99 matches
-
religioase care domină lumea contemporană ar fi mai mult decît interesantă și ar putea duce la definitiva îndepărtare de ceea ce Samuel Huntington numea posibila ,ciocnire a civilizațiilor", marea amenințare pentru lumea contemporană. Observațiile lui Alexandru Șafran, foarte pertinente, oferă omului dezinhibat din punct de vedere mental șansa de a privi lumea înconjurătoare cu alți ochi, dintr-o nouă perspectivă, pe care o poate accepta sau respinge, dar care are o coerență indiscutabilă. Citind această carte, realmente ai sentimentul că dialogul între
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori și deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viața cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca și de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Șase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului șapte prin
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
România literară i-a dedicat de mai multe ori în anii '90 editoriale și articole, explicînd și cauzele acestei stări de fapt. Între timp însă, limbajul cu pricina din traduceri, ca să nu mai vorbim de literatura autohtonă tînără, s-a dezinhibat și s-a diversificat. Traducători ca Radu Paraschivescu sau Antoaneta Ralian, ca să nu dăm decît primele două nume care ne vin în minte, găsesc tonul și vocabularul perfect pentru traduceri dintre cele mai dificile, argotic-erotice sau cum or fi. Tocmai
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
serial ale lui George Banu, această privire de dinăuntru a personajului, din intimitatea lui, confortabilă sau nu, plină de anxietăți și de sublim. Se îmblînzește astfel receptarea și se purcede spre înțelegere, fără șabloane, fără obstacole sau frici. Spectatorul este dezinhibat, eliberat de intoxicări și prăfuieli și apoi condus și sedus de complexitatea lumilor din sine și din celălalt. "Celălalt" aici se numește PERSONAJUL. Personaje devin și cei care povestesc, George Banu și Dominic Dembinski, deopotrivă, și cei care au scris
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
vremuri și locuri diferite care, toate, concură la realizarea tabloului unuia dintre cele mai fascinante personaje feminine din literatura română a ultimilor ani. Ana este o femeie superbă, elegantă, misterioasă, vulnerabilă și puternică în același timp, teribil de sexy, complet dezinhibată în materie de erotism, visul secret al oricărui bărbat. Ea se mișcă dezinvolt în Spațiul Schengen, are o poveste (a propriei vieți) pentru germani și o cu totul alta pentru francezi, lasă mereu în urmă o dîră nedefinită de parfum
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era geoerotice" - preludii la Pasiunile după Sfîntul Matei). Dacă, așa cum s-a constatat (cu ușurință), lirismul Angelei Furtună e dezinhibat, impetuos, marcat de-o forță interioară caracteristică, în aceeași măsură am putut observa că funcționează precum o frînă, precum un antidot al propriei sale materii. Intră în joc un estetism extrem de elaborat precum un năvod ce ar prinde o vietate
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare.” Dincolo de excerptele oferite, toate poemele lui Alecu Croitoru sunt scrise cu o vizibilă studiere - atentă, nuanțată - a lexicului românesc. În această ordine de idei, versul liber propune ingenioase cadențe interioare, dezinhibate de corsetele clasice ale cutărui ritm cunoscut. Foarte important că omul de reală și solidă cultură cinematografică a găsit drumul Damascului prin cuvinte tipărite care degajă, cu dezinvoltură, viziuni, imagini sincopate despre destinul nostru În univers. În plin postmodernism - adesea
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își zgîrîie tîmpla pînă la scheletul apos. la începutul acelui promis sfîrșit se pare că o clipă ar fi
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
este cu adevărat miza unui festival. Să te așeze în centrul valorii, să-i simți, de acolo, pulsațiile, vibrațiile, chinul și bucuria, să te lași sedus și contaminat, să te provoace să încerci, sau măcar să-ți propui, exercițiul împlinirii. Să dezinhibeze, să aducă atmosfera de solidaritate spirituală, de căutare interioară, de căutarea celuilalt, atmosfera bună, benefică ca să poți să privești, să înțelegi și să iubești teatrul. Numai așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
și să juiseze la fel, aceste strategii derizorii de a te crede personajul unic al unui scenariu original nu mai pot salva libertatea individuală." "Probabil te gîndești și tu unde vreau să ajung. nicăieri. vreau să văd dacă pot fi dezinhibată pînă la capăt, chiar dacă cele scrise sînt prostioare, cum, mai mult ca sigur, îmi vei spune. totodată, nu îmi voi corecta mesajele, nu mă gîndesc în avanpremieră, mă las în voia inspirației pe care o am în fața ecranului. oricum, ce
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
a muncii din perioada comunistă s-ar fi putut rezuma la subordonarea necondiționată față de superiorii ierarhici și a tuturor în fața înțelepciunii de inițiați a activiștilor PCR. După execuția "odiosului și a sinistrei", societatea s-a democratizat, regulile sociale s-au dezinhibat, iar limbile s-au dezlegat. În economie lucrurile au mers spre mai rău, dar cel puțin nimeni nu mai era obligat să spună că merg bine. Eșecul tranziției a fost strigat cu revoltă în stradă de oameni ajunși la limita
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
de suspiciune îi sînt contracarate de avansurile colegei de la cursurile de artă dramatică pe care începe să le frecventeze, dar mai ales de o întîmplare neprevăzută cînd toată echipa se prezintă la filmare în costumul lui Adam pentru a o dezinhiba pe eroina castă soție, implicată și sentimental în relația cu Terence Stamp, partenerul mai în vîrstă însă cu farmec indicibil. Eleganța acestei întrerpinderi se anunță din generic - un omagiu grafic adus starurilor feminine de odinioară. O interesantă montură pentru acest
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil Mihaiu se impune prin modalitatea personală și foarte dezinhibată de tratare a unui material care a fost procesat în numeroase rânduri, putând, de aceea, să dea impresia că nu va permite descoperirea unor sensuri sau măcar nuanțe noi. Acest obstacol a fost surmontat de către autor prin spiritul său enciclopedist
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
cu doi directori de centre culturale - unul francez, celălalt italian - în orașe din România. Pe lângă faptul că erau deosebit de comunicativi - veritabili "șarmeuri" -, știau aproape totul despre cultura română, se țineau la curent cu publicațiile culturale și cu planurile editoriale, vorbind dezinhibat despre întâmplări și personaje ale vieții publice și culturale din țară. Inutil să spun că discuția în trei s-a purtat în românește. Când, din politețe, am încercat câteva fraze în franceză, și apoi, în italiană, ambii m-au rugat
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
în cadrul câte unui subcapitol): Louis Althusser, Dino Buzzati, Jorge Luís Borges, Einstein, Chagall, Octavian Paler, Valeriu Cristea, Paul Goma, Ion Negoițescu, Miron Kiropol, Nichita Stănescu, Maiorescu / Călinescu, Günter Grass, Serge Fauchereau. Eugen Simion practică în mod vizibil o critică aplicată, dezinhibată de perplexități și admirații gratuite sau de circumstanță. Deși spuneam că titlul cărții de față este auster, oarecum solemn, academic, fără să forțeze nota înțelesului de proprietate confirmată, toate textele critice propuse sunt de o bogăție informațională impresionantă, revărsată într-
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat, ca și cum autorul nu ar ști să păstreze distanța față de afectele pe care vrea să le exprime. Căci ori e dezinhibat pînă la grețoșenie emotivă, ori e inhibat pînă la inexpresivitate. Rezultatul este că textul nu poate comunica cu cititorul, iar tocmai acesta e verdictul care pecetluiește eșecul lui: o bucată moartă în care nimeni nu se regăsește. Bayard numește aceste
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
foarte tineri și prin scriitoarele foarte tinere, o proză curajoasă în limbaj, alunecând grațios în pornografie, dar e o proză timidă în construcție, artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întâmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene, de exemplu, pe care l-am mai
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
de pe plajă. Picasso amplifică mișcarea naturală a înotătoarelor sale: unduirea devine torsionare, înotul, dezmembrare până la metamorfozarea trupurilor feminine în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit pe plajă - contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
bunul său plac, secretarul de partid! Spuse scurt: Sigur că da! De ce mai Întrebi? Pentru că ai asistat la scena de adineaori și pentru că nu știu ce crezi acum despre mine. Cum rămâne cu Afrodita și cu Venus? Ce crezi? Băiatul olarului se dezinhibă și spuse calm: Vreau să mulțumesc pentru ajutorul cu pianina și să vă ... Să te! ... să te asigur că Între noi s-a creat o relație specială, de prietenie și de Încredere, poți fi sigură că nimeni nu va ști
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
buzunare interioare se dovediră a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde să plec? La cine să mă refugiez? Resemnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un post local, cineva discută (contra curentului) despre daci, la concurență cu un consumator de sarmale Dracula, fierte-n vin roșu (sînge de iepure!). "În 1716, Mavrocordat avea douăzeci de țiitoare", ne informează un istoric sincer. Mopetele dă altă învățătură: "Dezinhibați-vă. Sînt în lume două subiecte mișto rău: sex și bani, bani și sex, sex și...". Noroc de pana de curent. Condiția de mulier vacua, de femeie fără bărbat, mi-a impus să-mi repar singură siguranțele. După ce fac lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uimește pe cineva cu acest libertinaj ostentativ. Pare greu de crezut, dar și alții înaintea lui s-au mai culcat cu câte o femeie. Chiar și demodatul Dimitrie Bolintineanu avea aventurile lui. Cât despre „revoluționarea“ poeziei prin adoptarea unei atitudini dezinhibate în materie de sex, ea nu mai reprezintă de mult o noutate. Cohorte întregi de poeți, de la E.E. Cummings și până la Mihail Gălățanu, au tot „șocat“ (până au plictisit) publicul cu descrierea părților din corpul omenesc care participă la actul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce, m-am mirat eu, e mare lucru? — Da, e foarte mare lucru... Fiindcă tu nu trebuie să scrii pentru tine, ci pentru publicul obișnuit, pentru oameni ca mine, de ce nu vrei să-nțelegi? Ochiul din vis Brandy-ul o dezinhibase complet pe Richi. Făcea din nou planuri, imagina excursii la Paris, la Sevilla, În Canare, În Mexic. Apoi În Canada unde Își aminti că, lîngă Niagara, ar avea niște rude. Începu să mă descoase cu privire la intimități de ale mele care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
corect decodat de către destinatar. Acest punct de vedere nu pare a conține, în sine, ceva reprobator atâta vreme cât rămâne în spațiul strict didactic, chiar dacă nu e lipsit - cum se va vedea - de anumite riscuri. Nu e nimic rău - dimpotrivă - în a dezinhiba pe cel care învață să se exprime, nu numai într-o limbă străină, ci chiar în românește, în a-i stimula curajul de a învăța să comunice, îndeosebi oral: "să-i dezlegi limba", cum se spune. Evident, conflictele didactice nu
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
de comunicare, părînd să se simtă la fel de bine în scris, într-un studio de televiziune sau în-tr-o cabină radio. Asta nu înseamnă că e polivalent, ci doar că are acea elementară lejeritate care îi dă putința de a se manifesta dezinhibat în orice ambianță mediatică, condiție esențială pentru cine nu vrea să-și compromită mesajul molfăindu-și răspunsurile sau bîțîindu-și silueta sub apăsarea tracului. Neîndoielnic că principala lui virtute rămîne putința de a transmite o emoție prin joc de scenă, dar
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]