159 matches
-
ț În schimb, ce găsim în romanele românești aflate acum în librării? În general, în majoritatea dintre ele, găsim un discurs autosuficient, strîns legat de obsesii personale, un discurs de multe ori lăsat jemanfichistic sub formă de notații de jurnal, dezlînate, poetice, orgolioase." Tania Radu: În noua conjunctură, eroul literar a murit. Locul lui e ocupat deocamdată de narator, egoficțiunea fiind conceptul-emblemă al acestei perioade. Caracteristică mai degrabă literaturii central și est-europene recente, autoficțiunea e binișor depășită în Occident...". Și Ion
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
în contur. O mențiune specială i-a fost acordată filmului Femeile, fața uitată a războiului de Susan Muska și Greta Olafsdottir - poate cel mai exasperant film din festival prin lungimea sa (84') greu de suportat și printr-o poveste extrem de dezlânată și de risipită. Motivația juriului, corectă politic și rimând cu titlul filmului, nu mi s-a părut însă și oportună, existând în competiție un film cu un subiect simetric, Copiii. Kosovo 2000 (90') al ungurului Ferenc Moldovanyi, mult mai tulburător
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît!/ Nici capul meu nu mai are nevoie/ de mine” (Trupul meu umblă singur). Dar se înregistrează și o altă disociere. Făptura poetei năpădite
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Lipsită de forța propulsivă a aceluia, actuala propunere s-a cantonat în limitele unei producții onorabile, destinate însă mai curând unui festival alternativ. S.K.Trio gestionează bine raporturile cu misterul poetic al liniștii, construiește interesant, dar se pierde în paroxisme dezlânate, ca într-o exangvinare a propriei substanțe muzicale. Eldbjorg Raknes, solista grupului Tingeling Band din Norvegia, pulverizează conceptul tradițional de vocalistă de jazz. Utilizând aparatură de ultimă oră, ea își autogenerează corul de fundal, peste care rostește versuri ale unor
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
zilnic, fiind tentați să o așezăm în seria știrilor senzaționale mai degrabă decât în mult mai nobila familie a folclorului nemuritor, categoria aceea de informație pe care ne vine foarte greu să o desprindem și să o individualizăm din lanțul dezlânat al vorbirii și chiar al bârfei, dar căreia, la un moment oarecare, aproape inconștient, îi simțim profunzimea, este una a cărui polimorfism covârșește, lista de subiecte pe care le dezvoltă fiind, practic, una uriașă și, în continuare, deschisă. „Poveștile și-
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
51); Uite-am uita’ gițelu să-l închiz dă la vacă, nu știu ce, și suge pînă ne-om duce noi” (ib.). În recentele corpusuri de română vorbită se observă și mai bine rolul acestui nu știu ce : în secvențe care par adesea absurde, dezlînate, agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
care s-ar putea culege zeci de metafore clișeizate - "la fereastra de lumină a noului an" (Almanah Flacăra, 1990); "marea sărbătoare a confluenței dintre ani" (Almanah Flacăra, 1981) - și cu ajutorul căruia cred că aș putea încropi o potrivită încheiere acestei dezlînate compoziții: "buna și frămîntata noastră planetă își va încheia încă o dată periplul circumsolar, conducînd cortegiul zilelor, lunilor și anotimpurilor la locul de unde a plecat și unde nu va întîrzia să pornească iarăși la drum" (Almanahul Femeia, 1982).
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
eternitate după modelul apelor care se retrag pe firul timpului lor În adâncuri și formează cercuri concentrice Împotriva uitării. „Mi-am propus să adun În acest volum sentimentele mele cele mai firești, trăite de-a lungul multor ani, deci foarte dezlânate. Aș putea spune că este o radiografie, o miniautobiografie... chintesența unei vieți.” Și pentru că pe chipul meu citea că vreau să aud mai mult, pentru că simțeam că este mai mult, Poetul, George Filip, căci despre el este vorba, a continuat
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
decît mult mai încolo, poate cînd nici nu voi mai fi. Rămîn mut, cu ochii pierduți pe geam,cu sufletul chircit. N-am glas, pare inutil să vorbesc, să argumentez cu ceva. Să fie asta condiția mea, chiar asta? Scrisoare dezlînată, scrisă la unu noaptea, fără bucuria scrisului, ci doar pentru a căuta un antidot. Nu văd, deși judec limpede, nici o scăpare. Am patruzeci și unu de ani. Sînt ușor, sau poate mai mult, bolnav. A fi înțeles de cineva, ce
Scrisoare neexpediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12178_a_13503]
-
spun tot? Nu-i spun nimic și o părăsesc fără nici o explicație? Sau îi spun doar că am ajuns la concluzia că nu sunt demn de ea? Și Mirel începu să povestească într-un stil sec și în același timp dezlânat, continuând să se fâțâie încolo și încoace, până când Natalia simți că amețește urmărindu-l. - Când am ajuns la ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
la propriu și la figurat, un fel de poligon de încercări cenacliste, o poștă a redacției bombardată cu textele unui singur expeditor. În cartea "splendid construită" nu se vede nici cea mai vagă idee de construcție. Povestirile sunt la fel de haotice, dezlânate și prost redactate, cu câteva fragmente mai onorabile în Planeta do diez și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe care tânăra autoare ambiționează să-l continue, ducându
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
între copaci. Și atunci se petrec lucruri nepovestite... Tușele sînt ingenioase, împletite pe dedesubt și ascuns, cu grijă, astfel încît isprava galantă a bătrînului „verde” și plin de vicleșuguri nu se ghicește decît prin luminarea oblică dată de pălăvrăgeala aparent dezlînată a moșului despre pădure, despre păsări ori despre baba lui: înțelegem că stratagema îi era obișnuită și îndelung exersată. Caragiale a atacat de asemenea subiectul, și sub același unghi, într-un fals basm, Calul dracului. Aici rolurile sînt inversate: seducătorul
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
lipsa de telegenie a figurilor, limbajul redus și agramat al tinerilor reporteri care știu tot atîta meserie ca și intervievații lor din piață (cu deosebirea că aceștia din urmă sînt mai spontani și mai autentici), lipsa de interes a subiectelor dezlînate, aberațiile unor invitați-nimeni, care bat apa în piuă ore întregi cu fixațiile lor maladive. Multe ore pe zi ecranul e ocupat de Dan Diaconescu și Ion Cristoiu, separat sau în cuplu. Primul, spiralînd fără punct și virgulă, ca un muscoi
Cercul micilor teleaști by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15818_a_17143]
-
și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să se vorbească despre ea în loc să verbalizeze ea însăși (așa cum face prima), imprevizibilă, cu evoluție îndelungată și descoperindu-și, victorioasă, feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
sinele se poate revela, deschide sieși. Într-adevăr, jurnalele sale nu sînt concepute cu intenția explicită de a fi terapeutice, de a-l apropia pe Kazin de Kazin, sau fie și pe cititor de Kazin. Autorul acestor însemnări, parcă voit dezlînate uneori, fără conexiuni, fără un răboj al evoluției unor situații sau trăiri, scrie din pasiunea de a scrie. În jurnale, Kazin e scriitor cu supra măsură, proustian și beckettian totodată. Un asemenea om nu putea fi altfel decît singur, iar
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
Foarte greu ar fi fost de găsit în voluminosul roman Povestea marelui Brigand, din 2000, semnele romanului apărut acum, Simion liftnicul. Petru Cimpoeșu își aplică de astă dată o drastică cenzură și rezultatele se văd. Au dispărut pasajele plicticoase și dezlînate și o dată cu ele tendința de a scrie lung. în Simion liftnicul, Petru Cimpoeșu are timp să scrie scurt, romanul pare lucrat, corectat și reluat, e o mică bijuterie de umor sec, de ironie și parodie bine ținute în frîu, o
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
parabola pornește de la analogii, respectiv de la tehnica substituirii, pentru a realiza o maximă concentrare narativă. Concentrarea potențează exprimarea care devine uneori sapiențială sau lirică. Devine poezie gnomică. Este o poezie presărată în diverse capitole ale romanelor. De aceea, o parabolă dezlânată este de neconceput. În toate romanele mele am încercat ca aglutinarea unor simboluri comunicante, a unor exprimări cu semnificații interogative, sapiențiale sau speculative, a unor note sentimentale, pitorești și insolite sau a unor reconstituiri arheologice, documentare și cronologice să susțină
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului lăsat singur, prin acordurile și melodica dezlânate ale pianului, prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se cer sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-a pornit. Distanțare sporită de creșterea tensiunii muzicale prin
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau ce inadecvări ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că nu este bine ca proza
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
răzbunându-se astfel cumplit pentru lipsa lui de însușiri fizice. Babis, care ar avea mai multe de răzbunat, este ceva mai senin și mai "constructiv". El vrea să refacă, nu să distrugă viața familiei, reconstituin-d-o din mărturiile disparate și confesiunile dezlânate ale tatălui său. Vasi, acum aproape orb, e un portret emblematic de viveur ajuns la bătrânețe. Bucuriile fiului său au fost mai ales prin procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Vanitosul se întoarce spre oglindă, reîncepe să gesticuleze. Cade perdeaua-nor.) Oamenii mari sunt, de bună seamă, tare ciudați! (Trece la al treilea asteroid. Se repetă jocul. Bețivul, între sticle goale și pline, mormăie mai mult decât cântă, indiferent, o melodie dezlânată. Va mai mormăi la fel, din când în când, și în timpul dialogului cu Micul Prinț.) MICUL PRINȚ: Bună ziua! BEȚIVUL: O fi pentru tine! Auzi, bună ziua! Și ce-i cu asta? MICUL PRINȚ: Ce faci acolo? BEȚIVUL: Beau. MICUL PRINȚ: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
notă discordantă cu metamorfoza pe care o suferise Eugen. Se simțea din ce în ce mai străin și mai rece de viața ce o trăise până atunci, pe care acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aflu, de aceea, te rog să ai răbdare cu mine, Ina dragă. Te mai rețin numai un pic, cu o poveste scurtă care poate ar vorbi în locul meu mai bine și mai mult decât toate cuvintele adunate în această scrisoare dezlânată. Într-o seară, când se îngâna ziua cu noaptea, ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]