11 matches
-
este sortită pieirii. E un semnal de alarmă cu privire la periculoasa nevoie de siguranță cu urmări atât de devastatoare, chiar dacă inițial era bine intenționată. Teama este inamicul din umbră al încrederii și sentimentelor și poate lua în acest context un caracter deziluzionant Camelia Constantin iunie 2014 Referință Bibliografică: Atenție ! / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ATENŢIE ! de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 by http://confluente.ro/Camelia_constantin_1402260441.html [Corola-blog/BlogPost/365436_a_366765]
-
trecătoare”). Într-un alt eseu, în forma unei povestiri cu tâlc, Nici o faptă fără plată sau Filosofia unui nefilosof, idealismul mistic (credința în providența care repară orice strâmbătate) se asociază cu intuiția legăturii inextricabile între fenomene. Între apostrofa vehementă la adresa deziluzionantei clipe de față și rugăciunea fierbinte pentru patria atât de mândră odinioară, o Meditație pe ruinile cetățuei Neamțul mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
mizeriei, Dimitrie Stelaru (Dumitru Petrescu) găsește evadarea în poezie. Scrie destul de mult, într-o încercare parcă de a acoperi cu pânza literaturii fața cadaverică a vieții. Nu e rupere de realitate, pentru că poezia sa nu se îndepărtează de lumea tavernei, deziluzionantă, dar pasul făcut spre ficțiune face lumea mai ușor suportabilă. De altfel, Dimitrie Stelaru își literaturizează propria viață și nu ne referim aici doar la episodul în care își anunță decesul, pentru a se amuza pe seama dușmanilor din sfera literelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Disputa antică dintre raționaliști și voluntariști se prezintă în zilele noastre - în contextul analizei lingvistice și epistemologice - ca o dispută a cognitiviștilor cu non-cognitiviștii. O dispută ce face ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a nu exista o bază rațională validă pentru toate convingerile noastre etice și politice de bază, însă, pe de altă parte, nu este rodul unei prezumții fatale să gândim omul ca stăpân absolut al unui sens absolut și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
unitatea ansamblului), creează, pe baza alternanței și osmozei de imagini plastice, evocări și reflecții, un univers poetic care se articulează și capătă sens pe "spirala timpului", unde se reunesc un "odinioară" mitic al originilor, un "ieri" al strămoșilor, un "astăzi" deziluzionant și un viitor previzibil, al eului emitent, într-un mod care permite transgresiuni temporale (lunecări, suprapuneri, alternări), cuprinderea eternității și a intemporalității. În volumele de poeme, Julio Llamazares inaugura un univers liric și un ton poetic ale căror particularități aveau
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
totuși, "spiritul critic s-a lăsat adesea anesteziat" (256). "De la jumătatea anilor '70, se poate spune că spiritul critic a intrat într-o lungă agonie." (264). În totul, "conta cantitatea și nu spiritul critic" (260). Absență, agonie, anestezie, spune vocea deziluzionantă a autorului, dar cealaltă voce, a amăgitorului, se ridică și ea. Aproape inexistentă, critica a dominat! (Te întrebi: în sau peste ce fel de literatură?) Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Ideea că literatura română sub comunism a fost critico-centrică nu e lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
care ar fi protagoniștii întâlnirilor? Zaharia Stancu (pe care cele patru stenograme îl prind ca președinte al Uniunii, dar și ca recent plecat dintre dânșii), Virgil Teodorescu (avangardistul reciclat în preș de șters pantofii ceaușescului), Eugen Barbu (hrrrrrrrrrrrrrrrrrr), Adrian Păunescu (deziluzionantă, inhibitorie și dezarmantă prezență, pe alocuri șarmant prin porniri pur suicidare, altă dată ridicol în dorința de a plăcea celui mare), Nichita Stănescu (scârbosssssssssss) etc. În general, sunt aici cam toți băieții pe care cititorii revistei „România Mare“ îi dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
va ajunge prim-ministru. Sau ce-a ajuns. I.M. SÎnt autori care n-au putut supraviețui unei singure cărți scrise, curmîndu-și viața cînd gloria Începuse să le dea tîrcoale. Ai avut tentația sinuciderii? R.P. Poate că gloria este insuportabilă. Sau deziluzionantă. Poate că după ce ai scris o carte mare te iluminează gîndul Întunecat că nu vei mai scrie alta la fel. Și umbra acelei cărți te va preceda. Poate că, Încă o dată, vezi că totul este derizoriu, chiar și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
personajele dickiene trăiesc în universuri totodată subiective, dar și în relație cu celelalte, a căror sumă creează, poate, o realitate. În afară de cazul în care aceasta din urmă nu e manipulată de vreo instanță oarecare, ascunsă, a cărei descoperire constituie misiunea deziluzionantă a eroului. Această tematică originală, care pune în valoare subiectivitatea și tinde spre un fel de solipsism, este folosită de Dick pentru a aborda o perspectivă pe care am putea-o califica drept morală și/sau politică. Eroul dickian trebuie
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sunt mai plauzibile - ar însemna practic a accepta că adev]r gratuit ceva ce trebuie demonstrat. Dac] egoismul psihologic pornește de la aceast] ipotez], rezult] c] el nu este cu adev]rât ceea ce pretinde c] este - o „descoperire” surprinz]toare și deziluzionant] cu privire la natură uman] -, ci, în cel mai fericit caz, o teorie nefondat], atașat] ideii potrivit c]reia motivul real al comportamentului uman nu poate fi aflat pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]