37 matches
-
dornică să facă dreptate cît mai repede posibil își pune amprenta și asupra mediului politic și nu în ultimul rînd asupra respectării drepturilor omului. Citesc în ultima vreme tot felul de opinii și comentarii despre situația Justiției. Toate sînt formulate deziderativ și sfîrșesc prin a spune că, fiind un an electoral, slabe speranțe de îmbunătățire a situației. Aș zice că dimpotrivă, tocmai pentru că e un an electoral, lucrurile ar trebui să se miște - și nu prin simpozioane, mese rotunde și alte
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
filozofiei grecești a lui Francis E. Peters, am considerat necesar a insera în debutul acestui capitol câteva explicații și interpretări date de acest autor cu referire la însemnătatea termenului dorință și unele sinonime ale acestuia, din filosofia antică. Astfel, partea deziderativă (epithymetikon)<footnote În versiunea românească a Republicii lui Platon, termenul e redat prin „partea apetentă a sufletului” (nota traducătorului - Dragan Stoianovici); cf. Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, traducere de Dragan Stoianovici, ediția a II-a revăzută, Editura Humanitas, București
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
anima 432a-b], dar care este susținută de Plotin, Enneade, I, 1, 5 și 6). Ea este pieritoare și, potrivit spuselor din Timaios 70d-e, se află situată sub diafragmă. Aristotel face din epithymia doar una din cele trei activități ale facultății deziderative a sufletului înzestrat cu simțire (De anima, 414b). Epithymia are drept obiect plăcutul (Ibidem). Epicur împarte dorințele în firești și necesare, firești dar nenecesare și cele ce sunt nici firești nici necesare (D. L. X, 127; Cicero, Tusc. V, 33, 93
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
aceeași intonația-sursă. Relația dialogală presupune o relaționare evolutivă complexă, ca alegorie a relației între două sau mai multe personaje ale unui roman, de vreme ce putem considera simfonia și romanul ca două forme esențialmente romantice de inventare și formulare a unor orizonturi deziderative imaginative, psiho-afective și chiar mergând până la inventarea unui anumit tip de public, „coagularea” indivizilor umani în comunități de receptori sau chiar de configurare a unei anumite concepții asupra ființei umane în general<footnote În opinia muzicologului rus Mihail Aranovski, simfonia
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
o reconexiune calitativa care pune în imposibilitate definițiile, imaginile și reprezentările tradiționale atât asupra funcțiilor și conținuturilor artei, figurii artistului, statutului operei, cât și asupra rolului exercitat de cultură în general. Postmodernismul muzical se prezintă că o „simplificare” și „detensionare” deziderativa deopotrivă prin ignorarea definițiilor totalizatoare cu valoare universalizantă, dar și prin refuzul legitimării obligatorii a valabilitații creative prin birocrația instanțelor evaluative tradiționale precum gen, forma, stil. Altfel spus, daca prima avangardă „pulverizează” sistemul tonal „eliberând” înălțimile și conferindu-le o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
chiar "comete" (ansamblul filoanelor stilistice) orientate năvalnic pe o traiectorie progresista de expansiune a volumului și masei și suportând într-un mod legitim procesul de dezagregare sub greutatea propriilor acumulări și, implicit, o explicabila „calcinare” în virtutea unor temperaturi de ardere deziderativa mult prea avansate. Postmodernitatea apare că o ultimă „exhalare” sau „expir” devitalizat al ultimei avangarde, o stare „reziduala” a acesteia, prezentându-se ca atare și legitimându-se că descriere detaliată a acestei imagini. O altă analogie, una aproape identică în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de ordin teoretic a propriei sale revoluții pentru a o putea implementa la toate cele patru niveluri canonice - ideologic-estetic, componistic, interpretativ și propedeutic-pedagogic. Toate presupun o implicație imaginativ-volitivă de o extremă intensitate sau, altfel spus, o temperatură extremă a combustiei deziderative. Postmodernitatea ar putea să însemne modernism minus temperaturile arderii deziderative sau/și coercitive sau, altfel spus, modernismul minus ansamblul însoțitor al metanarațiunilor<footnote Prin metanarațiuni, în sensul lor originar, înțelegem discursurile sau definițiile cu caracter totalizator și aplicabilitate universală care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
putea implementa la toate cele patru niveluri canonice - ideologic-estetic, componistic, interpretativ și propedeutic-pedagogic. Toate presupun o implicație imaginativ-volitivă de o extremă intensitate sau, altfel spus, o temperatură extremă a combustiei deziderative. Postmodernitatea ar putea să însemne modernism minus temperaturile arderii deziderative sau/și coercitive sau, altfel spus, modernismul minus ansamblul însoțitor al metanarațiunilor<footnote Prin metanarațiuni, în sensul lor originar, înțelegem discursurile sau definițiile cu caracter totalizator și aplicabilitate universală care sunt implementate în conștiința colectivă pentru a servi drept explicație
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
prejudecăților. Pe eroină indiferența față de morala tradițională, dezinvoltura sexuală de care dă dovadă cu asupra de măsură nu o fac însă imună la sentimente și sentimentalisme, deci nici la dezamăgiri. Lăsîndu-se antrenată în relații nu întru totul salubre, Mona proiectează deziderativ o aură de iubire asupra unora dintre acestea, deși, paradoxal, ochiul ei critic funcționează fără fisură. Avem de-a face cu un caz interesant, în care excesul de luciditate nu duce la uscăciune, ci sporește capacitatea imaginativă, iar libertinajul face
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
de stat este statul român de azi? Care sunt deciziile pe care le poate lua, cu privire la propria dezvoltare? Statul român actual este un stat slab. Acționează conform unor mituri și prejudecăți, ia decizii importante pe bază de wishful thinking (gândirea deziderativă ce distorsionează realitatea în funcție de propriile dorințe). Societatea românească diferă de economiile mature din Europa, în sensul că, dacă în Europa se schimbă un guvern, nu se întâmplă nimic grav, economia merge înainte, structura instituțională funcționează. Pe când în România nu avem
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]
-
din multe puncte de vedere un exercițiu util și, trebuie precizat, nu implică neapărat o tentativă de a minimaliza demersul lor. E adevărat că aceste texte pot trece drept automistificări conștiente, întrucât au cel mai adesea un caracter proiectiv sau deziderativ; din nevoia de autolegitimare, autorii lor recurg frecvent la strategii și subterfugii, nu de puține ori chestionabile, iar la o confruntare fie și superficială cu practica literară, discrepanțele sunt mai mult decât evidente." (pag. 191) Însemnătatea unei asemenea remarci e
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
de mult ne lipsesc virtuțile și aș fura neoprotestanților seriozitatea, corectitudinea și solidaritatea și le-aș aduce în tinda noastră. Dar, vedeți, pentru frumoasele însușiri morale, îl folosesc pe „aș” - o formă auxiliară proprie, indiferent de timp, unui mod verbal deziderativ. Perfectul compus indicativ îl las pe altădată... Ceea ce nu mă împiedică să-mi țin credința mereu în prezentul modului verbal al acțiunii sigure... Atribuită de catolici cu imaculata concepție, supravenerată de ortodocși, respectată mai reținut de protestanți, parțial contestată de
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
cântecele sale și textul, și melodia... avea o voce care făcea să fie confundat cu Julio Iglesias... aducea în muzica românească zefirul șansonetelor care n-au să mai prevaleze în sufletul latin, profund și pentru timp îndelungat combinat cu genuri deziderative noului cu orice preț și fără nicio rădăcină. Îi semăna și lui Adamo (vă aduceți aminte?: „Tombe la neige”, „Vous permettez Monsieur”...!). Ce lin cânta la radiourile de altădată, Dorin Anastasiu! În fiecare dimineață: „La microfon melodia preferată”. Apoi, necontenit
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
conștiințe critice și a unui mod de a proiecta literatura română. G. Călinescu prilejuiește un studiu de caz: monumentala și controversata sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent pune în practică o soluție capabilă să înzestreze, în regim deziderativ, literatura noastră cu o tradiție în mare parte carentă. Istoria... lui Călinescu recuperează zone mărginașe ale scrisului, cu scopul de a compensa proiectiv absența unei tradiții solide și îndelungate a literaturii române. Contextualizând gândirea călinesciană, M. o plasează în ecuație
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
lesne o înaltă consonanță cu dezvoltările metodologice realizate în secvența inițială a cărții dedicată abordării complexe a familiei (capitolul 1). Consensualitatea este întâlnită în multe considerații contemporane privind maniera dorită în exprimările epistemologice ale științelor socioumane. Caracterul lor mai mult deziderativ decât efectiv nu le depreciază statutul ideatic, ci îndeamnă, ca orice ideal, la mobilizare. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Repere teoretice ale asistenței și terapiei familialetc "Repere teoretice ale asistenței și terapiei familiale" 9.1. Probleme ale grupului familialtc "9.1
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poate să ducă la derapaje de tot felul. Trebuie să Învățăm ceva, nu numai din lecțiile secolului XX. Cred că avem de acum de reținut o serie de lecții ale secolului XXI. Din păcate, sunt destul de șocante, iar riscurile gândirii deziderative În această direcție - ceea ce englezii numesc wishful thinking - sunt extrem de mari. Realitatea nu se mulează pe dorințele noastre, este mult mai bine dacă acestea intră În contact cu realitatea. Mircea Mihăieș: Să revenim: dispare Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. Fenomenul s-
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
din multe puncte de vedere un exercițiu util și, trebuie precizat, nu implică neapărat o tentativă de a minimaliza demersul lor. E adevărat că aceste texte pot trece drept automistificări conștiente, întrucât au cel mai adesea un caracter proiectiv sau deziderativ; din nevoia de autolegitimare autorii lor recurg frecvent la strategii și subterfugii, nu de puține ori chestionabile, iar la o confruntare, fie și superficială, cu practica literară discrepanțele sunt mai mult decât evidente. Însă, pe de altă parte, nu se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
independentă respingând falsele pudori și dând curs naturii feminine, ea imprimă secvențelor confesive o pasionalitate contagioasă. Dimensiunea senzorială, dorința erotică (nu lipsită de suavități), întrebările, câte sunt, aproape că exclud anxietățile. Într-un sonet din tinerețe se autodefinea la modul deziderativ o personalitate posesivă: "Neîmblânzită ca o stea lactee, / Departe, nici bărbat și nici femeie, / Măcar o dată pot să mă închipui?" Între grațios și trufie se desenează silueta din remarcabilul poem Trestia unul dintre cele mai caracteristice stilului său de alternanțe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a actualiza sensul „a atribui o identitate falsă”, are nevoie în mod necesar de vecinătatea unui complement predicativ al obiectului, devenit un context obligatoriu și dezambiguizator. Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a crede și verbe voliționale și deziderative ca: a vrea, a dori sunt matricial, tranzitive, având ca particularitate de construcție realizarea a poziției obiectului direct ca propoziție conjuncțională (Profesorii consideră / cred că el este inteligent., Părinții vor / doresc ca el să fie medic.). Prin reorganizare și elipsă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Marei pare să fie admirată de toți, chiar și de cei ce o contestă. Naratorul este cucerit, iar Slavici însuși crede Magdalena Popescu vede în ea, cu o secretă aspirație și o tăinuită gelozie, un ideal al său, "un etalon deziderativ în care a așezat o bună parte din propria experiență interioară, din autobiografia sa în sens larg", "model etic direct propus, accesibil prin efort, disciplină și asceză"140. Iată că o lectură atentă pune eroina în altă lumină. Marta, soția
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi aplicat adecvat metodologic cu privire la religii în ansamblul lor, ci se cere o ajustare a folosirii lui: monoteismul face referire mai degrabă la un instrument util în a descrie legătura personală și personalizată cu Unul, respectiv caracterul nor mativ ori deziderativ al urmării Unului și al păstrării legăturii, odată ce ea a fost (re)instituită. Prin urmare, legătura cu Unul nu este dată și nu poate fi pecetluită ca atribut al unei religii ori doctrine, ea neavând caracterul unei „stabilități“ de nezdruncinat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a o rescrie în datele ei vizibile și ascunse, înghițit fiind de paginile ei, și ea mâncată de către el. Ca prototip al unui asemenea roman Unamunno evocă balzaciana Piele de sagriu (La peau de chagrin, 1831), imagine a vieții nemăsurat deziderative consumate irevocabil și pe măsura formulării lor de dorințele posesorului magicei piei (proiecție simbolică, desigur, a vieții înseși). Pe acest tipar își construiește și Unamuno micul roman confesiv, prin care împărtășește de fapt, s-a mai spus, nu o rețetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuie să consemnez totuși convingerea mea profundă că Augusto Pérez, punându-și în fapt intenția de a se sinucide, pe care mi-a împărtășit-o în ultima noastră întrevedere, s-a sinucis cu adevărat și efectiv, nu doar ideal și deziderativ. Cred că am dovezi incontestabile în sprijinul opiniei mele; dovezi atât de multe și de convingătoare, încât nu mai poate fi vorba de opinie, ci de un act de cunoștință. Și cu asta închei. VÍCTOR GOTI Post-prefață Aș discuta bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
autoriza a fi el însuși, puternic și slab, solid și vulnerabil, rațional și irațional - uman, în fapt (ibidem, p. 309). # Și totuși, fără să vrea, Meryem Le Saget creionează portretul unui lider ideal, obținerea echilibrului dintre rațiune și intuiție rămânând deziderativă. Și, chiar dacă s‑ar putea ajunge la ea, noul tip de lider care ar „încarna‑o” n‑ar mai putea fi numit doar „intuitiv”, fiind necesară, probabil, inventarea unui alt termen. După opinia noastră, ceea ce Le Saget numește manager intuitiv
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau cu funcție de alintare (Mânca-o-ar mama!), sens deziderativ intensiv (Dare-ar Domnul Dumnezeu) sau ipotetic (Jelui-m-aș și n-am cui). Există și situații în care inversiunea condițională se grefează pe structura unei imprecații, dar se asociază interpretativ cu exprimarea autoreferențială a unei emoții negative, uneori cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]