4 matches
-
fără să ceară nimic ! Și iată, cum ajung, fără să vreau să pun „Punct” și să o iau „de la capăt” prin acea „Întoarcerea în Nimic”, când transcendental deseori, Nimicul, ne aruncă într-o nebuloasă a creației, de unde nu te poți dezmeteci, decât acel Eu, care-și caută busola pierdută într-o lume înrădăcinată în iluzie. „Sunt alte feluri și modalități, dacă ții morțiș să capeți nemurire, dar eu nu vreau în nemurire.” , ne spune poetul, trezindu-ne la realitate, așezând la
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI by http://confluente.ro/Exegeza_la_volumul_de_poezie_arc_de_curcubeu_autor_vasile_popovici_realizata_de_maria_cozma.html [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor roșii, apoi dincolo de Turnul Colții, făcându-se din ce în ce mai mic, o mărgică pierdută printre norii albi ai iernii. Curând, Nane
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
adică la 8:00. Locuiesc în Sōka și, pentru a junge la 8:00 în Gotanda, trebuie să plec de acasă la 06.25. Mă trezesc la 05.30. Iarna e încă întuneric la ora asta. Nu prea mă pot dezmeteci (râde). De dimineață mănânc pâine. Iau autobuzul până la Takenotsuka, ajung în stație în zece minute. Mi-am cumpărat casa aceasta în Sōka acum douăzeci de ani. De ce tocmai în Sōka? Nu aveam nici rude, nici cunoștințe aici, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
posesia tezelor și să le schimbăm cu cele originale. Când a intrat profesorul de jos gâfâind în clasă și a început să-i șoptească ceva la ureche lui Hâncu, noi am știut despre ce-i vorba si până să se dezmetecească bine lucrurile, ne-am sculat din bancă și am predat tezele, punându-le pe catedră, unde le mai pusese și alți colegi, înaintea noastră, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Apoi am ieșit din clasă. Următorii colegi au pus
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]