1,238 matches
-
RODICA EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT Autor: Rodica Eizikovits Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoaptă direct. Nu-mi du
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/rodica_eizikovits_1428650561.html [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
du-te la curvele tale! Cu mâna mea te omor, să te văd că nu aduci bani în casă, impotentule! Era momentul când Lucian se repezea cu mâna în părul ei. Îi căra pumni în timp ce ea își înfigea, cu furie dezlănțuită, unghiile și dinții în pielea lui. Doar că nu făceau spume la gură în timp ce se rostogoleau pe jos, încleștați într-o luptă ce părea pe viață și pe moarte. Exact în momentul în care Ana nu mai vedea nimic în fața
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476357649.html [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
întărind-o, „moș” Dâră părea a-și fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă scăpărătoare de destin nemilos cu care viața a avut grijă a-l atinge, îmbrobodi și vâna și care-l ținea cel mai adesea în frâu, de care însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
minții lor de dinaintea acestor fantasme și pe care magnifica „pasăre de pe altă lume” îl urma pentru a abate puhoaiele din calea zburătoarelor sinucigașe, a le stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
prezentului. Conceptele sunt astfel clarificate, limpezite și colorate după chipul și asemănarea vremurilor pe care le trăim și, mai ales, a aspirațiilor la care năzuim spre eternitate într-un cadru organizat, natural, domestic, haiducesc, dar și retras, departe de lumea dezlănțuită. Și astfel a venit vremea în care se pot dezbate problemele mari ale noastre și ale celorlalți într-un cadru adecvat, după un protocol de ședință special, propriu, cu o tematică dinainte stabilită, în funcție de interesul concret și problematicile care ard
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/geo_stroe_1481591446.html [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
unică a acestui spațiu etnofolcloric moldovenesc, dar nu mai puțin, artista este înregimentată în garnizoana ultimei fortărețe asediate a culturii sătești românești și melosului popular și folcloric național. Nemaivorbind despre decăderea curajului și creșterea proporțiilor cedării muzicii autentice în fața energiilor dezlănțuite, antimuzicale, rarii artiști valoroși, într-o luptă singulară pot pierde conștiința valorii lor. Ceea ce nu s-a întâmplat și nu se va putea întâmpla în ce o privește pe artista Maria Șalaru câtă vreme ea a știut să își zidească
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1491028087.html [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
iar norii aruncau fulgere ce luminau toată pădurea. Înghețată și obosită, Ana se opri... Norii au mai aruncat un fulger spre pământ și atunci Ana zări în fața ei o peșteră și se grăbi să se ascundă acolo de furia naturii dezlănțuite. În peștera era întuneric, pereții erau reci... de piatră... afară ploua infernal, iar Anei îi era frig,...teamă și se simțea așa singură... Ar fi vrut să se roage, dar... la ce bun?... Îngerii ... nu există ... Nimeni nu a văzut
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
mi gâdilă retina. Am înțeles atunci răspunsul lui și i-am surâs cu o plăcere unică. Am asemuit acest spectacol al micii mele lumi cu un dar divin, ca o binecuvântare asupră-mi, că am suportat în tăcere anterioara mânie dezlănțuită, am plecat smerită capul și, rotindu-mă ușor către răsărit, locul de naștere al adevăratei spiritualități, am șoptit cu evlavie și recunoștință: Mulțumesc! mai 2012 Referință Bibliografică: Regatul divin al Horaiței / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 672
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Regatul_divin_al_horai_cristea_aurora_1351863264.html [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dar eu... E-atâta cer în mine și-așa puțin pământ când barca mea străbate oceane și-nfruntă-ale ursitei dezlănțuite toane ce parcă sunt harapnice de vânt. M-ascund în dinăuntru și văd cât e de greu pe plaiurile inimii-obosite, când sufletul mă scoate întruna din sărite spunându-mi: eu sunt tu și tu ești eu. Mă las purtat de
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427824177.html [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii pe vârful valurilor. Mă treceau fiori de traspirație ce îngheta pe spatele meu, văzându-mă în adâncurile tenebroase ale mării. Eram o simplă jucărie în mâna destinului și a naturii dezlănțuite. Când am fost ridicat din nou pe culmile valurilor, am văzut cum trece ultima barcă cu motor, la vreo sută de metri de mine. Cu toată disperarea din glas și cu rama ridicată pe verticală am țipat cât am putut
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în vârstă, care împreună depășeau 135 ani, se luptau cu natura dezlănțuită. Am înțeles că nu vom reuși să ajungem la mal dacă tăiem valul perpendicular. Trebuia să o luăm pieziș, să schimbăm direcția. Chiar dacă eram în dreptul locului nostru de acostare din Saturn, am schimbat direcția spre plaja din Mangalia. Dacă ajungeam
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
kilometru până la plaje. Intrasem deja în zona de influență a digurile. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore, doi oameni unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și cu moartea și iată că au scăpat cu viață, ajungând la mal. Mai conta că totul plutea în barca noastră? Lucrurile se vor zvânta în bătaia vântului, sau la soare. Singurii fericiți erau guvizii care înotau prin toată barca
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge : artileria și-a micșorat pulverizat - microscopic - proiectilele albe - spre-a obține astfel mărirea - halucinantă - a orizontului de tragere - și - prin asta garanția că nimic nu-i va scăpa - din bătaie - iernatic dezlănțuit tirului gheții VREMURI au fost cândva - în vremuri pline voievozi și de mărire duhuri : bouri veneau să se închine l-al Pajurii tron din văzduhuri au fost cândva - în vremuri sfinte oșteni născuți de stânci și codru : vârtej de vitejii
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1483176951.html [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
aceste alegeri conștientizăm parțial numai. Noi le socotim necesare pentru desăvârșirea noastră, deși o parte din ele, care se adresează sentimentului, când cedează în fața forței iluziilor, străpung existența liniștită de până atunci ca un baraj luat de apele unui torent dezlănțuit. Alteori, când suntem prea raționali, înălțăm, din exces de zel, tot felul de ziduri pentru ca nimeni să nu ne mai poată răni sentimentele. Promisiunile viitorului ne îndreaptă mereu prezentul către alegeri. Alegeri, alegeri, alegeri... Inclusiv bătrâna din fața blocului meu trebuie
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
09 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Undă Vieții Neliniștea din noapte, o simt într-un... fior. Când ne iubim, în mine, mă-nalț și iar cobor. Dragostea plutește, vibrând până la stele Și se afundă-n marea cu valuri rebele. Furtuni dezlănțuite ia inimii... puterea Înghit tot infinitul, lăsând numai cenușă. Iubirea-mi dăruita, dulce precum mierea Trădat-ai, aruncând-o că pe o mânușa.. Potop plin de lacrimi, un răspuns îți cere. Se transformă-n ură, iubirea care piere. Urmărită-n
UNDA VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Unda_vietii_doina_theiss_1373390850.html [Corola-blog/BlogPost/343479_a_344808]
-
Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. AMURG DE VISE Din nou lumină amurgului de toamnă Se contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vară. Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă... Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și rece Precum o turmă rătăcita de ciobanul lor, Și-apoi se risipesc din nou gălăgioase. Pitindu-se care-n-cotro. Rugina frunzelor
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea ... Citește mai mult AMURG DE VISEDin nou lumină amurgului de toamnaSe contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vara.Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă...Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stapani.Se adună într-un covor multicolor...Mânate de la spate de vântul sec și recePrecum o turmă rătăcita de ciobanul lor,Și-apoi se risipesc din nou galagioase.Pitindu-se care-n-cotro.Rugina frunzelor, amurgul
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
adâncuri când scânteieri de taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca o amintire destrămată. Ce oarbă-i dragostea în sângele dezlănțuit și troienit de neguri. Doar clopotele nopții mai sfâșie cerul doar vrăjitoarele mai hohotesc în turn când avalanșe de iluzii se înfiripă între suspin și viscolita așteptare, așteptare... 26 nov. 2015 Referință Bibliografică: Veghează-mi somnul / Valentina Becart : Confluențe Literare
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1449474281.html [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
cu nisipul răscolit, ținându-și cu ambele mâini veștmintele ce păreau că se rup de pe ea dintr-o clipă în alta, venea o namilă de femeie. Venea călcând greu, adevărată stâncă imposibil de clintit, oricât efort ar fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia însuflețită a mumei primordiale înseși. Lolita, îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise șchiopătând în calea ei, încât, în pofida tuturor celor întâmplate îmi venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
de a nu mai avea coșmaruri. Nu mai voia să iasă pe stradă, ca să nu fie recunoscută. Nu mai voia să facă dragoste, pentru a nu mai auzi din nou astfel de cuvinte. Era o ființă torturată de propriul eu dezlănțuit, de propriul univers reflectat în replicile altora. Un cobai al cuiva care a dezlegat o enigmă. Scriitor împuțit! A adormit. Scriitorul se apropie de ea într-o cameră de hotel, încercând să-i înmâneze un bilet. E un bilet scris
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
mi-ai vorbit, pesemne că ești Și acuma mânios, pe lumea asta toată, Ce s-a întors, cu susu-n jos. Mai ține-mă, fă bine-n viața, cu sănătate Mie și celor de lângă mine. Oprește furtună, Ce deasupra-mi e dezlănțuita, Eliberează soarele, ca să-mi încălzească Inima și sufletul, ce-acuma... Se-ndreaptă către tine. Timelkam, Austria iulie 2014 Referință Bibliografica: Alo, D-zeu? / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1347, Anul IV, 08 septembrie 2014. Drepturi de Autor
ALO, D-ZEU? de COSTI POP în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 by http://confluente.ro/costi_pop_1410125007.html [Corola-blog/BlogPost/349424_a_350753]
-
I. - VERSURI PURTATE DE VÂNT, de Rodica Eizikovits, publicat în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. DA, VÂNTULE... NU, VÂNTULE... O, da, vânt nebunatic, vânt haotic, Degetele-ți mângâie erotic... Ori palma-ți atinge frontal. Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal. O, da, vânt capricios, vânt răutăcios, Părul iubitei răscolește-l invidios, Frunzele alungă-le cu iz tomnatic, Nămeții răscolește-i șuierând iernatic. O, nu, vânt incert, vânt indiscret, Azi nu-mi purta șoapta direct. Nu-mi du
RODICA EIZIKOVITS by http://confluente.ro/articole/rodica_eizikovits/canal [Corola-blog/BlogPost/373000_a_374329]
-
că-i lumea neființei ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de frumuseți dezlănțuite - cascade de culori zvârlite peste tăcerea de opal ... Apoi, din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc și pucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeau prelung și munții, se
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]