat (ce nenorocire!) într-o formulă mult mai brutală, mai năbădăioasă și mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul deplinelor sugestii" (Aevea), descărnarea realității de ultima ei concretețe
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
ana, Elenă Badea Oamenii de știință susțin că au găsit o „toaletă” preistorica, pe un teritoriu din Argentina. Ei afirmă că fosilele de excremente dezgropate, ce datează de acum 240 de milioane de ani, deși sunt de dinozauri, sugerează că reptilele străvechi împărțeau teritorii comune pentru defecare. Excrementele descoperite au fost găsite sub formă de clustere și au fost depozitatea de megaierbivori asemănători rinocerilor, scrie
Cea mai veche toaletă publică, descoperită în Argentina. Cine o folosea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62944_a_64269]
-
Decât moarte: cum tundra se transformă în mlaștină,/ Cartoful degerat în pastă mirositoare,/ Cristalele de pe geam/ Într-o banală picătură de apă// Atât ne-a rămas: frumusețea/ Cadavrului vânăt, cu interesante culori/ De la morgă. Atât ne-a rămas: simetria/ Ochilor dezgropați. Atât ne-a rămas: demnitatea/ Soldatului ce stă la postul lui, în picioare, doar fiindcă e demult înghețat// Toate s-ar duce. S-ar duce în nas./ Ar putrezi-mirosi. O lacrimă/ Poate-ar rămâne. Și aia lipsită de sare. Pe
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fără toarte fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns te duci să te culci printre îngerii litografiați strigăt decolorat de așteptare ca o lamă rece prin fum
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
termeni de claritate, dar acest lucru se va vedea mai tîrziu. O să încep cu cel german, Sophie Scholl - ultimele zile, mai istoric încă din premise decît celălalt. De altfel, se bazează pe interviuri cu martorii efectuate recent și pe documente "dezgropate" tot de curînd. Chiar din acest unghi mi s-a părut realmente pertinent, cu toate că își asumă un mesaj, atitudine care ar putea părea desuetă pe fondul postmodernismului. Ca subiect de film, Holocaustul a fost extrem de exploatat. Întrebați însă cinefilii apropo
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
cantine populare, dar, cum statul punea mâna pe tot, țăranii nu au mai avut foarte curând ce mânca. La propriu. Doar scoarța copacilor, găinațul păsărilor, cărbunii, caolinul și, în câteva zeci de mii (!) de cazuri bine documentate, carnea cadavrelor umane dezgropate. Canibalismul acesta n-a fost niciodată pedepsit de autorități, teribil de vigilente, în schimb, când bănuiau că li se ascunde un cocean de porumb: atunci se dovedeau teribil de severe, dându-le foc nenorociților care se opuneau confiscării sau lapidându
Marea foamete din timpul lui Mao () [Corola-journal/Journalistic/4085_a_5410]