8 matches
-
lor. Deși toți se bat cu pumnii în piept că fac democrație! • Diplomație înseamnă a spune NU sub formă de DA. Diplomații mint credibil. • Partea poate fi și mai bogată ca întregul. Prin asamblarea ei în întreg, partea se uniformizează (dezindividualizează). ---------------------------------------------------------- Prof. Univ.Dr. Florentin SMARANDACHE Gallup, New Mexico, SUA 5 august 2013 Referință Bibliografică: Florentin SMARANDACHE - AFORISME DE VIAȚĂ (III) / Florentin Smarandache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 948, Anul III, 05 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Florentin Smarandache
AFORISME DE VIAŢĂ (III) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/Florentin_smarandache_aforis_florentin_smarandache_1375709122.html [Corola-blog/BlogPost/362465_a_363794]
-
lămpi ca să-ți luminezi calea în întuneric, dar ferește-te de soare!” Cât de mult diferiți sunt Dostoievski și Tolstoi!” (ibid. p.25). Stricat de grija pentru mâine, cu amintirile de ieri, fiecare azi al nostru îl golim și-l dezindividualizăm de spirit. Lipsurile și neajunsurile morale îl fac pe om robul său, sclavul altora și despotul celorlalți. Închipuirile care înrobesc un neam îl determină să fie asupritorul altor nații. „I-am privit pe oameni în rugăciune și am cugetat: Iată
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338702304.html [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
modalitate de a combate amintirile, Îngropând trecutul și trăind unul prin celalalt. Moartea fiicei mai mari Într-un banal accident de mașină spulberă această legătură, iar viața de familie ia forma unui tipar susținut de rutină și de gesturi care dezindividualizează treptat pentru a tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci. Și totuși există episoade ale poveștii pe care memoria mea nu mai reușește să le reconstituie. Cele câteva secunde dinainte de fluieratul șefului
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
cotropirea de către lume, expansiunea, lumirea de sine și de lume; pieptul străin. În timpul splendorii se dormea; acum acesta doarme În mine: „numai Înconjurându-l cu mine/iau cunoștință de el”. Alerg după inimă. Dragostea, deasupra credinței și a nădejdii, mă dezindividualizează. Dragostea nu e timpul eului. Și apoi a te sprijini, fără a te agăța. Totul e născut prin inimă, „din sine Însăși spre margini”. „Un câmp pe care cresc priviri” pe care de fapt „inima noastră le-a născut”. Altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe care le-a marcat. Lectura multiplă este în strânsă legătură cu oferta multiplă a produsului simbolic. Departe de a se epuiza prin consum, capodoperele se regenerează și se redistribuie cu fiecare generație. E greu de susținut că Don Quijote se dezindividualizează și se dezintegrează prin socializare. Dimpotrivă, umanitatea largă se regăsește, sub un anumit unghi tipologic, în Don Quijote. Se quijotizează sau respinge pragmatic quijotismul. Să lăsăm însă dubiile hamletiene ale criticului în legătură cu cultul "capodoperelor" și al "clasicilor" (ghilimelele relativizante îi aparțin
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
istoriei. Nu întâmplător numele lui Blaga apare în ciclul Maria Parfenie, poeta tradiționalist-feministă sub numele căreia bărbatul se ascunde în căutarea unei lumi libere, o creație simbolică pentru a explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
care cotidianul euclidian și aristotelic ni-l interzice. Roussy alege absurdul fantezist și virtualul, Cioran preferă să alunece între etichete, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare. Alături de ei, ne aflăm simultan "în" și "în afara" universului personal. "Mă dezindividualizez văzînd cu ochii", constată Cioran, "Să o terminăm odată cu acest Eu învechit!" (C) Iar frontiera lumii reale pare să nu mai constituie ultima frontieră... Un alt unghi de abordare permite analiza imaginilor identitare reflectate de societate sau de mediul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale "populației active", cum se spune. Politica reprezentării e prea pasivă, indiferentă și cinică în materie de protecție socială și de ajutor concret acordat oamenilor. Politica modernă prin ubuescul ei autoritarist, prin mecanica sa totalitaristă! e modalitatea concretă de a dezindividualiza umanul. Dacă sexualitatea s-a manifestat în Occident în termeni de putere și de adevăr este pentru că așa a fost gândită de către discursul oficial, de către elite, în contrast cu Orientul, unde sexualitatea nu a fost percepută și gândită drept ceva rău... un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]